Radu Serban | ReAmintiri by Radu Serban

RRadu a d u SÈ&#x2DC;ERBAN E R BAN | ReAMIN T IRI

Radu È&#x2DC;ERBAN |

2020

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României ŞERBAN, RADU ReAmintiri | Radu Şerban. - Floreşti: Limes; Zalău: Caiete Silvane, 2020 ISBN 978-606-799-430-8 ISBN 978-606-914-130-4 75

Radu ȘERBAN | Dedic această lucrare mamei mele, Eugenia

Există un timp al ReAmintirilor Viaţa nu este cea pe care ai trăit-o, ci aceea pe care ţi-o aminteşti şi cum ţi-o aminteşti spre a o povesti. Gabriel García Márquez

Memoria este un film întipărit în subconştient. Apelul constant la acesta prin efortul de amintire păstrează memoria trează. Porţiunile de film voalate se datorează uitării. Uitarea este ceaţa memoriei. Ea poate fi desemnată indirect şi ca fiind aceea împotriva căreia se îndreaptă efortul amintirii, efort care necesită o luptă continuă de a regăsi şi evoca timpul trecut. Amintirea şi reamintirea se pot cel mai bine pune în evidenţă prin raportarea la uitare. Pentru mine, a privi în urmă înseamnă a face apel la memorie, a te întoarce în interiorul propriu, în locul acela intim unde sunt depozitate toate întâmplările vieţii noastre şi de unde alegem tot ce ne iscodeşte şi ne incită spiritual, cu mai mare uşurinţă decât le-am citi într-o carte. Prin apelul la memorie, la amintire şi la reamintire, locurile şi lucrurile de odinioară, trăirile şi sentimentele încercate în diferite momente ale vieţii, suprapuse peste experienţe imediate, se transformă în stimuli, în pretexte care alimentează concepţia plastică şi orientează demersul creativ spre un joc secund, în urma căruia materialul brut devine mai epurat, mai sintetic. Timpul reamintirilor, un palimpsest al unei experiențe de viață și de creație, pentru mine a sosit acum. Chiar dacă reamintirea implică un vector orientat înspre trecut, concomitent, putem vorbi și despre un moment al reveriei și visării. O reverie, care lasă să se perinde în câmpul optic al gândului, ceea ce a fost, și o visare, care previzualizează ceea ce ar putea să urmeze. Am decis să revăd, să arhivez/rearhivez documente disparate, legate de activitatea mea în domeniul artei, să selectez și să ordonez imagini după lucrări, începând cu cele câteva picturi realizate în copilărie (singurele care mi-au rămas din acea perioadă) și până la cele mai recente expoziții personale. Lucrările, gândurile mele, expozițiile personale, cataloagele sau afișele, precum și momentele importante ale drumului meu sunt prezentate în album în succesiunea lor cronologică, având ca reper perioadele de timp și locurile în care au fost realizate lucrările, stilistica imaginii și soluțiile tehnice abordate. De asemenea, comentariile critice, inserate contextual, fixează și explicitează caracteristicile fiecărei etape evolutive. La începutul fiecărui subcapitol prezint referiri textuale la contextul în care s-a născut fiecare serie de lucrări și detalii legate de perioadele respective. Aceste precizări pot fi citite în cheia unei confesiuni directe. Structura lucrării vizează reconstituirea întregului meu parcurs artistic, începând cu primele mele realizări din perioada gimnaziului, continuând cu anii de studii și acumulări, cu perioada definirii unei direcții personale în pictură prin experimentarea în atelier sau în natură a unor soluții personale stilistice și tehnice sau prin apelul la noi formule de exprimare multimedia și până la proiectele puse în scenă în diferite spații expoziționale. Reproducerile după lucrările care compun acest album se succed temporal, având ca reper perioadele de timp și locurile în care acestea au fost realizate, stilistica imaginii şi soluţiile tehnice abordate. Am selectat eșantioane de lucrări din următoarele cicluri: Simple obiecte (1988-1990), Byzantium (1988-1998), Peisaje inventate (2004, 2009), Femeia I (2008), Chipuri închipuite (1992-1996, 2006-2010), Recipiente pictate (1998, 1999), Obiecte pictate (1997, 1998), Femeia II (1998-2000), Objects from within (2000-2002), Peisaje inventate (2004-2009), Urme (2004-2006), Imaginea Imaginii (2008), Florile gândului (2006-2009), Paralele (2008, 2009), Patina zidului și respectiv, Ipostaze ale femeii (2008-2011), Efemeride (2011, 2012), Jocul de-a Estella, Caractere neidentificate, Vergi, Palete refolosite și Caractere neidentificate (2012), Vibrația naturii (2008-2016), Ierbar (20142017), Geometrii din cotidian (2013-2019), Urme pe apă (2015-2018 și Ape (2016-2020). În succesiunea de lucrări există o mare varietate a Imaginii Finale, bazată pe diferenţierea de dimensiuni (de la dimensiuni mici la cele foarte mari), de suport (lemn, hârtie, pânză, sticlă), de tehnici (de la cele tradiţionale, cum ar fi pictura în emulsie de ou pe suport de lemn preparat, la tehnici actuale, animaţie digitală şi print digital), de stilistică (de la un pronunţat caracter figurativ decantat, la o abstractizare aluzivă). În fapt, albumul, el în sine, este cea mai recentă lucrare a mea, concepția sa grafică subliniind polivalența propriei mele personalități artistice.

Privire, acrilic/pânză, 35x38 cm, 2010 (detaliu) 7

În general, identitatea artistică este determinată de raportul de întrepătrundere între acumulările de ordin teoretic ale artistului, trăirile şi experienţele afective care definesc arealul tematic, domeniile de interes şi acumulările de ordin practic, materialele, mijloacele şi soluţiile tehnice pentru care acesta optează şi care determină, în bună măsură, orientarea stilistică. Ar mai fi de adăugat trei condiţii care definesc un artist, toate, la fel de importante: talentul, inspiraţia şi modul în care acesta se implică în tot ce face, sau rezerva de pasiune disponibilă. În opinia exprimată tranșant de către Horea Bernea, există două categorii distincte de artiști: artişti ai unui singur tablou, care ajung la un cod personal de exprimare, la o sinteză a limbajului artistic, creaţiile lor dezvoltându-se într-o singură direcţie, previzibilă și artişti ai ultimului tablou, din care fac parte artiştii care-şi pun mereu întrebări, care experimentează, caută soluţii diferite, sunt deschişi la modalităţi noi de exprimare. Am reflectat la această opinie și vreau să cred, că şi eu aparțin acestei din urmă categorii, a artiştilor neliniştiţi, care nu se mulţumesc cu o singură formulă, care îşi rostesc discursul vizual adaptându-l mediului, tehnicii, materialului sau suportului ales și nu vremurilor. Identitatea artistului, conturarea unui stil propriu este un proces dinamic, care are ca punct de pornire suma experienţelor acumulate, aşezate în interiorul fiinţei noastre, cu toate amintirile, visurile sau proiecţiile imaginate. Este o luptă continuă între cunoaştere şi sinteză, între totalitatea experienţelor intelectuale, afective sau fizice şi dorinţa de esenţializare, de epurare, de transpunere a lor în termenii concişi ai limbajului plastic. Pentru mine, etapele devenirii artistice au fost diverse şi au însumat o serie de întrebări şi răspunsuri, de ezitări şi reveniri, de reformulări şi readecvări. Nu am căutat cu tot dinadinsul o formulă proprie de expresie şi nici nu am aderat la tendinţe sau mode, cu toate că, uneori, mi-aş fi dorit să fac parte efectiv dintr-un anumit grup faţă de care simţeam afinităţi elective. În centrul preocupărilor mele a stat mereu ceea ce se identifică sau aparţine naturii, în primul rând făptura umană, prezenţă duală, care prin trup este natură, iar prin spirit fiinţă transcendentală, dar și natura în sine ca un complex de frumusețe, însoțită de fenomene, stări și mister. Activitatea mea artistică se poate uşor circumscrie conceptului de transaparență, pentru că el însumează unii termeni ai experienţei realului (ai experienţei trăite): descoperirea, uimirea, bucuria, împlinirea, obsesia şi termenii experienţei limbajului vizual: sinteza, reformularea, adecvarea, spontaneitatea, gestul, revenirea, ludicul. Consider că în artă nu există teme mai importante sau mai puțin importante - majore sau minore, doar modul de implicare al artistului fiind determinant pentru felul în care acesta îşi configurează şi îşi desăvârşeşte opera. Există momente și persoane providențiale, care pot influența, îndruma, inspira sau schimba o anumită traiectorie a drumului pe care ne-am înscris. Iată câteva astfel de exemple din drumul meu, pe care mă aflu și care este în desfășurare: În anul 1979, la Cluj, la Sala Sporturilor, avea loc o manifestare de anvergură, expoziţia Artistul plastic la lucru în America. În fapt, aceasta era o extraordinară demonstraţie de forţă creativă, care aducea în oraşul transilvan cele mai cunoscute nume ale artei contemporane de pe scena artistică americană: Jackson Pollock, Willem de Kooning, Robert Rauschenberg, Jasper Johns, Arshile Gorky, Helen Frankenthaler şi Louise Nevelson. Pentru comunitatea artistică locală, obişnuită cu expoziţii judeţene încremenite într-un tradiţionalism desuet, curentele americane, expresionismul abstract, Pop Art, Minimal Art ori Conceptual Art, exemplificate în expoziţie cu lucrări de referinţă, făceau o notă complet discordantă. Cum putea să primească un elev în ultima clasă la Liceul de Artă această manifestare? Desigur, ca pe ceva nemaivăzut, incitant, impresionant. În ambianţa ecourilor tulburătoare și persistente ale acelei manifestări referenţiale şi pe refrenul imnului Gaudeamus, îmi încheiam studiile de la Liceul de Artă clujean. Peste câţiva ani, la Bucureşti, ca student al Institutului de Arte Plastice, într-o atmosferă dominată de înţelesurile transcendentale ale cursurilor facultative de literatură veche (o veritabilă decodificare a Bibliei) susţinute de poetul Ioan Alexandru, am descoperit câteva personalități de referinţă ale artei contemporane româneşti: Ion Bitzan, Horia Bernea, Florin Mitroi, Horea Mihai, Paul Gherasim, Sorin Dumitrescu, Ion Nicodim, Marin Gherasim, Geta Brătescu sau Wanda Mihuleac, personalităţi cu preocupări şi opţiuni diferite, de expresie neotradiţionalistă, neobizantină sau, în mai puţine cazuri, de expresie şi atitudine alternativă, programatic neconvenţională. În anul 1985, în cadrul Taberei Studențești de Creație de la Gurghiu, profesorul Vasile Drăguț mi-a înmânat Premiul l pentru Pictură al UAP, premiu dedicat tinerilor artiști în devenire. În anul 1986, fiind student la Institutului de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din București, în anul III, la clasa profesorului Marius Cilievici (căruia îi port recunoștință și respect), am participat cu o lucrare de pictură la Expoziția Republicană a Tineretului, organizată de către UAP București. Acesta ar fi momentul oficial în care consider că am intrat în rândul profesioniștilor din domeniul picturii, deși, cu mai mulți ani înainte, organizasem prima expoziție personală de pictură la Casa de Cultură din Jibou, orașul natal, atunci fiind proaspăt absolvent al Liceului de Arte din Cluj.

Între 1987 și 1990, ca profesor stagiar de desen la Școala Generală nr. 1 din orașul Călărași, l-am cunoscut pe criticul de artă Pavel Șușară, cu care am legat o prietenie păstrată peste ani. În anul 1990 am devenit membru al UAP, iar revenirea mea la Cluj-Napoca, în același an, a însemnat debutul unei cariere didactice universitare, devenind prin concurs asistent universitar la Academia de Arte Plastice „Ioan Andreescu”. În anul 1991 am organizat prima expoziție personală la galeria Căminul Artei din București, manifestare girată de către profesorul și expertul în istoria artei, Corina Popa. În anul 1992, profesorul Zamfir Dumitrescu, directorul galeriei Dominus din București, a organizat concursul de pictură tânără, la care am obținut Premiul pentru Pictură. În același an, grupul de artiști clujeni (din care am făcut și eu parte) a obținut Premiul pentru Tineret al UAP pentru expoziția Ecce Homo, organizată la galeria Orizont din București. În anul 1993, am pus în scenă prima expoziție personală de desen și pictură la galeria UAP din Cluj, pentru care am obținut Premiul pentru Tineret al UAP din România. Expoziția a fost deschisă de criticul de artă Mircea Țoca. În anul 1996, la galeria Pantheon a Institutului de Artă din Cluj-Napoca, am organizat expoziția DeSemne, deschisă de poetul Mircea Petean. În perioada 1997-2002 am fost rezident în Canada, fiind susținut și promovat ca artist de Teodora Art Gallery, care mi-a organizat patru expoziții personale. În anul 2002 am participat la primul Târg Internațional de Artă organizat de către comunitatea artistică din Toronto. În anul 2006 am obținut titlul de doctor în arte vizuale, la susținerea tezei de doctorat prezentând la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca expoziția Urme. Expoziția a fost vernisată de dr. Livia Drăgoi, directorul muzeului și conducătorul științific al tezei mele de doctorat. În anul 2010, la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca, am organizat o amplă expoziție cu caracter cvasiretrospectiv intitulată TransAparențe. Expoziția a fost vernisată de către Călin Stegerean, directorul muzeului și de către criticul de artă Pavel Șușară. După anul 2010, activitatea mea artistică s-a concretizat în expoziții personale la Muzeul de Artă Comparată din Sângeorz Băi, la galeria Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj și la galeria UAP din Sibiu. Începând din anul 2016, am fost onorat să colaborez cu criticul de artă Mircea Oliv la mai multe proiecte de anvergură, referențiale în activitatea mea. La galeria Arcade 24 din Bistrița, am prezentat prima expoziție organizată sub genericul Glissando. Anul 2018 a marcat pentru mine o perioadă pe care o consider deosebit de importantă în parcursul meu artistic. Am organizat în acest an trei expoziții personale. Primele două, deschise succesiv la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca și la galeria Art Nouveau din Târgu Mureș, cuprindeau o continuare a lucrărilor din ciclul Glissando, început în anul 2016. Cea de a treia, Ape și mângâieri, a fost organizată la Centrul Cultural Palatele Brâncovenești de la Mogoșoaia. Prezentul album se dorește a fi începutul unei arhive personale, care cu siguranță va fi în timp dezvoltată și actualizată. Elaborarea și definitivarea albumului a implicat, desigur, timp și efort, dar sper ca destinatarii lui - persoanele avizate, iubitorii de artă și publicul larg - vor aprecia acest demers temerar al unui creator responsabil față de sine și față de sensurile și destinul creației sale. Graba, super f icialit atea, efemerit atea sunt atribute ale v remurilor pe care le trăim. Trecerea noas tră prin aceas t ă lume trebuie, îns ă, s ă lase urme, pentru contemporani și pentru cei care vor veni. Ori, lucrările ar tiș tilor înseamnă îns ăși v iaț a lor.

Radu ȘERBAN, august, 2020

LUCRĂRI,

gânduri și texte critice Pagina 11

EXPOZIȚII,

cataloage și afișe Pagina 279

CRONOLOGIE,

activitate artistică și profesională Pagina 293

Radu ȘERBAN Lucrări și Cicluri de lucrări realizate între anii 1972 și 2020 Pictură, desen, obiect artistic, print, animație digitală Texte critice în ordinea includerii în album: Corina Popa, Pavel Șușară, Mircea Țoca, Alexandru Vlad, Mircea Petean, Ramona Novicov, Virgil Untilă, Livia Drăgoi, Oana Cristea Grigorescu, Negoiță Lăptoiu, Liviana Dan, Călin Stegerean, Liviu Lăzărescu, Florin Gherasim, Vasile Duda, Oliv Mircea

JIBOU (1971-1975) | 13 O reverență pentru profesorul meu, Simion David CLUJ-NAPOCA (1975-1979) | 17 De la Jibou la Cluj, cu Dacia 1100 JIBOU (1980-1983) | 25 Mapa cu lucrări, o parte din munca și arhiva personală BUCUREȘTI (1983-1987) | 35 La Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București CĂLĂRAȘI (1987-1990) | 49 Călărași, locul definirii unei viziuni personale 1988-1990 Simple obiecte (pictură, desen) | 52; Byzantium I (pictură, desen) | 57

LUCRĂRI,

gânduri și texte critice

Jibou Școala Generală 1971-1975

O reverență pentru profesorul meu, Simion David Printre persoanele providențiale care mi-ai ieșit în cale, așa cum am amintit în preambulul acestei lucrări, a fost și profesorul Simion David, o prezență calmă, cumpătată, cu voce coborâtă și cu o ținută mereu asor tată. Profesorul David a reușit să-mi inoculeze câteva din tainele desenului și picturii imediat ce am ajuns în clasa a V-a. Locul cel mai potrivit în care mă puteam manifesta era spațiul Cercului de Pictură pe care domnul Simion David îl coordona în cadrul Casei Pionierilor din Jibou. Aici aveam de toate: mese mari pe care f ixam colile de desen, culori în tuburi, paletele pe care urma să facem amestecurile și pensule de mărimi diverse. Veneam cu plăcere și cu nerăbdare la f iecare oră care se desfășura în acest spațiu, pentru a continua lucrarea începută anterior, sau pentru a începe lucrul la o nouă provocare a profesorului. După mulți ani de zile, atunci când m-am revăzut cu profesorul David, cu ocazia Simpozionului Ar ta în Grădină de la Grădina Botanică din Jibou, domnia sa mi-a făcut un cadou deosebit, o lucrare din clasa a VI-a, intitulată Sat între dealuri. M-am uitat cu mare atenție la ea și, treptat, mi-am amintit că pretextul acesteia fusese o nuvelă de Calistrat Hogaș. Catalogul expoziției personale din anul 2013 este dedicat profesorului Simion David, iar această lucrare este reprodusă pe prima pagina. În clasa a VIII-a, același profesor i-a sfătuit pe părinții mei, și a insistat, să f ie de acord ca eu să-mi continui studiile la Liceul de Ar tă din Cluj. Fără acest sfat, iar apoi fără hotărârea părinților de a da ascultare îndemnului profesorului, nu aș f i ajuns la acest moment de rodnică amintire. Tot ca un arc peste timp, îmi amintesc că după ce am absolvit Institutul de Ar te din București, la Școala Generală nr. 1 din Călărași, acolo unde am fost repar tizat, am înf iințat un Cerc de Pictură după modelul profesorului David. Învățământul nostru are nevoie de asemenea profesori, care să f ie capabili să constate aptitudinile elevilor, să întrevadă căile pe care urmează să le parcurgă și să-i îndrume în direcția potrivită. Îmi amintesc cu plăcere de vremurile copilăriei. Chipul profesorului David, cumpătarea, devotamentul pe care le-a investit la orele de pictură și sfaturile domniei sale vor rămâne def initiv în memoria mea afectivă.

Sat între dealuri, tempera/hârtie, 29x42 cm, 1972, clasa a VI-a (detaliu) 15

Sat între dealuri, tempera/hârtie, 29x42 cm, 1972 Obiceiuri de iarnă, tuș și ulei/sticlă, 22x27 cm, 1972 16

Jibou Școala Generală 1971-1975

Concurs de orientare turistică, cărbune/hârtie, 29x21 cm, 1972 În deltă, ulei/hârtie, 29x42 cm, 1973 17

Cluj-Napoca Liceul de Arte Plastice 1975-1979

De la Jibou la Cluj, cu Dacia 1100 După absolvirea Școlii Generale din Jibou, la insistențele profesorului de desen Simion David, părinții mei au fost de acord să încerc la admiterea organizată la Liceul de Ar te din Cluj. Drumul de la Jibou la Cluj l-am parcurs cu mașina familiei, o Dacia 1100, condusă de tatăl meu. Am fost „plasat ” la mătușa Floare, soția lui Ilie (amândoi erau muncitori la fabrica Carbochim). Fără să cunosc pe nimeni în acest oraș (profesori sau elevi), după câteva ore de pregătire (susținute în atelierele de pictură ale liceului), am par ticipat la examen și am fost admis (f iind printre puținii elevi care nu veneau dintr-o școală de ar te). Din acest moment a început experiența mea în lumea ar tei, într-un oraș cultural și dinamic, care mi-a oferit opor tunitatea de a mă apropia de pictură și muzică. Pentru mine, pregătirea de specialitate a devenit preocuparea principală, cu toate că a trebuit să fac față și celorlalte materii, mai ales că în clasa a IX-a și a X-a făceam par te dintr-o clasă cu prof il real. La Liceul de Ar te am avut câțiva profesori de specialitate pe care i-am apreciat și care au contribuit la formarea mea: Ioan Sbârciu, Kádár Tibor și Mihai Pop, pentru desen și pictură, iar pentru graf ică, profesorul Bardócz Lajos. Orele de graf ică nu se încadrau în standardele acelor vremuri. Profesorul Bardócz se considera un coleg mai mare al nostru, cu toate că de la domnia sa am învățat lucruri esențiale pentru designul graf ic. Orele de specialitate coordonate de profesorul Sbârciu se bazau în primul rând pe studiul după model, dar și pe exersarea abilităților ar tistice prin schițe rapide, evaluate cantitativ. Din acest motiv, o bună par te din orele de meditație de la internat erau alocate schițelor, crochiurilor realizate după colegii noștri din clase mai mici. Era un fel de antrenament fără antrenor. Cu toate acestea, reperele noastre erau lucrările colegilor mai mari, care, cu mai multă experiență, reușeau să facă lucrări pentru care îi invidiam. Pentru mine, s t andardele care se impuneau în liceu - care corespundeau cu criteriile de admitere la Ins titutul de A r t ă din Cluj (un desen bazat pe cons truc ție cu ev idențierea planurilor mari și mai apoi surprinderea carac terului modelului) erau depar te de v iziunea mea, moti v pentru care aveam dif icult ăți în atingerea parametrilor solicit ați. Cu toate aces tea, desenul de o fac tură plas tic ă și pic tura bazat ă pe acorduri raf inate pe care le realizam la acea v reme, l-au conv ins pe profesorul Sbârciu s ă încurajeze și aceas t ă soluție. Mai mult , înainte de absol v irea liceului, mi-a sugerat s ă am în vedere pentru admitere Ins titutul de A r te Plas tice din Bucureș ti, f iind conv ins c ă orient area de acolo ar f i mai potri v it ă pentru mine.

Compoziție cu personaje, cărbune și ulei/carton, 50x70 cm, 1977, (detaliu) 19

Cluj-Napoca Liceul de Arte Plastice 1975-1979

Crochiu, cărbune/hârtie, 42x29, 1976 Model (Pușa), ulei/carton, 70x50, 1978 Case la munte, cărbune și cretă/hârtie, 29x42 cm, 1978 Case la munte seara, cărbune și cretă/hârtie, 29x42 cm, 1978 (dreapta: detaliu) 20

Titlu, tehnicÄ&#x192;, diminesiune, an Titlu, tehnicÄ&#x192;, diminesiune, an

Pușa, ulei/pânză, 70x50 cm, 1978 Crochiu, cărbune/hârtie, 42x29 cm, 1978 (dreapta) 22

Cluj-Napoca Liceul de Arte Plastice 1975-1979

Ruine, cărbune, cerapastel/hârtie, 34x46 cm, 1979 Ruine grecești, cărbune/hârtie, 29x18 cm, 1979 Œdip, cărbune/hârtie, 42x29 cm, 1979 (dreapta) 24

Cluj-Napoca Liceul de Arte Plastice 1975-1979

Jibou Studiu individual 1980-1983

Mapa cu lucrări, o parte din munca și arhiva personală Intențiile mele de a-mi continua studiile după absolvirea Liceului de Artă erau orientate, așa cum era și firesc, înspre ciclul universitar de profil. Așa cum am amintit anterior, în clasa a XII-a profesorul Sbârciu m-a sfătuit să mă înscriu la concursul de admitere la Institutul de Arte Plastice din București, motivându-și propunerea prin faptul că școala de ar tă bucureșteană ar f i mai potrivită pentru mine, pentru viziunea pe care o aveam și pentru modul în care lucram atunci. Chiar dacă am alocat mult timp exercițiului, lucrului după model, producțiile mele aveau o doză prea mare de „ar tistic” și de improvizație pentru standardele de admitere ale Institutului clujean. Am hotărât să încerc pentru prima dată la Institutul din Cluj pentru că nu cunoșteam cerințele de la București. Aveam puține informații - și acelea destul de trunchiate - legate de „direcțiile” cromatice care erau impuse de către Ștefan Sevastre în Liceul de Ar tă din București. Pe de altă par te, cu deplasarea și șederea în capitală pe perioada admiterii ar f i crescut costurile care erau supor tate de către părinții mei. Cu toate că pentru o perioadă scur tă de timp am frec ventat atelierul pictorului Paul Sima, încercarea mea la Cluj a fost fără succes, fapt care mi-a netezit drumul spre stagiul militar de un an și șase luni. Nu am încetat să lucrez. Începând cu anul 1980, căutările mele au fost diverse, de la por trete în cărbune și pastel la compoziții cu obiecte stilizate. Pentru că spațiul în care locuiam la Jibou cu familia nu-mi permitea să-mi improvizez un atelier, pentru o scur tă perioadă de timp am închiriat o cameră mică în casa unei familii pe care o cunoșteam. Aici mi-am dezvoltat primul meu univers propriu, fără colegi și profesori. În anul 1981, în localitatea Cuceu, aproape de Jibou, l-am întâlnit pe pictorul Viorel Nimigeanu care tocmai f inaliza pictura bisericii din sat. Era proaspăt absolvent al Institutului bucureștean. Discuțiile cu el au fost de bun augur. M-a invitat să mă alătur echipei sale de „colaboratori” și mi-a împăr tășit multe din experiențele lui legate de școala de la București. Eram tot mai convins că trebuie să fac și eu par te din această școală. Cu toate acestea, din armată am solicitat o permisie pentru a mă înscrie la examenul de admitere de la Institutul de Ar te din Iași (pentru că nu avusesem posibilitatea de a mă pregăti, am considerat că, poate la instituția din Iași, examenul ar f i mai ușor decât la Cluj), în anul 1981. După câteva exerciții de pregătire în atelierul pictorului Liviu Suhar și după câteva îndrumări ale domniei sale am susținut probele de examen care, ca și la Cluj, au fost fără succes. După terminarea armatei, toate efor turile mele au fost îndreptate înspre pregătirea pentru Institutul de Ar te din București. Am lucrat în colective mici de colegi la Cluj și, mai târziu, la București. Am progresat. M-am disciplinat în ceea ce însemna reprezentarea (după model sau natură statică) și am reușit să controlez cu ușurință compunerea în spațiul plastic. Cu toate acestea, părinții mei au avut ocazia, încă o dată, să f ie surprinși și mâhniți pentru că nici de această dată nu am reușit la examenul de admitere în București, din vara anului 1982. Nu am renunț at. În anul 1983, împreună cu t at ăl meu, având asupra mea mapa de lucrări cu coper ți v ișinii, ne -am prezent at la atelierul pic torului Lucian Cioat ă din Bucureș ti. Aces t a, după ce a răs foit mapa mea cu lucrări, nu a găsit nimic semnif icati v (mi-am dat seama ulterior c ă, de fapt , aceas t a era s trategia domniei sale de a se impune și de a-și dovedi impor t anț a), dar m-a accept at pentru o pregătire intensi vă de trei s ăpt ămâni. În urma aces tei fruc tuoase pregătiri am intrat primul pe cele ș apte locuri pentru anul I!

Mapa și câteva lucrări din perioade diferite, 1980-1983 27

Jibou Studiu individual și creație 1980-1983

Flux, pastel/hârtie, 39x28, 1980 Iisus, pastel/hârtie, 42x29, 1980 (dreapta) 28

Doina, pastel și cărbune/hârtie, 42x29, 1980 30

Jibou Studiu individual și creație 1980-1983

Legendele regelui necunoscut, pastel și colaj/hârtie, 68x48 cm, 1982 Din împrejurimile orașului. Din nou acasă, pastel și colaj/hârtie, 30x70 cm, 1981 1 + 2, pastel și colaj/hârtie, 43x92 cm, 1981 (triptic) 31

Jibou Studiu individual și creație 1980-1983

Geometrii V, acuarelă/hârtie, 16,5x16,5, 1982 (stânga: detaliu) 33

Jibou Studiu individual și creație 1980-1983

Geometrii I, acuarelă/hârtie, 16x16 cm, 1982 Geometrii II, acuarelă/hârtie, 16x16 cm, 1982 Geometrii III, acuarelă/hârtie, 15,5x15,5 cm, 1983 (dreapta: detaliu) Geometrii IV, acuarelă/hârtie, 17x19 cm, 1983 34

Titlu, tehnicÄ&#x192;, diminesiune, an Titlu, tehnicÄ&#x192;, diminesiune, an

București Institutul de Arte Plastice 1983-1987

La Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București După examenul de admitere din anul 1983, pe avizierul cu rezultatele de la examen, af ișat pe clădirea de pe strada Robescu a Institutului, am avut bucuria de a mă regăsi pe prima poziție (pe care mai era încă o viitoare colegă). Lecția lui Lucian Cioată m-a ajutat! Eram acum student și poate cei mai bucuroși au fost părinții mei care au avut încredere în mine și m-au susținut mereu. La secția de pictură a Institutului bucureștean totul era organizat foar te concret:patru ani de studii, patru profesori coordonatori. Un profesor prelua anul întâi și-l ducea până la absolvire, folosind propria metodă de predare și cerințe specif ice la care studenții trebuiau să se conformeze. Poate cel mai persuasiv prin ceea ce făcea, spunea și argumenta a fost profesorul nostru Marius Cilievici. Era foar te meticulos în aranjarea subiectelor după care studiam (model viu, natură statică, sculptură renascentistă), urmărind felul în care se vedea provocarea din locul f iecărui student. L-am admirat mult pe profesorul Cilievici, motiv pentru care, în anul 2010, catalogul expoziției personale Glissando a fost dedicat memoriei domniei sale. Un alt profesor față de care m-am simțit atașat, prețuindu-i atitudinea față de studenți, modestia și, mai ales, cursurile de la disciplina Tehnici ale ar telor plastice a fost Liviu Lăzărescu. Am învățat multe lucruri folositoare despre domeniul ar telor și de la alți profesori. Traian Brădean venea des prin atelierul nostru și avea o atitudine admirativă față de studenții din Ardeal. Era un bun povestitor. Din relatările domniei sale am af lat multe secrete de atelier sau detalii din viața oamenilor din jurul Aradului, undeși avea originile. Încă din facultate am apreciat pictura lui Florin Mitroi. Deși părea un solitar, uneori ne întâlneam pe holurile Institutului și în decurs de câteva minute aveam conversații foar te aplicate, mai ales legate de măiestrie, ucenicie și tehnică ar tistică. Chiar dacă în acei ani țara trecea printr-o perioadă austeră, pentru mine și colegii mei (mai ales cei care locuiam în cămin) erau impor tante pregătirea de specialitate și formarea unei culturi generale. Urmăream toate expozițiile din București, frec ventam Cinemateca de pe strada Eforie, acolo unde se proiectau f ilme de arhivă și par ticipam la cursurile facultative ale lui Ioan Alexandru, care se desfășurau la noi, în clădirea în care aveam atelierele. Lucram. De la desene și picturi mici la lucrări de doi metri (f iind nevoit să folosesc mătura din atelier pentru a acoperi suprafețele mari), chiar și în după-amiezile de iarnă, atunci când trebuia să oprim lumina la ora 17 (camuf lam geamurile cu pături pentru a nu se vedea lumina dinăuntru). În camera din cămin (în cei patru ani m-am perindat prin mai multe cămine - dar aspectul camerelor era cam același) în care stăteam cu câțiva colegi, mi-am realizat un loc prietenos, cu peretare de la bunici și cu icoane pe sticlă realizate în cadrul orelor de tehnici de la institut (din cauza icoanelor, într-un an, era să f iu exmatriculat din cămin pe motiv de propagandă religioasă). În perioada studiilor universitare nu am reușit să-mi conturez un mod propriu de exprimare ar tistică, acest deziderat urmând să se nască treptat, în anii de după absolvire și să f ie vizibil cu ocazia primei expoziții personale de la galeria Căminul Artei din București, în anul 1991.

Autoportret cu clop, tempera cu emulsie/hârtie, 50x45 cm, 1986 (detaliu) 37

Olga, tempera cu emulsie/hĂ˘rtie, 50x45 cm, 1986 38

BucureČ&#x2122;ti Institutul de Arte Plastice 1983-1987

Autoportret cu clop, tempera cu emulsie/hĂ˘rtie, 50x45, 1986 39

Portrete ale colegilor sau prietenilor, desen/hĂ˘rtie, dimensiuni variabile, 1986-1989 40

București Institutul de Arte Plastice 1983-1987

Desene după maeștri, creion/hârtie, dimensiuni variabile, 1986 (după Cézanne, Rembrandt, Renoir, Monet) 41

Personaje, tuș/hârtie, 16x24 cm, 1987 42

București Institutul de Arte Plastice 1983-1987

În port, tempera cu emulsie/hârtie, 24x29 cm, 1985 Obiectele mele, creion/hârtie, 12x17 cm, 1986 Mangalia, tempera cu emulsie/hârtie, 24x33 cm, 1986 Olga, tempera cu emulsie/hârtie, 20x16 cm, 1986 Șantier, tempera cu emulsie/hârtie, 24x33 cm, 1986 43

București Institutul de Arte Plastice 1983-1987

Portret, tempera cu emulsie/hârtie, 70x100 cm, 1987 (detaliu, lucrare din timpul studenției, rulată și păstrată la casa părintească) 44

Vasile Voiculescu, tempera/hĂ˘rtie, 40x40 cm, 1987 46

BucureČ&#x2122;ti Institutul de Arte Plastice 1983-1987

Olga, tempera cu emulsie/hĂ˘rtie, 45x32 cm, 1986 47

București Institutul de Arte Plastice 1983-1987

Lucrarea de Licență, atelierul de pictură, Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București, 1987 49

Călărași Creație și stagiatura în învățământ 1987-1990

Călărași, locul definirii unei viziuni personale în pictură După absol v irea Ins titutului, f iecare s tudent primea repar tiție în func ție de specializare și de notele obținute (de fapt , ne alegeam un loc de munc ă dintr- o lis t ă pus ă la dispoziție de Minis terul Învă țământului ). Pentru c ă în timpul s tudiilor am parcurs și cursurile de pedagogie, am ales un pos t de profesor de desen la Școala nr. 1 din Călărași. Par țial cunoș team orașul pentru c ă par ticipasem la o prac tic ă de vară organizat ă de Ins titut aici. Pe de alt ă par te, localit atea era situat ă la doar 10 0 de k ilometri de Bucureș ti, fapt care mi-a înlesnit legătura cu ac ti v it atea culturală din capit ală. În primul an, condițiile de existență la Călărași au fost sub orice standard de normalitate (mi s-a oferit cazare mie și colegului meu Sorin Vreme, absolvent al secției de pictură monumentală, într-o cameră mare de internat, fără căldură și cu lumină până la ora 17), f iind nevoit să le accept în lipsa unor alternative. Cu toate acestea, mi-am luat în serios activitatea de profesor la clasele V-VIII. Chiar dacă mulți dintre elevii școlii proveneau f ie din familii ai căror părinți lucrau la Combinatul Siderurgic, f ie din familii destrămate, pentru că întotdeauna am apreciat spontaneitatea, lipsa de inhibiție și creativitatea copiilor, acest aspect nu mi s-a părut a f i un handicap pentru obținerea unor rezultate foar te bune. În afară de orele din programa școlară, am înf iințat un Cerc de Pictură la care s-au înscris mulți elevi, cu care am avut rezultate deosebite: am organizat trei expoziții cu lucrările lor, însoțite de pliante. În Călărași am cunoscut două personalități: pe pictorul Corneliu Ratcu, absolvent al secției de pictură de la București, cu mai mulți ani în urmă, și pe Pavel Șușară, viitorul critic de ar tă. În al doilea an, am primit un apar t ament cu două camere. Sufrageria am trans format- o în atelier. A ici, temeinic, am început s ă pun cap la cap tot ce acumulasem în anii de s tudii și, de asemenea, s ă fac apel la zes trea personală moș tenit ă (pe de o par te, t alentul, transmis de undeva din f ilonul familial, iar pe de alt a, un invent ar de obiec tele simple, care proveneau de la părinți sau din peregrinările mele prin sate - ceainicul, ibricul, scaunul de biseric ă, vasul de lut , mandolina) și la frânturi de amintiri, mai ales din copilăria petrecut ă la bunicii mei. Nu în ultimul rând, și moș tenirea v izuală, mai ales aceea care avea ca referinț ă pic tura din bisericile de lemn sau pic tura icoanelor pe s ticlă și lemn din Transil vania, format ă f ie la orele de is toria ar tei, f ie chiar la faț a locului, a av ut un ros t în s t abilirea unor jaloane referențiale. Icoanele pe s ticlă realizate la cursul de Tehnici ale ar telor plas tice au fos t introduse ca element în naturile s t atice de la acea v reme. A ș adar, aces t a a fos t invent arul cu care am pornit la drum, pentru def inirea unei v iziuni personale. Se spune c ă e necesar s ă uiți tot ce ai învăț at pentru a o lua de la capăt. În ce mă pri veș te, pot af irma c ă nu am uit at nimic din ceea ce am învăț at la Cluj și la Bucureș ti, dar nu am repet at aproape nimic din ceea ce f ăcusem anterior. Perioada de la Călărași a fos t def initorie pentru ceea ce a urmat pentru mine după Revoluție, atunci când am revenit la Cluj, în orașul de care mă despăr țisem de zece ani.

Improvizație, tempera cu emulsie/pânză, 60x45 cm, 1986 (detaliu) 51

Călărași Creație și stagiatura în învățământ 1987-1990

Torsuri, tempera cu emulsie/pânză, 120x120 cm, 1988 53

Călărași Ciclul Simple obiecte 1987-1990

Frunze, tempera cu emulsie/pânză, 50x50 cm, 1988 Compoziție cu cană, tempera cu emulsie/pânză, 60x50 cm, 1990 Obiecte, tempera cu emulsie/pânză, 45x35 cm, 1990 54

Obiecte și peretar, tempera cu emulsie și ulei/pânză, 41x33 cm, 1989 (colecție privată) 55

Somn, tempera cu emulsie/pânză, 60x50 cm, 1988 Vasul roșu, ulei/pânză, 41x33 cm, 1988 56

Călărași Ciclul Simple Obiecte 1987-1990

Ladă, tempera cu emulsie/pânză, 120x130 cm, 1988 (colecție privată) 57

Hrană, tempera cu emulsie/pânză, 37x20 cm, 1990 (colecție privată) 58

Călărași Ciclul Byzantium I 1987-1990

Expresie, tuș/hârtie, 5x5 cm, 1988 Bornă, tuș/hârtie, 6,5x6,5 cm, 1990 Ștefan, tempera/hârtie, 15,5x12,5 cm, 1989 Reverie, tempera cu emulsie/hârtie, 8x11 cm, 1989 59

Călărași Ciclul Byzantium I 1987-1990

Carte II, tempera cu emulsie/carton, 41x41 cm, 1990 Carte I, tempera cu emulsie/pânză, 41x41 cm, 1990 Amintire, tempera cu emulsie și ulei/pânză, 59x38 cm, 1988 (dreapta) 60

Cluj-Napoca Artist și cadru universitar 1990-1997

Din nou la Cluj În toamna anului 199 0 eram la Cluj, det aș at de la Călărași la o școală generală din car tierul Mănăș tur, iar apoi, la Liceul de A r tă pe care î l absol v isem în anul 1979. L a Ins titutul de A r te Plas tice, devenit Academia de A r te Vizuale, revoluția a adus schimbări: s tudenții au solicit at înlocuirea unor profesori, fapt care s-a suprapus cu dorinț a conducerii de atunci de a reforma colec ti v ul profesoral prin coopt area unor ar tiș ti tineri. Ioan Sbârciu, devenit între timp profesor la Academie, m -a prezent at domnului Gheorghe Buș, profesor de f ilosof ie și cancelar, propunându-i coopt area mea ca asis tent uni versit ar în Academie. L a rândul lui, domnul Buș m -a recomandat rec torului Ioachim Nica, profesor la sec ția de Graf ic ă, care mi-a propus s ă mă înscriu la concursul de ocupare a pos tului de asis tent uni versit ar care urma s ă se des f ășoare pes te puțin timp. Pentru că la secția Pictură, echipa de profesori fusese formată, am avut ca opțiune nou-înf iințata secție Pedagogia Ar tei. După ce, împreună cu alți colegi, am def init cadrul de funcționare al acestei secții, în scur t timp m-am identif icat cu prof ilul ei până în anul 2014, când, din motive obscure, a fost desf iințată. Faptul că am devenit între timp membru al UAP din București (după mutarea la Cluj am solicitat transferul la f iliala locală) și cadru universitar, președintele de atunci al UAP, domnul Ioan Hor vath Bugnariu, împreună cu ceilalți colegi din conducerea f ilialei clujene a UAP și ai Academiei de Ar te, au hotărât să-mi repar tizeze un atelier de creație (în afară de mine, mai mulți colegi ar tiști sau profesori au primit ateliere). Ocuparea unei poziții universitare într-o instituție de ar tă nu excludea activitatea de atelier, dimpotrivă, cercetarea individuală din atelier putea f i direct corelată cu temele propuse studenților. Pentru expoziția din anul 1991 de la galeria Căminul Ar tei din București, majoritatea lucrărilor au fost realizate la Călărași. Continuând demersul început în acel loc și adăugând în reper toriul tematic stilistica de fac tură prebizantină, rezumată într-o cheie cu trimiteri expresioniste, am început lucrul pentru expoziția din anul 1993, programată la galeria UAP din Cluj. În această expoziție au dominat desenele de dimensiuni mari, realizate pe hâr tie Letea. Trei dintre lucrările prezente pe simeze au propus o dublă citire a subiec tului, pe de o par te era vizibilă trimiterea de fac tură iconică spre reper toriul liturgic (Deisis, Treimea, Cina), iar pe de alta, conotarea de sorginte laică (Intrare, Masă cu scaune). Poate că acest sincretism, această contopire între religios și profan, a fost cea mai impor tantă carac teristică introdusă în demersul personal al acelei perioade. Expoziția a fost recompensată cu Premiul UAP din România pentru tineret, fapt care m-a onorat și mi-a cer tif icat faptul că mă af lam pe un drum promițător. Perioada care a urmat a fost una prolif ică, iar o selecție de lucrări au fost reunite în expoziția DeSemne de la galeria Pantheon a Academiei de Ar te din Cluj. După două burse de studiu la Roma și Madrid, înainte de plecarea în Canada, la Muzeul de Artă din București am vizitat expoziția ar tistului Horea Bernea, în compania căruia am petrecut momente de neuitat.

Ușă de biserică, cărbune/hârtie Letea, 200x100 cm, 1992 (detaliu) 63

Ladă, tempera cu emulsie, ulei/pânză, 100x200 cm, 1991 64

Cluj-Napoca Ciclul Byzantium II 1991-1997

București Expoziție de desen și pictură, galeria Căminul Artei, 1991

Corina POPA extras din cuvântul de deschidere, la vernisajul primei expoziţii personale de pictură Radu Șerban, Galeria „Căminul Artei”, Bucureşti, 1991

Această etapă a picturii lui Radu Şerban, traversată de o doză de lirism şi sensibilitate, marchează nu numai un prag de maturitate, ci mai ales o anumită decantare şi sedimentare, în egală măsură în conţinut şi formă. Această decantare este vizibilă indiferent dacă este vorba de teme care evocă o oarecare pioşenie, o atitudine probabil declanşată de contactul cu pictura murală sau de bisericile pe care le-a întâlnit, fără ca ele să fie evocări realiste evidente, ci în primul rând lirice. Pe de altă parte, naturile moarte se întâlnesc cu aceste teme nu numai printr-o încărcătură spirituală, ci mai ales printr-o anume poziţionare comună, specifică materiei picturale, caracteristică pe care de altfel şi soluţiile tehnice o susţin printr-un demers conştient. Acest univers paralel cu cel al realităţii, uneori modeste, de la care se pleacă (ceainic, ibric, ceaun, sticlă, scaun...), evocând evident o anume relaţie cu religia, cu credinţa, cu divinitatea chiar, dar toate întâlnindu-se într-o formă decantată.

Pavel ŞUȘARĂ Pictura ca exerciţiu spiritual extras din ziarul „Literatorul”, Bucureşti, octombrie, 1991

Autorul este cu totul dezinteresat de problemele stricte ale limbajului (probleme care absorb energiile multora dintre colegii săi de generaţie) şi, în al doilea rând, el se integrează în zona cea mai discretă a picturii noastre contemporane, în penumbrele căreia veghează doi mari melancolici – Florin Mitroi şi Ilie Boca. Acest filon al artei româneşti, atât de firav în aparenţă, dar de o mare vigoare spirituală, impune câteva coordonate definitorii: absenţa oricărei ostentaţii, severa selecţie a mijloacelor expresive, anticalofilia şi supunerea, aproape mistică, la obiect. Viziunea sa este de filiaţie bizantină, dar într-o variantă în care sunt excluse reperele exterioare. Ceea ce poate fi remarcat pe această linie este doar spiritul imaginii, austeritatea compoziţională şi imaterialitatea obiectului reprezentat. Imaginea folosită în compoziţie, indiferent de natura reală a obiectului, mobilizează în aşa măsură sensibilitatea participativă a artistului, încât ea primeşte autoritatea deplină a portretului. În fapt, toate lucrările oferă o portretistică disimulată, indiferent dacă în expresie imediată ele oferă un chip uman, un vas sau un măr. Dincolo de intuiţia încărcăturii spirituale a obiectelor şi de înscrierea lor într-un anumit registru al gândirii plastice, Radu Şerban abordează pictura selectându-şi mijloacele cu o severitate ascetică. Pânzele sale capătă transparenţă prin diafanitatea tuşei, iar culoarea îşi pierde orice calitate materială. Registrul tonurilor nu trece mai departe de brunuri, ocruri sau roşu englez, iar fondurile neutre creează largi paravane pe care compoziţiile se încheagă cu o sensibilitate ce ascunde deopotrivă ştiinţa şi efortul. Această mare capacitate de a sesiza, aproape oriental, sufletul comun al lucrurilor şi de a-l exprima plastic cu întreaga sa încărcătură morală, dezvăluie una dintre marile calităţi ale tânărului pictor.

Compoziție cu ceainic, tempera cu emulsie și ulei/pânză, 33x41 cm, 1992 (colecție privată) 67

Portret albastru, tempera cu emulsie/pĂ˘nzÄ&#x192;, 65x46 cm, 1992 68

Cluj-Napoca Ciclul Byzantium II 1991-1997

Îngândurat, tempera cu emulsie/pânză, 65x61 cm, 1992 Stare, tempera cu emulsie/pânză, 65x46 cm, 1992 69

Intrare, cărbune/hârtie Letea, 200x200 cm, 1992 (colecție privată)

Cluj-Napoca Ciclul Byzantium II 1991-1997

Mirare, cărbune/hârtie, 33x26 cm, 1992 Ușă de biserică, cărbune/hârtie Letea, 200x100 cm, 1992 71

Cluj-Napoca Expoziție de desen și pictură, galeria UAP, 1993

Mircea ȚOCA articol din ziarul „Adevărul de Cluj”, Cluj-Napoca, octombrie, 1993

Radu Şerban este un artist modern prin faptul că nu face deosebiri între genuri. El nu stabileşte graniţe între acestea. El face artă. Şi o face cu inspiraţie, sub semnele dăruite, rodnice ale îmbinării fericite a ideii cu sentimentul, a gândirii cu simţirea. Dar tânărul pictor şi grafician este un artist modern şi prin felul cum abstractizează, cum reduce limbajul plastic la componentele de bază, prin felul cum epurează expresia pentru a traduce în semn formele reduse la propria lor esenţă. Oricât ar fi de modern, prin acestea Radu Şerban se înscrie, în fond, la o analiză mai atentă, într-o tradiţie de prestigiu şi anume aceea a stilizării româneşti de veac, care merge de la faimoasele fresce moldave ale epocilor lui Ştefan cel Mare şi Petru Rareş la Madona Stolojan a lui Dimitrie Paciurea. Unele dintre lucruri au, de fapt, ca pretext pentru subtilele interpretări în alb-negru, fragmente de frescă şi obiecte de cult ortodoxe de un venerabil caracter ancestral. Acestea –subliniez - sunt doar pretexte ale figurării. De la ele, Radu Şerban porneşte cu elan, cu îndrăzneală, dar şi cu abilitate, cu pricepere pentru a izvodi compuneri de mare rigoare, cu complexe, admirabile şi inspirate puneri în pagină, care se constituie nu numai în componente, ci, mai mult, în protagoniste ale discursului plastic. În încăperea albă a Sălii buzunar a galeriei filialei UAP din Cluj-Napoca, de pe strada Iuliu Maniu, nr. 4, în liniştea unei după-amiezi a acestei rodnice toamne transilvane, am audiat discursul plastic, cromatic, grafic al alcătuirilor mirabile, de neconfundat, purtând semnătura tânărului artist de real şi original talent, care este Radu Şerban. Discursul acesta mi-a amintit o altă după-amiază, de data aceea toscană, când, poposind într-o biserică romanică, am audiat singur un concert la orgă de muzică de Bach. Cu sonorităţile orgii se aseamănă frazările şi ritmările din pictura şi grafica recentă a lui Radu Şerban.

Alexandru VLAD extras dintr-o emisiune a postului TV Cluj, octombrie, 1993

Radu Şerban foloseşte în arta sa două coordonate: una ar fi cea a trimiterii şi una a detalierii sau a decupajului. Trimiterea este spre o artă iconică, spre o artă a icoanei tradiţionale româneşti cu sorgintea ei bizantină, cu grafia ei specială și cu estetica ei cunoscută. Partea lui de propunere este decupajul, care are o modernitate uluitoare. Dacă trimiterea are un ezoterism, şi decupajul are un ezoterism, dar unul modern şi personal. În acest decupaj e propunerea de modernitate a autorului. Aici este o înţelegere modernă a spaţiului. Dacă arta bizantină este un culoar pe care poţi ajunge la perfecţiune, care, spunea Sorin Dumitrescu, a fost deja atinsă de precursori, acest decupaj este lucrul pe care ni-l propune Radu Şerban şi care-l duce pe drumul propriu. Este o recitire plastică, în cheie postmodernă, o folosire a trimiterii într-un sens modern. Pe urmă lucrurile se mai şi suprapun ca într-un palimpsest, unde în anumite lucrări e preluată culoarea, patina culorii, sugestia de vară, de perete vechi, de culoare supusă timpului, dar, în general, aş menţiona şi aş sublinia că acest decupaj este fereastra prin care am văzut modernitatea artistului.

Treimea, cărbune/hârtie, 100x140 cm, 1993 73

Ladă veche, tempera cu emulsie/pânză, 114x145 cm, 1992 74

Cluj-Napoca Ciclul Byzantium II 1991-1997

Somn, tempera cu emulsie/pânză, 114x145 cm, 1992 75

Cluj-Napoca Ciclul Byzantium II 1991-1997

Îmbrățișare, cărbune și laviuri/hârtie Letea, 91x137 cm, 1994 77

Portret, tempera cu emulsie/pânză, 60x72 cm, 1995 Cuplu, tempera cu emulsie/pânză, 45x50, 1996 78

Cluj-Napoca Ciclul Byzantium II 1991-1997

Tapiserie, tempera cu emulsie/pânză, 41x27 cm, 1995 Pagină albastră, tempera cu emulsie/pânză, 40x30 cm, 1994 Stare, tempera cu emulsie/pânză, 46x65 cm, 1994 79

Cluj-Napoca Ciclul Byzantium II 1991-1997

Arătare, tempera cu emulsie/pânză, 81x65, 1995 (stânga: detaliu) 81

Cluj-Napoca Ciclul Byzantium II 1991-1997

Expresie, tempera cu emulsie/pânză, 27x20 cm, 1995 (colecție privată) Trei, tempera cu emulsie/pânză, 21x15 cm, 1995 (dreapta) 82

Armură, tempera cu emulsie/pânză, 145x115 cm, 1995 84

Cluj-Napoca Ciclul Byzantium II 1991-1997

Figură și fereastră, tempera cu emulsie/pânză, 115x145, 1995 85

Cuplu, cărbune/hârtie Letea, dim, 1996 86

Cluj-Napoca Ciclul Byzantium II 1991-1997

Trei, tempera cu emulsie/pânză, 27x22, 1997 Treime, tempera cu emulsie/pânză, 27x22, 1997 Pe țărm (Reverie), tempera cu emulsie/pânză, 41x41, 1997 Somn, tempera cu emulsie/pânză, 41x41, 1997 87

Cluj-Napoca Expoziția DeSemne, galeria Pantheon, 1996

Mircea PETEAN Dincolo de prag text din catalogul expoziției DeSemne | Radu Șerban, Cluj-Napoca, octombrie, 1996

Departe de a fi ferecate, porţile lui Radu Şerban nu se închid decât ca să se deschidă şi sunt deschise pentru a proteja - în spaţiul unei interiorităţi hieratice, austere - urmele sacralităţii care înseamnă obiecte şi chipuri deopotrivă, percepute - în chip personal, dar şi în prelungirea unei tradiţii seculare - ca ipostazieri ale unor miraculoase momente dintr-o mitologie creştină fixată în cadrele arhaicităţii. Porți-peșteră (care poate fi șură, interior de casă de țară sau uter matern) - ele se deschid înspre miracolul Nașterii. Botezul, cu conotațiile sale de primenire, de Naștere din nou, într-un timp clarificat, se petrece în decorul pe cât de straniu, pe atât de firesc, al unei porți-fântână. Porți-criptă străluminată de sflederul unor priviri intens răscolitoare. Porți-piatră tombală, care piatră poate fi chiar piramida; pe fețele ei se proiectează uneori spectacolul halucinant al Crucificării, după cum vârful ei poate fi turla bisericuței din deal veghind eternitatea unui sat ardelenesc. Porți vitralii: sunt singurele în care lumina vine din cer, iar nu din lut; sunt singurele în care chipul - iar nu fața căci fața este impersonală în vreme ce chipul este transfigurat, se multiplică, trăsăturile fiind încadrate de însăși aura „personajului”. În cadrul Porții-fereastră apare ca să dispară chipul de aer al unei ființe misterioase ce trebuie să fi obsedat zile în șir memoria artistului năpădit de vedenii. În zidul de lemn al unei biserici - o copleșitoare de noduri și striații - sunt încorporate, în chip de imponderabile porți care așteaptă să fie deschise, chipuri austere, duhuri însingurate. De zidul de lemn al unei biserici își reazemă tâmpla un bărbat ori își sprijină fruntea o femeie: porțile lăcașului sfânt vor fi fiind, cel puțin vremelnic, închise. Porți ghicite în structura unui gard î mprejmuitor îndărătul căruia e loc și timp pentru o Rugăciune. Porți-firmanent ceresc; între picăturile de sânge ale aștrilor vibrează tainic însăși Treimea. Porți-prapuri. Poarta sărutului. Porțile Edenului. Poarta-Porţilor. Printr-însa pătrunzi în lumea artei lui Radu Şerban ca într-o biserică de lemn maramureşeană. Spaţiu al regăsirii Sinelui. Şi a Absolutului. Spaţiu al Revelaţiei, al descoperirilor succesive şi al echilibrului pe care ţi-l conferă conştiinţa apartenenţei la o lume în-duhnată, în spatele căreia se află - şi acţionează fertil arhetipurile. Care sunt acelea ale unui creştinism viu, trăit în imediateţea faptului de viaţă nemijlocit. O mare economie de mijloace caracterizează lucrarea sa artistică. Simplitate şi rafinament. O discreţie care atinge marginile celei mai curate umilinţe, ale recluziunii şi ale smereniei. O subtilă revelare a interiorităţii care-şi palpează hăurile. „Desemnurile” lui Radu Şerban sunt opera unui meşteşugar migălos care ştie în chip miraculos să dea adâncime şi relief insignifiantei suprafeţe a foii de hârtie. Ele sunt de asemenea, opera unui artist hăruit: râcâind rugozitatea concretului, el descoperă urmele unei scrieri străvechi căreia ştie să-i redea, înminunat el însuşi - uimire care trece în uluială care, la rându-i, provoacă vertij – semnificaţiile ca şi pierdute. Arta sa are ceva din fascinaţia unui palimpsest.

Fântână, cărbune/hârtie, 7x12 cm, 1996 89

2006

Cluj-Napoca Ciclul Chipuri închipuite I 1993-1997

Portrete ale gândului, cărbune/hârtie, dimensiuni variabile, 1996 „Crochiu”, cărbune/hârtie, 29.7x21 cm, 1977 91

Cluj-Napoca Ciclul Chipuri închipuite I 1993-1997

Doru, cărbune/hârtie, 7,5x12 cm, 1997 | Femeie cu ramură, cărbune/hârtie, 6x12 cm, 1996 92

Toronto Desen, pictură, colaj digital 1997-2003

Toronto. De la tempera cu emulsie la computer În anul 1997, împreună cu familia, printr-o conjunctură favorabilă, am ajuns în Toronto. Cu portofoliul de lucrări realizat în țară și cu două cataloage, încă de la începutul șederii mele aici, am propus proiecte expoziționale la câteva galerii din Toronto. Directoarea galeriei Teodora Art Gallery a fost dispusă să-mi organizeze imediat o expoziție și să mă reprezinte pentru promovare în Canada. Eu trebuia să realizez lucrările pentru această primă expoziție, iar mai apoi să prezint proiecte expoziționale pentru manifestări ulterioare. Luasem cu mine din țară o serie de schițe cu scopul de a continua sau de a reformula etapa pe care a trebuit să o închei acasă. Retrospectiv, pot spune că în primii doi ani tematica a fost păstrată, continuată și adaptată, iar datorită contextului, a trebuit să reformulez tot ceea ce aparținea de tehnică și de suport. În repertoriul de lucrări și-au făcut apariția suporturile tridimensionale din lemn, pregătite asemănător cu modul în care se realizau icoanele pe lemn. Ineditul acestor obiecte artistice constă în faptul că, față de desenele sau picturile bidimensionale realizate anterior, acum etapele de lucru sunt intenționat lăsate la vedere: fibra lemnului, liniile de control, însemnările, parțial pânza, tifonul și grundul. În cazul picturii, toate aceste elemente nu erau vizibile, fiind ascunse sub învelișul materiei picturale. Pentru prima expoziție, suporturile au fost realizate din stâlpii proveniți dintr-un gard dezafectat. Ulterior, l-am cunoscut pe sculptorul Nicăpetre, care emigrase de mulți ani în Canada. Atunci când a aflat despre ce vreau să realizez, m-a invitat la atelierul lui (un barn canadian de dimensiuni mari), mi-a pus la dispoziție uneltele lui, în felul acesta ușurându-mi mult etapa de pregătire a suporturilor. Din punct de vedere tematic, trimiterile la o lume de sorginte bizantină au rămas evidente. Treptat însă, subiectele s-au laicizat, inventarul elementelor folosite s-a extins, iar revenirea la bidimensional a devenit iminentă. De asemenea, și opțiunea tehnică suferă modif icări. Dacă în țară preferam să lucrez în tempera cu emulsie și eventual cu laviuri în culori de ulei, acum folosirea culorilor acrilice devine preponderentă. Începând cu anul 1998, pentru mine computerul devine un mediu de lucru stimulativ care înlocuiește schițele. Prin intermediul acestuia, generarea de variante și variațiuni devine inepuizabilă. În urma realizării unor animații computerizate, care au avut ca bază elemente extrase din lucrări digitalizate, așezate într-o înșiruire f ilmică, am generat stop-cadre care au devenit ele însele puncte de plecare pentru seria de lucrări Objects from within. Elipsa, în ipostaze diferite, devine elementul prim care se insinuează pe suprafețele pânzelor. Culorile acrilice sunt combinate cu geluri mate sau chiar cu silicon, aspectul de peliculă satinată f iind o caracteristică a seriei. În anul 2002, cu ocazia Toronto International Art Fair, Teodora Art Galler y a prezentat trei lucrări la acest târg, în cadrul standului propriu. Tot în această perioadă, în creația mea și-a făcut apariția o nouă temă versatilă care, ulterior, după revenirea în țară, a fost dezvoltată în proiectul Cutia cu amintiri. Este vorba despre pictura pe recipiente din sticlă (butelii). Perioada de aproape patru ani petrecută în Canada, a însemnat pentru mine realizarea unor serii de lucrări și prezentarea acestora în patru expoziții personale. De asemenea, specializarea în graphic design, web design și animație digitală mi-a facilitat posibilitatea de a lucra într-o echipă dinamică de programatori, la una dintre filialele firmei General Electric din Markham.

Obiect II. Întrepătrunderi, acrilic/pânză, 90x120 cm, 2002 (detaliu) 95

Titlu, tehnicÄ&#x192;, dimensiune, an

Toronto Ciclul Byzantium III 1997, 1998

Portret (cu gândul la Corneliu Baba), tempera cu emulsie/pânză, 50x70 cm, 1998 (stânga: detaliu) Tron, tempera cu emulsie/pânză, 45x50 cm, 1997 97

Toronto Ciclul Byzantium III 1997, 1998

Ramona NOVICOV Pictura ca ogor și trup text din catalogul Radu Ioan Șerban, 1997

Pictura ca ogor și trup – loc pecetluit, dens și întunecat, ce trebuie brăzdat adânc, iar și iar, pentru ca sâmburele de lumină să fie din nou dezvăluit. De aceea Imaginea, aşa cum o gândeşte Radu Ioan Şerban, nu poate fi construită decât pe trasee simbolice, reversibile: coborâre - înălţare, gropniţă - tron, poartă - scut, vatră - cupolă... Spaţiul pictural e loc închis, tainic, iar formele pe care le conţine sunt protejate adesea de un câmp curat, vălurit ca o pânză neîncepută. Uneori, aceste forme devin atât de personalizate încât se desprind de spaţiul de protecţie al cadrajului rigid şi rămân singulare şi volatile - un fel de aripi ale unui altar fragil, abia schiţat (atunci se lasă protejate doar de corpul cald al lemnului din vechi asamblaje „destructurate”). Prezenţe sensibile, delicate, şi totuşi monumentale, formele avansează pe verticală către un spaţiu pur interior - un fel de avanpost al încă - vizibilului, un „limes” la graniţa dintre aici şi dincolo. Luminoase şi calde, formele acestea cresc ca o cupolă, ca o zestre, ca o pâine; ele tind să cuprindă în prea-plinul lor întreg spaţiul ce le conţine. Uneori, această expansiune a interiorităţii conduce imaginea bidimensională către ipostaze obiectuale, iar limita formală devine atunci extrem de sensibilă. Puritatea, supleţea şi amplitudinea articulării acestor forme este susţinută de o tehnică picturală de o plasticitate privilegiată. Este fructificată în cheie modernă, dar cu o rigoare exemplară, vechea tehnică a iconarilor: pictura în tempera cu emulsie de ou, cu întreaga ei încărcătură spirituală de mare prestigiu. Luciul mat, catifelat, al pastei picturale face ca atingerea pensulei să primească o tandră expresivitate, repede estompată, păstrată însă în vibraţia texturii cromatice. Dar sunt momente când imaginea se tulbură în adâncul ei; atunci devine un instrument tensionat al căutării ce suspendă armoniile şi rafinamentele calofile. Tuşeul fin şi suplu devine scrijelitură, flagelare, mistuire; şi totuşi, oricât de violent, gestul său pictural îşi păstrează mereu o delicateţe şi o discreţie a rostirii, o mireasmă a imaginii, de o particulară puritate. Aşa se explică de ce arta lui Radu Şerban are un pronunţat caracter votiv. Imaginea pare mereu închinată, dăruită, vămuită de ierarhii trans-mundane, iar el, pictorul, se arată a fi un mărturisitor ce nu încetează să caute forma optimă a rostirii interioare - căci palimpsestul scriiturii sale are ca text primordial un testament! În spiritul acestei scriituri, personajele sunt solitare - prezenţe feciorelnice, contemplative; ele au privirea umbrită, caligrafiată cu linii descendente ce le amplifică expresivitatea melancolică şi au liniştea uşor mirată a celor care au trecut probele ispitirii. Ochii larg deschişi şi gura pecetluită subliniază faptul că rostirea e pur interioară. Dincolo de tăcerea acestor făpturi, doar pulsul şi foşnetul epidermic al materiei picturale animă bogăţia imaginii. Iar atunci când artistul pictează învolburând, scrijelind şi mângâind această preţioasă materie, rănind-o şi tămăduind-o în acelaşi timp, e ca şi cum prin el am bate şi noi la poarta unei lumi pierdute dar pe care, în starea de graţie a contemplării, ne este îngăduit să ne-o reamintim, să o visăm şi poate, pentru o clipă, chiar să o atingem. Radu Ioan Șerban știe și simte acest lucru, căci e atins și el de dorul acelui luminos „departe”, adânc și înalt ca și întunericul fântânii în care se oglindesc, la amiază, stelele. El știe că a picta lumea în care materia e construită pe verticală este un fel de a aștepta febril, dar încrezător, clipa în care, așa cum spune profetul, „lumina Ta va răsări în întuneric, iar bezna Ta va fi ca miezul zilei”!

Ioan, acrilic/hârtie, 12,5x7,5 cm, 1997 99

Toronto Ciclul Byzantium III 1997, 1998

Expresii, creion, cÄ&#x192;rbune, cerapastel, metal/lemn, 24x8x8 cm, 1997 100

101

Titlu, tehnicÄ&#x192;, dimensiune, an

Toronto Ciclul Byzantium III 1997, 1998

Virgil UNTILĂ Miniatura lui Radu Şerban text extras din revista culturală „Voci”, Toronto, octombrie, 1998

Ceea ce este odihnitor în spectacolul oferit de arta miniaturală a lui Radu Ioan Şerban este absenţa fetişului tehnologic. Realizarea tehnică are un aer total artizanal, denunţând dexterităţile specioase în favoarea inventivităţii cu aer stenic. Inovaţie, căldură, ironie, şi detaşare, o dublă relaţie cu istoria, o mare libertate interioară exprimată pe spaţii restrictive din punctul de vedere al dimensiunii. O lume evadată din scenografia unui magnific teatru de păpuşi, din lada de zestre a bunicii. Chipurile ce apar pe suprafeţele patinate ale micilor obeliscuri, ce la prima vedere par seriale şi anonime, se dezvăluie a fi personale şi nerepetabile. Înghesuite în spaţiu şi timp, obstrucţionate de istorie, ele refuză să dispară în anonimatul mulţimilor. Obstrucţiei istoriei, personajele lui Radu Şerban răspund privind cuminţi şi înţelepte din interiorul puţinului spaţiu care le-a fost alocat. Înghesuite în timp şi spaţiu, continuă să-şi păstreze individualitatea pozând senin şi deschis, chiar dacă unele trăsături trimit la tristeţe, poate la abandon: fizionomii prinse între trăsăturile chipurilor sfinţilor postitori din icoanele ortodoxe şi cel al caricaturilor. O atmosferă evocând Săpânţa şi în acelaşi timp strălucirea bizantină. Dacă, în general, avangarda zgâlţâie provocator realitatea lumii, în dorinţa de a afla dacă lumea se întâmplă cu adevărat, fie provocând simulacrul, fie denunţându-l, Radu Şerban primeşte pariul înnoirii formale şi participă la el cu o sensibilitate proprie timpurilor, păstrând însă, cumva, înţelepciunea cuminte şi visătoare a unui meşter Geppeto. El însă nu-şi pune acea întrebare: „Se întâmplă lumea oare” (are ea realitate?), ci ne mărturiseşte direct că da, ea se întâmplă! Precum cineva care a fost în lucruri şi înţelege că realitatea stă în existenţa vrăjii care ţine lumea împreună ca şi în lumea însăşi. Ironic şi inteligent, cald şi atent totodată, el va ridica obeliscuri ce se pot ţine pe noptieră. Obeliscuri ce nu-şi răcnesc ideologia, dar sunt gata să povestească acelora dispuşi să asculte.

Recuperare, îndurare, mântuire 1 octombrie 1998

Ceea ce cred că ar caracteriza arta miniaturii și, în general arta lui Radu Șerban, este îndurarea. Îndurarea pentru biografia lipsită de spectaculozitate, îndurarea pentru omul prins în determinațiile constrângătoare ale istoriei, pentru lucrul uitat sau pe cale de a fi uitat, pentru minunea măruntă din lucruri, pentru frumusețea anonimă a soțiilor de-o viață. Îndurarea este primul pas spre mântuire. A mântui lumea... a mântui omul... a mântui lucrurile... Toate acestea pornind de la mărunt, de la insignifiant. A mântui: a săvârși, a împlini, a salva. A mântui dincolo de retorica triumfalistă a episoadelor decupate din Apocalipsă. A mântui prin mângâiere, prin dezgropare... A mântui - a mai da o șansă lucrurilor, lumii, omului. ...și nu numai ideile, atitudinile, valorile, sentimentele sau amintirile sunt mântuite, ci lucrurile ce și-au pierdut utilitatea sau n-au avut-o niciodată: bucăți de lemn rămase în urma vreunui șantier, sticle goale destinate pubelei, pietre de râu, cuie vechi, capete de sârmă. Împreună sau separat, artistul vede în ele capacitatea de a fi nu numai recuperate, ci și participante la recuperare. Ceea ce e mântuit aduce după sine mântuire. Lucrurile încep de jos, din praful drumului.

Personaje, creion, cărbune și cerapastel/lemn, 25x19x3.5 cm, 1998 (detaliu) 103

104

Toronto Ciclul Byzantium III 1997, 1998

Cina, creion, cărbune și cerapastel/lemn, 18x42x3,5 cm, 1997 105

106

Toronto Ciclul Byzantium III 1997, 1998

Oglindire, creion, cărbune, cerapastel, metal, și cuie/piatră, 13x24x3,5 cm, 1997 107

Arcă, creion, cărbune și cerapastel/lemn, 20x16x3 cm, 1998 Interior, acrilic/carton, 20x40x2 cm, 2000 108

Toronto Ciclul Byzantium III 1997, 1998

CasÄ&#x192;, creion, acrilic, metal/lemn, 22x12x8 cm, 2000 109

Figuri, tuČ&#x2122;, ulei/sticlÄ&#x192;, mediu lichid, dimensiuni variabile, 1998 110

Toronto, Cluj-Napoca Ciclul Recipiente pictate 1998-2002

Radu ȘERBAN Pictură pe recipiente din sticlă extras din capitolul Creația personală, inclus în lucrarea de doctorat, 2005

Una dintre etapele demersului meu artistic cu caracter experimental s-a consumat în anul 1998, când suportul lucrărilor a devenit sticla-recipient. Mi-am propus să experimentez problema imaginii „compuse”, să observ felul în care aceasta comunică împreună cu mediul căruia îi aparţine, ce se întâmplă cu imaginea realizată pe un suport tridimensional transparent şi rigid (recipient din sticlă), imagine care, la rândul ei, poate fi reţinută, modificată şi alterată de un al doilea mediu transparent, apa, conţinutul recipientului din sticlă. Întregul experiment a avut ca punct de plecare tehnica icoanei pe sticlă, tehnică transferată de la un suport plan, la unul tridimensional. Pictura a fost realizată pe o porţiune a recipientului care nu era expusă receptării directe, toate celelalte părţi, destinate privirii, au fost obturate prin grunduire, păstrându-se transparentă doar o fantă (un vizor) prin care ochiul avea acces la imaginea pictată. Pentru că pereţii din sticlă ai recipientelor erau concavi, convecşi sau poliedrici, iar netezimea lor era deseori afectată de neregularităţile din masa sticlei, imaginea pictată se deconstruieşte şi se reconstruieşte, se reconfigurează continuu, în funcţie de modificarea unghiului de privire. În etapa următoare, recipientele au primit în interiorul lor apă, uneori colorată, pentru ca imaginea să poată fi văzută şi pe pelicula orizontală (devenită oglindă) a ochiului de apă. Imaginea devenea astfel triplu afectată/modificată: o dată de însuşi peretele din sticlă al recipientului, apoi de apă, care la rândul ei deforma imaginea din spatele ei şi, în al treilea rând de „oglinda” apei, care reflecta o variantă a imaginii iniţiale. Am început să caut recipiente cu forme cât mai diferite, să introduc în ele lichide şi să experimentez (în funcţie de nivelul lichidelor şi de sursa de lumină) posibilitatea de a „capta” urma imaginii master. Am considerat că am reuşit, atunci când prin fanta necolorată a unuia dintre recipiente s-a putut vedea în apa conţinută numai reflexia unei imagini mascate, aflată undeva pe peretele posterior al recipientului. În fapt, acest experiment, realizat cu mulţi ani în urmă, a constituit punctul de pornire a lucrării de doctorat: o idee fascinantă care incita la o cercetare aprofundată.

Familia, tuș, ulei/sticlă, reflexie în apă, 18x5x5 cm, 2002 111

„Titlu”, tehnică, dimensiune, an 112

Toronto Ciclul Obiecte pictate 1998-2000

Obiecte pictate, acrilic Č&#x2122;i metal/lemn, dimensiuni variabile, 1998, 1999 113

Toronto Ciclul Obiecte pictate 1998-2000

IncintÄ&#x192;, acrilic/lemn, 25x40x3 cm, 1999 114

115

116

Toronto Seria Femeia 1998-2000

Femeia, desen, acrilic, cÄ&#x192;rbune, cerapastel/hĂ˘rtie, dimensiuni variabile, 1998 117

Toronto Seria Femeia 1998-2000

Trei, acrilic/lemn, 8x12x3,5 cm, 1998 118

DupÄ&#x192; baie, acrilic/lemn, 9x13x3,5 cm, 1998 119

Toronto Seria Femeia 1998-2000

Model Č&#x2122;i obiecte, acrilic/lemn, 30x60x3 cm, 1999 120

Relaxare, acrilic/pânză, 100x100 cm, 1998 Trei grații, acrilic/pânză, 100x100 cm, 1998 121

Natură statică în context I, acrilic/pânză, 50x60 cm, 1999 Natură statică în context II, acrilic/pânză, 50x60 cm, 1999 Obiecte în context, acrilic/pânză, 50x60 cm, 1999 Altfel de obiecte II, acrilic/pânză, 50x60 cm, 1999 122

Toronto Ciclul Obiecte în context 1998-2000

Altfel de obiecte I, acrilic/pânză, 50x60 cm, 1999 123

124

Toronto Colaj digital și animație 2D 2000-2002

Radu ȘERBAN Desen, pictură și colaj digital extras din capitolul Creația personală, inclus în lucrarea de doctorat Memoria locurilor - Joc secund, 2006

Lucrările prezentate în prima galerie (pagina din stânga, grupajul de sus) au rezultat în urma unui alt fel de experiment realizat pe computer în anul 2001, atunci când, pornind de la mai multe imagini scanate după lucrări de desen şi pictură din atelierul propriu, am realizat câteva animaţii în programul Flash. Micile f ilme rezultate au fost apoi suprapuse, folosind grade diferite de transparenţă. Pe măsură ce acestea rulau, se generau imagini compuse, mereu altele, în funcţie de informaţiile care se suprapuneau. Ca element compoziţional principal am folosit un nucleu elipsoidal, interiorul f iind populat de combinaţii valorice, texturale şi uneori f igurative. În jurul acestuia plutea un halou de lumină, care, în funcţie de intensitate, intra în comunicare cu elementele acestuia. Dominanta generală era acromatică, doar în interiorul nucleului, la unele imagini apăreau şi sugestii monocrome. În continuare au fost realizate stop cadre ale combinaţiilor aleatorii mai expresive, asupra cărora am inter venit în programul graf ic PhotoShop, realizând corecţiile necesare pentru a obţine efecte de pură vizualitate. Pentru că nu am avut de la început o temă în jurul căreia să construiesc imaginile, bazându-mă mai degrabă pe improvizaţie, pe un fel de joacă în limbaj digital, şi pentru că de aici au rezultat o serie de imagini abstracte, cu trimiteri spre forme neidentif icabile, le-am numit simplu, Obiecte. Acest experiment s-a constituit într-o impor tantă sursă vizuală pentru lucrările de pictură realizate în anul 2002 şi prezentate într-o expoziţie personală intitulată Objects from within. În imaginile din cea de a doua galerie (pagina din stânga, grupajul de mijloc), portretul devine protagonist. Şi de această dată am pornit de la imagini digitalizate ale unor lucrări de pictură, mixând fonduri texturate şi detalii figurative. S-au folosit mai multe straturi de informaţie şi s-au aplicat diferite filtre de interacţiune, realizând un colaj digital, mult mai complex decât cel consacrat, prin care fragmente de informaţii vizuale sunt asamblate, suprapuse sau alterate, în scopul obţinerii unor imagini noi, proaspete, mult sau total diferite de cele iniţiale. Unele portrete au fost desenate direct cu unelte digitale, folosindu-se imagini mixate doar în fonduri, altele au fost preluate din lucrări de pictură, modificate şi puse în relaţie cu elementele contextuale. Treptat, expresia figurilor s-a epurat, urmele lor întrepătrunzându-se cu materia (fragmente texturate preluate din picturi) care domină suprafaţa. Nu mai există prim plan şi fundal, ci o magmă plastică, cu accente grave sau cromatice care contrabalansează compoziţiile, cu câmpuri plastice, linii sau scrijelituri prin care străbate o lumină interioară. Toate aceste cercetări pe computer sunt posibile repere, care, într-o etapă viitoare, se vor putea constitui în puncte de pornire pentru noi lucrări. Imaginile din ultima galerie (pagina din stânga, grupajul de jos) sunt bântuite de năluci şi vedenii – figuri închipuite. Ele vin din amintirile copilăriei, când bunicii ne vorbeau despre îngerii din jurul fiecăruia dintre noi, care ne ocroteau de primejdii şi ne călăuzeau fiecare pas. Nimeni nu le cunoştea faţa şi expresia, dar toţi ştiam că sunt figuri imponderabile, albe, curate şi binevoitoare. De aceea, nici una dintre feţele nălucilor mele nu au trăsături explicite, iar siluetele lor nimbate de halouri de lumină sunt foarte asemănătoare, aparţin toate aceleiaşi familii de forme (aceeaşi siluetă, fie multiplicată, fie oprită în diferite momente ale mişcării). Uneori, silueta se află într-o stranie ambiguitate, pare că urcă, deşi de fapt coboară, pare că păşeşte, deşi de fapt stă efect contradictoriu, generat de o eficientă relaţie cu proximitatea figurilor. Cu toate că ancorarea siluetelor în axe verticale şi orizontale ferme traduce dorinţa de a capta figura inefabilă şi mişcătoare în coordonatele sigure ale câmpului imaginii. Cu toate că imaginile au fost realizate exclusiv pe computer (ca şi cum nici o legătură cu realitatea nu ar fi fost necesară), figurile sunt prezenţe calde, binevoitoare, care par să îndeplinească o misiune misterioasă, doar de ele ştiută, cu siguranţă benefică.

Obiecte | Portrete | Figuri închipuite, colaj și animație digitală, capturi de ecran, 2001, 2002 125

Obiect IV. Elipsă cu halou, acrilic/pânză, 40x80 cm, 2002 Obiect V. Multiplu, acrilic/pânză, 45x30 cm, 2002 Obiect III. Suprapuneri, acrilic/pânză, 200x60 cm, 2002 126

Toronto Ciclul Objects from within 2000-2002

Titlu, tehnică, dimensiune, an

Obiect I. Plutire, acrilic/pânză, 100x140 cm, 2002 Obiect II. Interferențe, acrilic/pânză, 100x140 cm, 2002 127

Cluj-Napoca Cercetre și activitate didactică 2003-2020

Creație, experiment și cercetare în atelier și natură În anul 1997, în sistemul universitar din România exista o controversă legată de doctoratul în Ar tă. Unii susțineau doctoratul profesional, iar alții acceptau programul Bolognia și, implicit, introducerea doctoratelor științif ice în ar tă. Inițial, am apreciat prima soluție, pentru că mi se părea mai f iresc, pentru domeniul ar tei, să primeze opera ar tistului, gradul ei de originalitate pusă în evidență prin contribuțiile personale. Fără să cunosc și dedesubturile tehnice, am fost decis să mă înscriu în sistemul doctoral științif ic din universitatea noastră, dar fără să regret acest lucru. În general, creația presupune cercetarea și experimentarea. Acestea, în situația unui demers doctoral, trebuiau să f ie bazate pe documentare, sistematizare și argumentare. Am avut deosebita plăcere să f iu coordonat, pentru elaborarea lucrării doctorale, de doamna Livia Drăgoi, director atunci al Muzeului de Artă din Cluj-Napoca. O par te din timpul petrecut în Canada a fost dedicat documentării și implicit lansării unor experimente care puteau f i f inalizate într-un timp relativ scur t. În anul 2006, în expoziția Urme, organizată la muzeul clujean, am fost în măsură să prezint comisiei și publicului concluziile demersului personal întins pe o durată de trei ani. În anul 2010, tot la muzeul din Cluj-Napoca, am prezentat o amplă expoziție de desen, pictură și obiect, sub genericul TransAparențe. În expoziție a fost inclusă o selecție dintre lucrările realizate între anii 1993 și 1997 (lucrări care nu mai fuseseră expuse), dar și cele mai recente lucrări, realizate după revenirea în țară. Încă din anul 2006 am început să par ticip la Tabere sau Simpozioane de pictură în țară. Mi s-a părut că întâlnirea cu natura, în toată splendoarea ei, se putea constitui în noi direcții de cercetare, cu toate că subiectul fusese deja unul intens exploatat în ar tă. Începând cu anul 2012, am inițiat și coordonat Simpozionul Internațional de Ar te Vizuale „Ar ta în Grădină” de la Grădina Botanică din Jibou, care în acest an se af lă la ediția a IX-a. Un an mai târziu, am reunit în expoziția Altera Natura majoritatea lucrărilor care au avut ca subiect natura, f ie că au fost realizate în tabere, f ie în atelier, demonstrându-mi faptul că peisajul/natura nu sunt subiecte epuizate și că impor tant este modul de rapor tare la acestea. În ediția din anul 2013 a Simpozionului de la Jibou, un prieten, Flavius Lucăcel, după ce a văzut în atelier o lucrare recentă de-a mea, într-un moment de exaltare poetică, mi-a spus: „Aici ai pictat aerul!”. Inițial am considerat că este vorba despre o licență poetică, pentru că provocarea de a picta aerul era una egală cu visarea sau, eventual, potrivită unei entități cu puteri demiurgice. Cu toate acestea, de atunci am început să văd și să înțeleg natura nu doar ca o înlănțuire de elemente (f lori, vegetație, dealuri, apă), ci, mai degrabă, ca atmosferă cu fenomene specif ice (ceață, ploaie, aburi etc.), dar și ca stare transmițătoare de sentimente (melancolie, visare, reverie, bucurie, calm). Începând cu anul 2014, împreună cu criticul de ar tă Oliv Mircea am avut o colaborare fructuoasă care s-a concretizat în trei expoziții realizate sub genericul Glissando la galeria Arcade 24 din Bistrița (2016), Muzeul de Ar tă Cluj-Napoca și galeria Art Nouveau din Târgu Mureș (2018) și, cea mai recentă, expoziția A pe și mângâieri prezentată la Palatele Brâncovenești de la Mogoșoaia.

Monologul apelor II, acrilic/pânză, 30x90 cm, 2015 (detaliu) 129

130

Cluj-Napoca Creație și cercetare în atelier 2003-2020

Radu ȘERBAN Aici / Acolo extras din argumentul personal prezentat în cadrul unui proiect internațional

Pentru mine, juxtapunerea AICI/ACOLO înseamnă o relație de complementaritate care trebuie să implice existența de aici și de acolo. Cei doi termeni pot fi evaluați doar prin comparație. Până la deschiderea granițelor României, începând cu 1990, puteam vorbi doar de AICI și de DINCOLO. Tot ce era după frontiera de vest a țării, însemna DINCOLO. În momentul în care am avut posibilitatea de a trece granițele țării și am trăit în Italia, Spania și mai mult în Canada, termenul de DINCOLO a fost înlocuit cu cel de ACOLO. Pe de altă parte, AICI/ACOLO au devenit termeni interschimbabili, la fel ca și starea pe care o experimentăm atunci când stăm într-un tren oprit (într-o stație), iar pe linia alăturată se pune în mișcare un alt tren. Dacă nu avem nici un alt termen de referință decât acel tren, avem impresia că trenul în care suntem se mișcă. AICI-ul se transformă în ACOLO și invers, în funcție de locul în care viețuim. În anii optzeci, eram student la București. Întotdeauna Bucureștiul, față de Cluj sau față de orașul meu natal, Jibou (nemaivorbind de Năpradea, satul bunicilor în care mi-am petrecut copilăria), era ACOLO, dincolo de munți, capitala țării. Cu cât eram mai departe de locurile natale, cu atât simțeam nevoia, alături de colegii mei ardeleni, să ne conservăm limba cu vădite accente regionale, să facem apel la valorile populare ale satelor/localităților din care ne trăgeam (folclor, obiceiuri, icoane). Același sentiment l-am încercat atunci când am locuit în țările menționate mai sus, în special în Canada, unde am trăit aproape patru ani. O parte apreciabilă a lucrărilor realizate acolo făceau referire la o paradigmă care punea în discuție iconicitatea de factură bizantină, peste care se suprapunea un tip de stilizare în cheie populară, specifică meșterilor iconari din Transilvania (care au împodobit bisericile de lemn). Prin urmare, chiar dacă locuiam în Toronto, fondul de valori autentice, rădăcinile, sursele de inspirație, erau acelea de acasă și nu acelea găsite acolo. Din nou, la fel ca în experiența din studenție, cu cât eram mai departe de țară, cu atât simțeam nevoia să fac referire la ceea ce-mi era mai aproape de suflet, la ceea ce acumulasem în gândul și memoria mea. Atunci când reveneam în țară și îmi stabileam în atelier temele sau direcțiile pe care doream să le urmez, parcă acele elemente autohtone nu mai erau la fel de obsesive. Mă aflam în interiorul lucrurilor și de aceea nu simțeam nevoia să întăresc anumite concepte care erau mult prea la îndemână și, poate, într-o anumită măsură, destul de uzitate de artiștii din portofoliul galeriei Catacomba din București. Așadar, deschiderile stilistice mi se păreau acum mai firești și nu întoarcerea la sursele primare care deveniseră oarecum desuete. Iată cum AICI-ul poate fi influențat de ACOLO-ul. Cunoașterea și aducerea la zi a informațiilor sunt necesare. Nu putem sta închiși într-un cuib al nostru, oricât de confortabil ar fi, dar nici înrolarea sau aderarea la forme de gândire sau expresie care, pentru moment, sunt mai vizibile, nu este o soluție. Rămân la ideea că moștenirea culturală, zestrea și experiența personală reprezintă o condiție necesară pentru oricare dintre autorii care vor să aibă o voce proprie și să lase în urma lor o operă.

Lucrări în atelier, 2010 131

Cluj-Napoca Ciclul Peisaje inventate 2003-2009

Peisaj inventat II, ulei/pânză, 45x50 cm, 2004 Peisaj inventat I, ulei/pânză, 45x50 cm, 2004 Peisaj inventat III, ulei/pânză, 45x50 cm, 2004 (dreapta: detaliu) Peisaj inventat IV, ulei/pânză, 45x50 cm, 2004 132

CLUJ 2004

1972-1975

1975- 1979

1980- 1983

1983- 1987

1987-1990

1990-1997

199 7 -2 0 0 3

2 0 0 3 -2 0 2 0

Titlu, tehnicÄ&#x192;, dimensiune, an

Cluj-Napoca Expoziția Urme, Muzeul de Artă, 2006

Livia DRĂGOI extras din catalogul „Radu Șerban. Urme”, Muzeul de Artă Cluj-Napoca, 2006

Radu Şerban aparţine unei generaţii care, mai mult sau mai puţin programatic, mai mult sau mai puţin ostentativ, a evoluat semnificativ în ultimele două decenii într-un spaţiu experimental fertil, propriu postmodernităţii. În acest spaţiu, în care acționează cu o anume, cuviincioasă discreţie, Radu Şerban şi-a circumscris negrăbit, cu fermitate, un teritoriu al său, marcat original prin ordonarea întregii creaţii, proteice, în jurul unui nucleu stabil şi iradiant: vocaţia sa reală de pictor înzestrat cu o sensibilitate particulară, de esenţă poetică şi reflexivă şi de coloratură nostalgică. Colorist rafinat şi desenator virtuos, artistul este tentat şi de instrumentarul tehnic, prodigios, al noilor media, dependente de tehnologia de vârf şi este preocupat de crearea unor insolite obiecte hibride realizate printr-un mixaj inventiv de diferite tipuri de medii, tehnici şi limbaje. Ieşirile sale în zona multi şi intermedială şi a mixajelor de medii tradiţionale şi neconvenţionale de ultimă oră rămân, însă, stăruitor complementare investigaţiilor sale pasionate în domeniul său, nedisimulat predilect: pictura; prilejuri, în fapt, de a dilata, în cadrul unui demers integrator, problematica artistică proprie universului său pictural. Dincolo de manipularea ingenioasă a imaginii digitale cu mixaje inedite de tehnici, limbaje şi coduri artistice aparţinând unor domenii artistice diverse (arte vizuale, film, muzică), vocaţia integratoare de sorginte postmodernă, specifică viziunii artistului, se desluşeşte în chiar modul său de raportare la tradiţie, prin asumarea, eminamente subiectivă (întemeiată pe amintire şi reamintire) a unor valori perene proprii fondului ancestral al culturii şi civilizaţiei româneşti. Acest tip de „arheologizare” subiectivă privilegiază statornic satul ardelenesc – al copilăriei şi adolescenţei artistului, topos formativ încărcat de afectivitate, care furnizează creaţiei sale motive şi teme arhetipale de o discretă relevanţă simbolică ori metaforică. Determină, mai cu seamă, o anume, firească situare a creatorului într-un orizont existenţial infuzat de sacralitate, cuminte orânduit în timp după reguli stabilite printr-o îndelung verificată experienţă a vieţuirii individuale şi comunitare, favorizându-i descoperirea şi cultivarea propriei lumi interioare, în consens cu datele sufleteşti proprii ţăranului român: fiorul autentic al sacrului, dorul de curăţenie şi neprihănire, bucuria de a fiinţa în armonie cu o natură cordială. Descoperindu-şi prin amintire consubstanţialitatea cu acest univers sensibil, artistul privilegiază în chipul cel mai firesc una dintre coordonatele sale esenţiale: lumina – sursă, în ordinea naturală, a vieţii şi a vederii şi, în ordine moral-spirituală, a adevărului şi a dreptăţii, exponent energetic sublimat al Prezenţei supreme, de dincolo de cele văzute. Lumină difuză, care, în aşteptarea înfiorată a „transcendentului care coboară”, aureolează, protejează, mângâie, înnobilează şi răscumpără, sau lumină activă, care, împreună cu materia colorată şi cu desenul, construieşte forme şi imagini, sau, oglindită în ochiuri de apă, le face mereu, fascinant schimbătoare. Devine, cu alte cuvinte, factorul decisiv în spectaculoasa orchestrare de realitate şi visare, de adevăr şi fantasmă, de concret şi de abstract esenţializat, conducând la o autentică, vibrantă şi persuasivă spiritualizare a viziunii.

Imagine din expoziția Urme, Muzeul de Artă Cluj-Napoca, 2006 135

Cluj-Napoca Expoziția Urme, Muzeul de Artă, 2006

Radu ȘERBAN Gânduri din spatele imaginilor extras din catalogul expoziției „Urme”, 2006

Orice proiect porneşte de la o idee care să pună împreună gândurile, trăirile şi priceperile într-o formă de exprimare coerentă, care să poată fi împărtăşită cu cei din jur. Gândurile zboară. De multe ori ne fac să ne întoarcem înapoi în timp, la vremurile copilăriei, la casa părinţilor sau la casa bunicilor, la ungherele locurilor ştiute numai de noi, la căldura sobei sau la lumina lămpii. În gândul nostru, în minte şi suflet, păstrăm momentele unice, care ne-au însufleţit anii cei fără de griji, anii vacanţelor petrecute la ţară, pe prispa casei sau în ieslea din grajd, sărbătorile, poveştile şi nesfârşitele jocuri. Pentru mine, a privi în urmă înseamnă a face apel la memorie, a te întoarce în interiorul propriu, în locul acela intim unde sunt depozitate toate întâmplările vieţii noastre şi de unde alegem tot ce ne iscodeşte şi ne incită spiritual, cu mai mare uşurinţă decât le-am citi într-o carte. Prin apelul la memorie, la amintire şi la reamintire, locurile şi lucrurile de odinioară, trăirile şi sentimentele încercate în diferite momente ale vieţii, suprapuse peste experienţe imediate, se transformă în stimuli, în pretexte care alimentează concepţia plastică şi orientează demersul creativ spre un joc secund, în urma căruia „materialul brut” devine mai epurat, mai sintetic. A fost o vreme în care habitatul casei ţărăneşti a însemnat pentru mine un loc al armoniei şi fericirii. Mi se părea că toate din casă şi dimprejur erau făcute cu rost şi nu puteau fi altfel decât erau: că pereţii trebuiau vopsiţi în albastru, că lampa trebuia să răspândească o lumină palidă, că locul cel mai cald era cel de pe cuptor, că locul cel mai bun de joacă era acela de la capătul prispei, iar cel mai bun loc de spus poveşti era în ieslea din grajd. Revenind peste ani în acest loc, la casa bunicilor, am fost profund întristat de faptul că nu mai exista nimic din ceea ce păstrasem şi ocrotisem în memorie. Casa şi şura erau năpădite de vegetaţie, pereţii aproape că nu mai puteau suporta greutatea acoperişului, ferestrele erau înclinate, hornul se dărâmase peste cuptor şi un praf gros îmbrăca întreg interiorul. În câţiva ani, această casă se va nărui dintr-odată, pentru că rostul ei se va fi terminat. Peste un alt număr de ani, aici va rămâne doar o ridicătură de pământ. Memoria va mai purta, o vreme, un ecou al acelei lumi. Doar fotografiile, filmele şi picturile vor mai reţine, poate, în corporalitatea lor, urme ale acestui loc şi vor reverbera de duhul acestuia. Reproducerile prezentate în acest catalog au la bază un concept care pune în discuţie intenţia de interdisciplinaritate, de întreţesere creativă între tehnici consacrate şi modalităţi mai noi de expresie artistică, apelându-se la trei direcţii distincte de cercetare a expresiei imaginii, configurată printr-un demers stilistic diferenţiat, în corelaţie cu materialele şi tehnicile folosite. Mediile de interes sunt: 1. Pictură - comentariul picturilor care compun ciclul „Urme”, pune în valoare un drum asumat, care conduce la o epurare a formelor, prin concizia expresivă a gestului şi printr-o tratare liberă a culorii care, detaşată de referinţele concrete, obiectuale, devine plasmă picturală rafinată, într-o continuă transformare şi reformare. Imaginea păstrează urme evanescente ale obiectelor filtrate de amintire şi urma discretă a reflexivităţii nostalgice a artistului; 2. Obiect artistic - în ciclul „Cutia cu amintiri”, se pune în discuţie termenul de imagine-urmă, propunându-se un tip de obiecte plastice realizate prin combinarea inedită a principiului de obţinere a imaginii, propriu camerei obscure, cu sugestiile oferite de procedeul tehnic consacrat de pictura pe sticlă din Transilvania: o reconsiderare şi o revalorizare în spirit postmodern a tradiţiei, integrată unei regii luministice realizată cu mijloacele tehnicii actuale. Imaginea pictată pe spatele sticlei este proiectată de un fascicol luminos, dirijat pe o peliculă de apă care funcţionează ca o oglindă, reflectând-o pentru a o oferi privitorului, imaterială, schimbătoare şi efemeră; 3. Animaţia digitală - imaginea statică, preluată din pictură sau desen, transformată în „materie primă” digitală, alături de fotografii, se constituie în cadre dinamice, care prin înlănţuiri şi tranziţii succesive contribuie la naşterea unor alcătuiri filmice, cu subiect, scenariu şi desfăşurare temporală, clar definite (filmele Flash „Amintiri despre gânduri” şi „TransAparenţe” – în catalog sunt prezentate stop-cadre selectate din aceste filme).

Imagine din expoziția Urme, Muzeul de Artă Cluj-Napoca, 2006 137

138

Cluj-Napoca Ciclul Urme, 2004-2006

Lucrări din ciclul Urme, acrilic/gipscarton și acrilic/PFL, 114x146 cm, 2005, 2006 (stânga) Urma Grădinii, acrilic/gipscarton, 114x146 cm, 2006 Stâlpul pridvorului, acrilic/PFL, 114x146 cm., 2005, 2006 139

140

Cluj-Napoca Ciclul Cutia cu amintiri 2004-2006

Cutia cu amintiri, schiČ&#x203A;a de proiect, prototipul (jos), imaginea captatÄ&#x192; prin fotografiere din interiorul obiectului (sus), 2005-2006 141

Cluj-Napoca Ciclul Cutia cu amintiri 2004-2006

Oana CRISTEA GRIGORESCU Copilăria lasă urme extras din cotidianul „Adevărul”, 2007

N-au dovedit-o doar psihologii. Suma experienţelor copilăriei, afective şi de cunoaştere, formează definitiv identitatea adultului. Nimeni nu e străin de adevărul acesta. Altfel, n-am păstra o viaţă, amintirea acestui irepetabil paradis personal. Dovada palpabilă a existenţei lui o aduc artiştii. Radu Şerban recuperează cu expoziţia de la Muzeul de Artă Cluj-Napoca, „Urmele” copilăriei paradisiace, petrecute într-un sat, dintr-o Românie atemporală, vag idealizată. Asistăm la o arheologie sentimentală, ce recompune scenografic, din „Urmele” memoriei imateriale, holograma locului şi trăirilor copilăriei. Trei trepte de reprezentare structurează discursul plastic la niveluri diferite de abstractizare. Pictura, cutiile-obiect cu amintiri şi animaţia digitală, operează cu un set de imagini-clişeu, ce parcurg însă drumul invers, de la abstractul picturalităţii la concretul imaginii captate pe ecran. Ar tistul îşi asumă, astfel, un demers similar sondării psihanalitice, în abisul memoriei. În picturi, materia fragilă a amintirilor este redusă la formele epurate ale detaliilor semnificative. Dealul, casa, cuptorul, fereastra au coduri proprii de decriptare plastică. Repere materiale ale scenografiei satului le ancorează într-o realitate pe care artistul nu o pierde din fundal. Sticle, clondire, scăunele cu trei picioare, rafturi simple de lemn jiluit, sunt obiectele de contrast în raport cu care abstractul materiei picturale îşi relevă emoţia. Timpul a patinat lemnul, a scorojit peretele şi a spălat rândurile de var. Culorile pălesc, trec unele în altele, linia se dizolvă în pete aproximative, paleta glisează de la roz la gri, urmărind conturul imprecis al amintirilor. Regăsim doar „Urmele” unui trecut din care memoria a salvat, după reguli numai de ea ştiute, amănunte neaşteptate, cu care Radu Şerban reasamblează, în abstractul picturii, întregul emoţiei. Cutiile cu amintiri captează, după principiul camerei obscure, imagini evanescente. Translucide, imateriale desene, ref lectate - la propriu - în ochiul de apă, ce joacă rolul oglinzii din camera obscură, materializează amintirile. Copilăria e acum o realitate impalpabilă, dar totuşi vizibilă, de care continui să te îndoieşti, chiar şi în faţa dovezilor concrete. Animaţia digitală este etapa finală a materializării unui trecut ideal. Caleidoscopul amintirilor salvate defilează pe ecran în proiecţii bidimensionale. Doar aparent vii, desenele dezvăluie amăgirea unei dinamici, tehnic recuperate. Dar poate, tocmai nevoia autoamăgirii face ca trecutul să ne alimenteze iluzia recuperării paradisului cu f iecare răsfoire a albumului copilăriei.

Imaginea Imaginii. Stelaja, tuș și ulei/sticlă, fotografie, tipar digital/pânză, 2008 143

Cluj-Napoca Ciclul Imaginea Imaginii 2008

Imaginea Imaginii. Fereastra, Stelaja, Soba, Lampa, tuș și ulei/sticlă, reflexie în apă, fotografie, tipar digital/pânză, 90x120 cm, 2008 Imaginea Imaginii. Fântâna (dreapta) 144

Cluj-Napoca Ciclul Florile gândului 2006

Florile gândului I, acrilic/pânză, 50x50 cm, 2006 (colecție privată) Florile gândului IV, acrilic/pânză, 50x60 cm, 2006 (colecție privată) Florile gândului III, acrilic/pânză, 31x41 cm, 2006 (colecție privată) Florile gândului II, acrilic/pânză, 30x34 cm, 2006 (colecție privată) 146

Cluj-Napoca Ciclul Obiecte efemere 2006-2009

Obiecte efemere I, acrilic/pânză, 50x60 cm, 2006 (colecție privată) Obiecte efemere II, acrilic/pânză, 50x60 cm, 2007 (colecție privată) 147

Cluj-Napoca Ciclul Obiecte efemere 2006-2009

Lucrare în lucrare, acrilic/pânză, 50x70 cm, 2006 (dreapta: detaliu) Obiecte efemere IV, acrilic/pânză, 50x60 cm, 2007 Obiecte efemere V, acrilic/pânză, 50x60 cm, 2009 148

CLUJ 1990-1997

1972-1975

1975- 1979

1980- 1983

1983- 1987

1987-1990

1990-1997

199 7 -2 0 0 3

2 0 0 3 -2 0 2 0

Titlu, tehnicÄ&#x192;, dimensiune, an

Obiecte efemere VI, acrilic/pânză, 50x60 cm, 2008 150

Cluj-Napoca Ciclul Obiecte efemere 2006-2009

Obiecte efemere VII, acrilic/pânză, 50x60 cm, 2008 Obiecte efemere VIII, acrilic/pânză, 50x60 cm, 2008 151

Obiecte efemere IX, acrilic/pânză, 50x60 cm, 2008 (colecție privată) Obiecte efemere X, acrilic/pânză, 50x60 cm, 2008 (colecție privată) 152

Cluj-Napoca Ciclul Obiecte efemere 2006-2009

Obiecte efemere XI, acrilic/pânză, acrilic/pânză, 50x60 cm, 2008 (colecție privată) Obiecte efemere XII, acrilic/pânză, acrilic/pânză, 50x60 cm, 2008 (colecție privată) 153

Cluj-Napoca Expoziție de pictură, La galerie, 2008

Negoiță LĂPTOIU extras din cotidianul „Făclia” din Cluj-Napoca, 2008

Radu Șerban este un artist cu un distinct repertoriu creativ și un prețuit dascăl în cadrul Universității clujene de artă și design. Ambianța expoziției s-a înnobilat cu suflul rafinat al unor incitante imagini desăvârșite cu o filtrată mobilitate a gesticii, pentru a face vizibilă sugestivitatea acordurilor cromatice, în permanentă relație cu reflexele unei cultivate și subtile interiorități. Impresia primă și cea mai relevantă a ansamblului expozițional, alcătuit din 20 de lucrări în tehnică mixtă, este aceea de elevată reconstituire de univers arhaic, recuperat din zona unei fecunde memorii afective și recompus prin succesiuni ritmice de pasaje fin nuanțate, din care emană adieri de civilizație rustică autohtonă, sugerând ingenios armonioasa conviețuire dintre luminozitatea discretă a interioarelor și supla orânduire a unor adumbriri arhitecturale, probă de simț decorativ și ingeniozitate structivă. Urban în cea mai nobilă consecință a cuvântului, Radu Șerban refuză contaminarea cu zgomotul și emanațiile poluante din jur, refugiindu-se către o lume calmă și ospitalieră, găsind remediu consolator în tihna patriarhală a unor evocări de climat odihnitor, când omul nu se simțea agresat de trepidații agasante, conviețuind pașnic cu pulsațiile naturii și ritmurile cosmice. Fine mătăsuiri de tonalități surdinizate sintetizează evocator un nostalgic sentiment de fixare în absolutul unui timp etern în care domină luminozitatea învăluitoare a unui real candid, suav și pur. O admirabilă forță transfiguratoare voalează concrețiunile vizibilului, substituindu-le cu orchestrările infinite ale unor fulgurații de gând înalt și trăire profund spiritualizată. Sincer și corect cu sine, Radu Șerban caută și găsește sugestiv corespondent plastic și unor dezvăluiri în care particularizează evidențe ale umanului pătruns și stăpânit de aprige interogații. Siluete, profile, chipuri straniu ipostaziate, fac trimitere la statutul incomod al individului nevoit să se ocrotească evadând în apăsătoare solitudini, alternând crispările, neliniștile, cu fermitățile unei lucide asumări de destin. Puternic stilizate, până la punctul în care par a deveni obsesive năluci plutitoare, proiectate pe un opresiv fundal nocturn, făpturile își evidențiază trăirile prin incisivul repertoriu al privirilor penetrante, ce sfârtecă spațiul și timpul cu veridicul onor râvnite certitudini. În viziunea sa, omul confirmă, autentifică metafora pascaliană de „trestie gânditoare”, repudiind comoda victimizare. Ne simțim pătrunși de străfulgerările acelor tulburătoare oglindiri de uman propovăduitor de elan și demnă motivație a trecerii noastre prin vremi. Cei capabili să se familiarizeze cu genul de pictură promovat cu fertilă originalitate de Radu Șerban se vor trezi ancorați în câmpul privilegiat al unor misterioase conexiuni, rememorări și revelații.

Interior, cărbune, cerapastel/hârtie, 7x12 cm, 1998 (detaliu) 155

156

Cluj-Napoca Ciclul Paralele 2008, 2009

Seria Paralele, acrilic/hĂ˘rtie, 42x29 cm, 2008/2009 (asamblaj) 157

158

Cluj-Napoca Ciclul Paralele 2008, 2009

Seria Paralele, acrilic/hârtie, 42x29 cm, 2008/2009, (imagine din expoziția Glissando 2, Muzeul de Artă Cluj-Napoca, 2018) 159

Privire, acrilic/pânză, 50x60 cm, 2008 Transparențe (autoportret), acrilic/pânză, 50x61 cm, 2010 Pe gânduri, acrilic/pânză, 40x50 cm, 2008 (colecție privată) 160

Cluj-Napoca Ciclul Chipuri închipuite II 2008, 2009

Stare de visare, acrilic/pânză, 50x60 cm, 2008 (pagina următoare: detaliu) Privire în timp, acrilic/pânză, 40x50 cm, 2008 161

Cluj-Napoca Ciclul Chipuri Ã®nchipuite II 2008, 2009

162

164

Cluj-Napoca Ciclul Chipuri închipuite II 2008, 2009

Portret cu contur, acrilic/pânză, 50x70 cm, 2009 165

Figură în context, acrilic/pânză, 40x50 cm, 2009 Figură în mișcare, acrilic/pânză, 50x70 cm, 2009 166

Cluj-Napoca Ciclul Figura 2008, 2009

Figură sugerată I, acrilic/pânză, 80x120 cm, 2009 167

Sibiu Expoziția Locuri, lucruri și chipuri închipuite, galeria UAP, 2009

Radu ȘERBAN Locuri, lucruri şi chipuri închipuite text extras din pliantul expoziției „Locuri, lucruri și chipuri închipuite, galeria UAP, Sibiu, 2009

Chiar dacă există o disociere netă între memorie şi imaginaţie, trebuie să admitem că, deseori, simţim nevoia să găsim şi interferenţele care le suprapun. În acest sens, putem afirma că atât memoria, cât şi imaginaţia au ca trăsături comune prezenţa absentului, adică referirea la ceva ce nu există în prezent, dar care poate avea o reprezentare sau imagine. Vorbim despre amintire ca fiind imaginea pe care o avem despre trecut, în timp ce imaginaţia se referă la imaginea pe care ne-o facem despre ceva posibil, virtual. În momentul percepţiei, simţurile „conlucrează” sinestezic, oferind împreună mai multe detalii legate de momentul de interes, la fel ca atunci când o imagine tridimensională este prezentată din mai multe unghiuri de vedere. Orice încercare de întoarcere în timp pentru a releva anumite imagini, presupune o cufundare totală în acele vremuri. Prin apelul la memorie, la amintire şi reamintire, locurile şi lucrurile de odinioară, chipurile celor dragi, trăirile şi sentimentele încercate în diferite momente ale vieţii, suprapuse peste experienţe imediate, se transformă în stimuli, în pretexte care alimentează concepţia plastică şi orientează demersul creativ spre un joc secund, în urma căruia „materialul brut ” devine mai sintetic, mai epurat. Cel mai nimerit sens al închipuirilor din această expoziție este acela de imagine nouă, de alcătuire diferită a unei prezenţe trecute şi nu acela de halucinaţie, fantasmagorie sau vedenie. Motivele care au alimentat preocupările mele din ultimii doi ani sunt de cele mai multe ori lesne de descifrat, pentru că fac trimitere la surse f igurative, la locuri, lucruri și chipuri care nu apar ţin vreunui spaţiu nepământean, abstract ori vir tual, ci unuia foar te cald, intim, care intră în rezonanţă cu prezenţa şi iniţiativa umană. Fie că este vorba de ziduri care poar tă în structura lor o anume încărcătură de palimpsest, f ie că se pun în discuţie obiecte atemporale, impregnate de magma mediului din care provin, sau chipuri cu privirea împietrită, într-o continuă stare de reverie, ele devin motive, pretexte de a problematiza cadrul pictural. Toate acestea păstrează doar aparenţa realului şi se constituie în proiecţii şi ţesături de forme, trasee, relaţii cromatice şi texturale care populează un format prestabilit. Motivele sunt redefinite în urma scormonirii memoriei, şi îşi găsesc o nouă viaţă în câmpul plastic al suprafeţei, fiind transfigurate şi adaptate convenţiilor cadrului, arhitecturii investigaţiilor formale, în funcţie de statutul iconic al imaginii proiectate. Cadrul, ca limită a spaţiului pictural, devine propriul subiect al picturii, generând deconstrucţia imaginii şi reducţia ei la câmpuri largi, care se juxtapun ori se suprapun, se micşorează sau se măresc, se colorează sau se decolorează, se texturează ori se detexturează. Sub presiunea subiectivităţii, obiectul conotat îşi pierde uneori caracterul consacrat, iconic (recognoscibil), fiind supus unei asceze care-i absoarbe senzorialitatea, aducându-l până la stadiul de semn. Din element conţinut, obiectul se transformă în conţinător al culturii, ieşind din scara banalităţii cotidiene. În demersul personal există un drum asumat care ţinteşte o epurare a formelor, până la concizia extremă a gestului şi la investigarea raf inată a culorii. Pictura trăieşte în componentele sale intrinseci, în cromatica atent controlată şi în jocul traseelor de materie vibrată care-i conferă transparenţă şi o anume surdinizată muzicalitate. Materia picturală este manipulată şi antrenată pentru o continuă transformare şi reformare, prin reveniri succesive asupra aceleaşi construcţii, din nou şi din nou, până la o unică înţelegere între plasma picturală şi imaginea asociată acesteia, până la identif icarea imaginii f inale cu suprafaţa însăşi a lucrării.

Reverie, acrilic/pânză, 40x60 cm, 2009 168

Sibiu Expoziția Locuri, lucruri și chipuri închipuite, 2009

Liviana DAN text rostit cu ocazia vernisajului expoziției „Locuri, lucruri și chipuri închipuite” deschisă de Radu Șerban la Galeria UAP din Sibiu, 2009

În timpurile actuale, pictura a primit o nouă dimensiune și multiple interpretări. Într-o epocă a confuziei nu mai poți reduce pictura la câteva elemente, la legi și convenții, la predicții vizuale sau la logica interioară. Rediscutarea picturii se face în funcție de o realitate independentă, deliberat filosofică și deliberat schimbată. Ce legătură poate avea imaginea-pictură cu ceea ce considerăm noi a fi realitate? Ceea ce noi cunoaștem prin ceea ce vedem și prin ceea ce luăm ca fiind adevărat de pe pânză, culoarea și conturul, este de fapt un răspuns la imagine. Aceasta înseamnă că putem face din pictura însăși un subiect al picturii: culoarea ca și culoare, culoarea ca și material, compoziția ca formă, tușa ca gest, totul organizat conștient în sistem, în concept. Claude Monet a fost primul pictor care a lucrat în încercări de ordonare, în serii cu constante și cu variabile. Astfel, după impresioniști, artistul devine cercetător. El cercetează mecanismele imaginii, acum când anumite standarde nu mai sunt neapărat impuse. Radu Șerban este el însuși un cercetător al imaginilor. În reprezentarea lui, realitatea multiplă este la fel de complexă ca realitatea imaginilor. Cercetarea în pictură este la limită: radicalitatea de a picta o imagine ultimativă. Radu Șerban știe că societatea își poate schimba loialitatea de la un mod estetic la altul. Bucuria pentru pictură și interesul special pentru abstracțiune, o abstracțiune lirică în cazul lui Radu Șerban, rămâne eseu pentru vremuri mai bune. Un cunoscut teoretician german, Wilhelm Worringer, considera abstracțiunea ca pe o imensă nevoie de liniște. Și abordarea psihologică indusă de Radu Șerban în această expoziție, este, de fapt, o imensă nevoie de liniște.

Patina zidului V, acrilic/pânză, 61x61 cm, 2010 (detaliu) 171

Portret rătăcit, cărbune/hârtie, 21x29 cm, 2009 172

Cluj-Napoca Ciclul Patina zidului 2008-2011

Patina zidului V, acrilic/pânză, 61x61 cm, 2010 173

Patina zidului XII, acrilic/pânză, 70x50 cm, 2009 Patina zidului XIII, acrilic/pânză, 70x50 cm, 2009 174

Cluj-Napoca Ciclul Patina zidului 2008-2011

Patina zidului VI, acrilic/pânză, 50x60 cm, 2009 175

Cluj-Napoca Ciclul Patina zidului 2008-2011

Patina zidului II, acrilic/pânză, 120x80 cm, 2009 Patina zidului I, acrilic/pânză, 70x50 cm, 2009 (dreapta, colecție privată) 176

177

Patina zidului VIII, acrilic/pânză, 39x39 cm, 2010 Patina zidului IX, acrilic/pânză, 39x39 cm, 2010 Patina zidului XI, acrilic/pânză, 50x70 cm, 2010 Patina zidului X, acrilic/pânză, 50x50 cm, 2010 178

Cluj-Napoca Ciclul Patina zidului 2008-2011

Patina zidului III, acrilic/pânză, 50x60 cm, 2010 179

180

Cluj-Napoca Ciclul Patina zidului 2008-2011

Amprenta zidului IV, acrilic/pânză, 50x70 cm, 2010 (stânga: detaliu) 181

Patina zidului VII, acrilic/pânză, 90x120 cm, 2011 182

Cluj-Napoca Ciclul Patina zidului 2008-2011

Patina zidului XI, acrilic/pânză, 145x187 cm, 2010 183

Cluj-Napoca Expoziția TransAparențe Muzeul de Artă, 2010

Radu ȘERBAN TransAparențe text publicat în catalogul expoziției „TransAparențe”, Muzeul de Artă Cluj-Napoca, 2010

TransAparenţe a fost iniţial titlul unui f ilm-animaţie digitală pe care l-am realizat în anul 2005, în fapt o meditaţie-eseu asupra lumii în care trăim, asupra misterului luminii şi vieţii. Era o privire simultană în oglinda timpului şi în „oglinda” ferestrei încastrată în zidul de lemn al unei biserici. Demersul vizual se construia în jurul câtor va elemente cu încărcătură f ilosof ică, religioasă şi simbolică: lumina, viaţa, apa, oglinda, fereastra şi icoana, pretexte pentru a provoca o stare de introspecţie, de meditaţie asupra propriei persoane şi asupra relaţiei cu lumea. Transaparenţa se referă la o lume nou creată, cu o realitate spirituală specifică, în care referentul obiectual este transpus într-o imagine autonomă, fără suport narativ. Transaparenţa poate fi jocul secund, jocul minţii care operează cu concepte plastice, jocul inefabil al sentimentelor şi, desigur, este totodată jocul limbajului. Consider că activitatea mea artistică din ultimii douăzeci de ani se poate uşor circumscrie acestui concept, pentru că el însumează unii termeni ai experienţei realului (ai experienţei trăite): descoperirea, uimirea, bucuria, împlinirea, obsesia şi termenii experienţei limbajului vizual: sinteza, reformularea, adecvarea, spontaneitatea, gestul, revenirea, ludicul. Lucrările care compun catalogul au fost grupate în şapte cicluri distincte, având ca reper perioada de timp în care acestea au fost realizate, stilistica imaginii şi soluţiile tehnice abordate. Există, în succesiunea de lucrări, o mare varietate a Imaginii Finale, bazată pe diferenţierea de dimensiuni (de la dimensiuni mici la cele foarte mari), de suport (lemn, hârtie, pânză), de tehnici (de la cele tradiţionale, cum ar fi pictura în emulsie de ou pe suport de lemn preparat, la tehnici actuale, animaţie digitală şi print digital), de stilistică (de la un pronunţat caracter figurativ decantat, la o abstractizare aluzivă). Ciclurile selectate sunt următoarele: Byzantium (1988-1998), Peisaje inventate (2003, 2009), Ipostaze ale femeii (2008), Chipuri închipuite (2008, 2009), Imaginea Imaginii (2008), Figuri neidentificate (2006, 2007), Patina zidului (2008-2011). În acest catalog nu au fost incluse majoritatea lucrărilor realizate în Canada între 1998 şi 2002, precum şi ciclurile Urme (2004-2006), Cutia cu amintiri (2005, 2006), Paralele (2008) şi Obiecte efemere (2006-2009).

Privire, acrilic/pânză, 70x50 cm, 2009 185

Cluj-Napoca Expoziția TransAparențe Muzeul de Artă, 2010

Călin STEGEREAN Radu Şerban - 50 text publicat în catalogul expoziției „TransAparențe”, Muzeul de Artă Cluj-Napoca, 2010

Radu Şerban aparţine unei generaţii privilegiate de creatori, despre a căror viaţă artistică se poate spune că a început de două ori: înainte şi după anul 1989. Anii de dinainte de ‘89 au însemnat pentru el, ca pentru mulţi alţi pictori români aflaţi acum în jurul vârstei de 50 de ani, o fremătată căutare a unui parcurs artistic propriu, al cărui capăt se afla în anii de studiu, pendulând între idealurile vânturate de profesori, albumele şi biografiile romanţate ale artiştilor clasici şi ceea ce mai răzbătea în sistemul social închis de atunci dinspre fascinantul parcurs al artei din lumea liberă. La acest ultim capitol, în istoria personală a lui Radu Şerban a intervenit un eveniment memorabil, reţinut ca atare şi acum, după peste 30 de ani: expoziţia de artă americană „Artistul la lucru în America’’, deschisă la Bucureşti, dar şi la Cluj în anul 1979. Tablourile, din care răzbătea suflul libertăţii, semnate de Pollock, Rauschenberg sau Johns şi de alţi artişti americani ale căror lucrări puteau fi văzute pentru prima dată într-o Românie ce nu părăsise, decât la nivelul declaraţiilor, estetica realismului socialist, au amprentat puternic retina absolventului liceului de artă clujean de atunci, educat în spiritul unui interes preponderent pentru figura umană, mânată în ţarcul strâmt al unei ideologii ce se declara fariseic în serviciul poporului. Încă din anii de liceu însă, înaintea întâlnirii cu selecţia semnificativă, dar extrem de restrânsă din amintita expoziţie americană, Radu Şerban manifesta o predilecţie pentru echivalenţe geometrizante ale figurativului, o paletă ce reflecta un interes pentru tonuri stinse, rupte, mai degrabă decât pentru garnitura de culori derivate dintr-un mix de postimpresionism întârziat şi École de Paris frecventat de profesorii săi. Anii de studii care au urmat la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti l-au marcat mai degrabă ca martor la efervescenţa pe care grupul „Prolog’’ a produs-o în arta României de atunci, prin breşa făcută în angrenajul artei oficiale sau de expoziţiile lui Horia Bernea, Marin Gherasim, Sorin Dumitrescu sau Horia Paştina, receptate în epocă atât ca recuperatoare ale unei identităţi spirituale pierdute, cât şi ca forme de disidenţă la presiunea unui regim ce făcea din arta plastică o anexă la consolidarea cultului cvasifaraonic al lui Nicolae Ceauşescu. O pictură ce tatona mijloacele mărturisirii unei spiritualităţi de care arta oficială era străină, cu trimiteri la structurile picturale ale artei religioase parietale din Bucovina, susţinută de tehnica tempera cu ou specifică artei icoanelor pe lemn, era direcţia preocupărilor lui Radu Şerban în momentul schimbării paradigmei politice aduse de sfârşitul anului 1989 în România. Anii care au urmat au însemnat maturizarea acestor mijloace şi abordarea unei direcţii confluente până la un punct cu direcția de expresie neo-ortodoxă afirmată la Bucureşti în anii ‘90, faţă de care Radu Şerban a păstrat, totuşi, o distanţă prin recursul la un figurativism non-manifest, exprimat mai degrabă prin aluzii formale decât printr-o epifanie plastică a unui inventar tematic religios. Totodată, noile condiţii socio-politice de după 1989 i-au permis accesul în spaţii culturale fundamentale pentru formarea artistică precum au fost stagiile din Italia (1995) şi Spania (1996) sau îndelungatul sejur canadian (1997-2002). Deşi provocatoare, realităţile artistice întâlnite în aceste spaţii culturale nu îl influenţează decisiv sau, mai degrabă, nu determină schimbări majore imediat observabile, deşi acest lucru se va produce în timp. „Spaima de a nu-mi pierde propria identitate m-a întors la un fond păstrat ca o certitudine în memoria şi în gândul meu’’, spune artistul în lucrarea de doctorat susţinută la Universitatea de Artă din Cluj-Napoca.

186

Cu adevărat , interesul pentru f igura umană nu a fos t abandonat niciodat ă, cu toate c ă abordarea aces teia a cunoscut , în ani, expresii di verse, af late într- o succesiune organic ă în rapor t cu propriile faze ale achiziţiilor ar tis tice personale, cu experienţ a ar tis tic ă şi de v iaţ ă acumulat ă trept at. F elul în care es te trat at ă f igura umană rămâne la Radu Şerban un f in barometru al dez volt ării sale ar tis tice, ea rămânând, chiar prin absenţ ă, principalul vec tor de diseminare a mesajului ar tis tic. Astfel, începutul anilor ‘90 a însemnat încă un interes pentru figura umană redată în concordanţă cu structurile constitutive ale corpului uman, chiar dacă, simultan, a operat simplificări şi reducţii al căror sens era exclusiv de natură plastică. Cu toate acestea, lumina modela încă formele şi spaţialitatea în sensul redării celei de-a treia dimensiuni ca o componentă atent gestionată. Treptat, figura umană îşi pierde consistenţa corporală, în joc intrând contaminări din zona icoanelor de Nicula, a artei naive, înglobând o ingenuitate ce le apropie de candoarea desenelor copiilor. Ele nu rămân insularizate doar în această componentă, deoarece figurii umane i se asociază alte elemente ce o înglobează în universuri rustice sau populează diverse spaţii asociate temelor anterioare (Byzantium), părăsind suprafeţele bidimensionale şi invadând teritoriul unor obiecte spaţiale pe suprafeţele cărora intră în relaţie cu componente de factură eminamente plastică. Indiferent de ciclul cărora îi pot fi asociate (Femeia, Chipuri închipuite), figura umană capătă treptat un rol secundar atât ca semnificaţie, cât şi ca pondere în spaţiul plastic în favoarea compoziţiei generale a suprafeţei care mizează tot mai mult pe relevarea unui discurs al formelor şi culorilor, cu valoare plastică în sine. Astfel, din ultimele cicluri de lucrări (Patina zidului, Peisaje inventate) figura umană se volatilizează treptat sau dispare efectiv, făcând loc unui spectacol plastic a cărui miză poate fi chiar înglobarea fiinţei umane într-un amalgam existenţial ce conduce, finalmente, la dispariţia sa efectivă. Dispariţia figurii umane de pe coordonatele telurice coincide cu abordarea unei noi teme - Figuri neidentificate - prin intermediul tehnicilor digitale de fotografie şi animaţie computerizată. De o corporalitate evanescentă, vag umanoidă, dependentă în vizualizare de fascicolul de lumină al proiectorului sau al ecranului video, acest nou ciclu de lucrări induce ideea unei dimensiuni transcendente ce rămâne în sfera interesului pentru spiritual, niciodată abandonat de Radu Şerban. Este vorba, însă, de o dimensiune spirituală în care este semnalată, mai degrabă, certitudinea unei prezenţe, a unui dublu, a unei „călăuze’’, de factură imaterială, pe care lumina fizică a proiectorului o susţine ideatic, decât o relaţie care se instituie în principal prin adeziunea la un set de practici religioase. Aflat acum într-un moment în care rotunjimea vârstei poate face tentante anumite concluzii, Radu Şerban se află, cred, mai degrabă la începutul unei noi etape artistice decât la ceasul bilanţului. Dinamica şi programul său personal a cărui deviză pare a fi „ora et labora’’, natura sa atentă şi reflexivă, aportul de inteligenţă, creativitate şi originalitate surprinzătoare cu fiecare apariţie în expoziţii fac din Radu Şerban un artist de la care putem aştepta revelarea prin artă a unor sensuri încă ascunse ale experienţei noastre umane.

187

Cluj-Napoca Expoziția TransAparențe, Muzeul de Artă, 2010

Pavel ȘUȘARĂ extras din interviul dat de autor postului de Radio Cluj, în decembrie 2010, după vernisajul expoziției TransAparențe

Ce se poate constata ca o dominantă și ca un element care leagă între ele toate etapele devenirii artistice a lui Radu Șerban este eșafodajul spiritual, dorința de a ieși din materie, de a comunica, profund, cu ceea ce este dincolo de imagine. Se disting, în construcția operei sale, două sau trei etape legate prin coerența parcursului și consecvența gândirii. Figura umană este o prezență explicită și de prim plan în partea de început, în seria Bizanțului, a Bizanțului combinat cu pictura bisericească populară, necanonică. Este o influență a școlii de la București, a climatului de la București, mai degrabă, pentru că în anii ‘80, atunci când Radu Șerban era student, o foarte importantă grupare se agrega, și influența ei în spațiul public a fost extraordinar de mare. Este vorba de Prolog, gruparea creată în jurul lui Paul Gherasim, o lucrare neo-ortodoxistă până la un punct, dar, de la punctul acela. Mai departe este una cu preocupări în zona largă a spiritualității creștine, de factură răsăriteană. Era o contrapondere la figurativismul ostentativ, la presiunea care se exercita, atunci, dinspre oficialitate spre lumea artiștilor, de a face o pictură constatativă, o pictură de inventar. Sigur că nu mai eram în anii ‘50 dar, oricum, exista un neo-realism socialist, ale cărui consecințe erau vizibile în epocă. Radu Șerban, prin compatibilitate de structură, nu prin preluare mecanică, a ajuns la niște soluții care pot fi asimilate căutărilor spiritualiste din acea perioadă. Dar există și o componentă expresionistă în pictura lui Radu Șerban, chiar în această primă perioadă, fiindcă, deși aspirația e una către transcendență, către ceea ce este dincolo de imagine, de datul figurativ, felul în care este compusă imaginea, tonurile surde, tonurile grave, în special culorile de pământ, dau o notă dramatică. Nu este vorba de un expresionism asumat, un expresionism de paradă, nu există nici un pic de ostentație, este mai degrabă un expresionism ce se naște în percepția privitorului, din pricina dramatismului imaginii, a mesajului. Dar cel mai bine se poate vedea componenta aceasta expresionistă a lui Radu Șerban în desene, în desenele acelea mari, în cărbune, cu o explozie de negru, un negru care tinde să acopere totul, să invadeze. E un fel de ofensivă nocturnă pe suprafața albă de hârtie, care are drept sursă tot un anumit tip de conflictualitate interioară, o trăire dramatică în fața pânzei sau în fața hârtiei, dar și în fața lumii, așa cum o percepea el în momentul respectiv. Se produce o diafanizare a imaginii. De la imaginile puternice, dramatice, încărcate, din prima perioadă, se trece, ușor, într-un spațiu mai degrabă al jubilației, al bucuriei de a f i și de a se manifesta ca ar tist și tonurile se schimbă radical, tonurile devin pastelate, compozițiile devin transparente. Există permanent o negociere subtilă între plin și gol, între plinul care nu apucă să se comporte ca atare, până la capăt, și golul care nu mai este inocent, este un gol fisurat. Ceea ce contează în această perioadă este tot aspirația către un anumit tip de percepere a ceea ce este dincolo de imagine, a transcendenței, a spiritului care ține materia în stare de funcționare, care dă sens materiei. Materia este un intermediar, care devine din ce în ce mai subtil, mai diafan, aproape de imponderabil. Abstracționismul este puțin mai arogant, mai ofensiv și mai narcisiac, un exercițiu de autocontemplație. Pictura abstractă e și o formă de trădare a limitelor. La Radu Șerban niciodată nu există un impas al semnului, pentru că abstracționismul duce semnul până dincolo de conotație, nu mai vorbim de aspectul lui denotativ, dar până și cel conotativ dispare, pentru că și imaginația este cumva indisponibilă în a construi scenarii, pornind de la semnele pe care o imagine abstractă le lansează privitorului. La Radu Șerban este permanent prezentă trăirea, vibrația în fața tonului și a tușei. Permanent, el se implică din interior, are o formă foarte rară de deconspirare a vulnerabilității proprii pe care, de obicei, artiștii încearcă să și-o camufleze și nu să o exhibe. La el nu este vorba de o demonstrație a propriei vulnerabilități, ci de asumarea sensibilității ca pe un fapt afirmativ și nu ca pe unul care te pune în dificultate sau te face inapt în relația cu lumea și cu tine însuți.

Stare, tempera cu emulsie/pânză, 50x60 cm, 1997 189

Cluj-Napoca Expoziția TransAparențe, Muzeul de Artă, 2010

Liviu LĂZĂRESCU text primit prin e-mail în anul 2010 de la fostul meu profesor de la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București

Dragă prietene, Îți răspund cu o întârziere pentru care te rog să mă ierți. (De fapt, întârzierile, timpul, par a fi amăgiri. Cu mulți ani în urmă, „subiectul” mi l-a sintetizat un excelent colecționar bucureștean, Constantin Constantinescu, Dumnezeu să-l hodinească, după o întârziere a mea de câteva minute, eu ajungând asudat și simțindu-mă foarte jenat; mi-a spus: „liniștiți-vă, dle X, timpul nu se măsoară în minute, ore sau zile, ci în ani, secole și milenii”). Vei spune că e o prostie? Din câte te cunosc, nu. Explicația întârzierii mele se datorează plecărilor și venirilor mele, zilelor care se scurg prea repede și, desigur, tembelismului de care nu ne putem debarasa. Mulțumesc tare mult! Mi-a făcut mare plăcere albumașul. Bine gândit, arătos și elegant, cuprinzător și mai ales foarte bine tipărit. Despre ce conține el, ce pot s ă -ți spun eu, cu competenț a mea subiec ti vă și relati v modes t ă? Nu mă simt în s t are, dar nici nu v reau s ă fac o „ analiză” a pic turii pe care o faci. Ceea ce faci es te îns ă pic tură, iar as t a es te esențial într- o epoc ă în care f ie se „experimentează” speculati v (uneori mergându-se până la absurd, până la a se expune un ș asiu f ără pânza, sau ieșindu-se chiar din limitele cadrului bidimensional, într- o goană furibundă după originalit ate), f ie recurgându-se la pic tura cuminte și f ără probleme, f ie la rezol vări suprarealis to -fant as tico - sexualo - dulcege, aces t din urmă „s til ” părând a f i cel mai pe placul publicului mediu contemporan, în lume. Și dumneata, din câte știu, ai experimentat - și bine ai făcut, ca să te lămurești -, dar te-ai oprit. Probabil este ceva ancestral. Poate e legat de zona de unde vii, de neamul nostru, în care lirismul este o componentă definitorie („Pe-un picior de plai...”). Faci o pictură lirică, dragă Radu. Iar asta mi se pare esențial într-un moment istoric în care emoția, lirismul au fost excluse din pictura așa-zis „cultă”, de „elită”. Nu vreau să o lungesc, dar mi se pare că-i potrivit să-ți spun ceva despre o anumită „senzație” a mea. Este o chestiune minoră, dar, poate, semnificativă. De când mă știu (și mă știu cam de demult!), barometrul, termometrul sau... ixometrul meu secret în privința judecării unei expoziții din care tocmai am ieșit a fost următoarea senzație: dacă plecam cu o stare în care îmi venea să iau pensula în mână, expoziția era bună. Dacă nu, nu! (Maestrul meu iubit, Corneliu Baba, mi-a confirmat ... metoda - și, evident, evident păstrez proporțiile -, spunându-mi ceva cam așa: Mă, băiete, am fost ieri la Dalles, la Anuală, după care, am stat toată după-amiaza cu capul în palme... Sau, altădată, după o vizită la o „Personală”, îmi spunea că a fost atât de bună, că a lucrat până la 10 seara!). Păstrez proporțiile, după cum am spus, dar după căldura ce o degajă albumul Dtale, mi-a venit să iau pensulele în mână. (În paranteză finală, o mai fac, pentru salvarea sufletului meu). Lasă-mă să te îmbrățișez, dragă prietene, să-ți urez un an bun și, vorba Maestrului meu: „Să nu ți se usuce pensulele!”.

Cu aceeași veche afecțiune, Liviu Lăzărescu

Efemeritate, acrilic/pânză, 50x60 cm, 2008 (detaliu) 191

Cluj-Napoca Expoziția Amintiri despre gânduri, galeria Horeb, 2010

Florin GHERASIM extras de la vernisajul expoziției Radu Șerban| Amintiri despre gânduri, galeria Horeb, Cluj-Napoca, 2010

Mă aflu în situaţia dificilă de a vorbi despre Radu Șerban în faţa unei asistenţe formate, pe de o parte, din colegi şi prieteni ai săi, care îl cunosc suficient, ca om şi ca artist, încât nu ar avea nevoie de prezentare şi, pe de altă parte, un segment de public care a auzit puţin sau deloc despre artistul Radu Şerban şi opera sa. Dar tocmai aceasta este direcţia programatică asumată de galeria Horeb, anume de a aduce arta, artistul şi artiştii în această parte mai laterală a Cetăţii, cartierul Mărăşti. Credem că astăzi am reuşit. Despre arta lui Radu Şerban, în aproape trei decenii de activitate, s-au exprimat voci importante ale criticii de artă contemporană din România, voci care au evidenţiat, bunăoară, calităţile sale de artist al culorii, dar şi de stăpân al liniei desenului. Sau predilecta sa raportare la tradiţii, la fondul ancestral, inclusiv la tehnici tradiţionale, cum ar fi pictura icoanelor pe sticlă, aplecare pe care reuşeşte însă să o îmbine ingenios cu racordul la cele mai noi tehnici multimedia, in obiecte şi instalaţii surprinzătoare şi originale. Pe scurt, un artist explorator, cu neostenită fantezie şi curiozitate. O etapă impor tantă în activitatea lui Radu Şerban a constituit-o perioada elaborării lucrării de doctorat, sub coordonarea doamnei dr. Livia Drăgoi. Adâncirea unor explorări teoretice, combinate cu căutările acumulate deja, l-au dus, fer til, la elaborarea unui ciclu de lucrări, reunite în anul 2006 în expoziţia Urme. În acel demers şi în discursul teoretic sintetizează câteva idei care cred că îl vor urmări şi de acum înainte, formând Ars Poetica sa, printre care credinţa că ar tistul nu doar că nu vrea, dar nici nu poate să reprezinte realitatea, nici măcar amintirea, ci doar mereu schimbătoare amintiri despre alte amintiri sau, altfel spus, Amintiri despre Gânduri. Din acest ciclu am adus aici, în galeria Horeb, câteva lucrări pe care am încercat să le punem într-un alt discurs hermeneutic. A şadar, o expoziţie text, despre care vreau să fac câteva precizări de intenţionalitate ale curatorului, un preambul, lectura personală apar ţinându-vă. Prolog. In toată expoziţia avem doar două personaje care se privesc: ochii bunicului (pictat nu după model, ci din amintire) şi ochii copilului nepot. Bunicul mai dăinuie doar în sufletul copilului care, la răndul său, supravieţuieşte în sufletul şi ochii interiori, în privirea înapoi a artistului Radu Şerban, câtă vreme acesta va şti să rămână copil. Aşadar, privirea. Conţinut. Ce conţine privirea, ce amintiri despre amintiri, prin copilul gândind la lumea şi la vremea când stătea pe genunchii bunicului. Această lume începe proxim cu casa bunicului, casa omului, cu membranele ei de comunicare osmotică: cuptorul lângă care se spuneau basme, pridvorul şi fereastra privirii spre lume şi dinspre lume, a privirii chiar spre cealaltă dimensiune a lumii, casa Domnului. Din aproape fiecare casă a satului se aud clopotele şi se vede cel puţin turla bisericii aflată pe culmea dealului, mică, dar destulă cât să cuprindă legătura cu necuprinsul şi să instituie ordinea locală prin toposul ei, precum Centru, iar prin verticalitatea sa, ca Axă a lumii. Un interior de biserică surprinde stâlpii dintre naos şi pronaos, martori şi borne ale relaţiilor de gen din comunitate: locul bărbaţilor şi locul femeilor. Surpriza o constituie abordarea de către ar tist a privirii dinlăuntru, gândurile din starea de somn şi vis. Inventarul obiectelor este acelaşi, însă lucrurile se pot vedea doar prin fante ale timpului şi ale gândului, prin ref lectare răsturnată în apele viselor, ape nestatornice, schimbătoare. Privim mai degrabă neclare năluci, captive, închise în cutii negre ale amintirii, într-un colţ de expoziţie care stă sub semnul magicului

192

potenţat de nocturn, de oniric. În cazul artei lucrărilor lui Radu Şerban, nu prea avem nevoie de cufundarea în esenţe pentru a încerca o lectură în joc secund. Pentru că artistul chiar operează cu esenţe. Arta sa se situează pe istmul subţire dintre figurativ şi abstract, cuprinzându-le pe fiecare şi refuzându-le pe fiecare în parte. Griurile colorate ale lui Radu Şerban ne fac să privim lumea ca printr-o răsuflare aburită de ger, citându-l pe Nichita. O reprezentare care, neprivilegiind nici exaltarea dionisiacă, nici tuşa tragică, instituie mai degrabă contemplaţia, echilibrul, apolinicul. Reprezentarea amintirii despre amintire eliberează lucrurile de contigent, local şi particular, făcând posibilă trecerea la exprimări esenţializate, ale universaliilor. Dar, ajuns în acest punct al maximei eliberări şi generalizări, ca un copil ce se dovedeşte că a rămas, artistul se deconspiră, la ieşirea din scenă (expoziţie) când, lângă chipul pictat al bunicului aşază trei fotografii care ne arată, în ansamblu şi în detalii, un obiect cât se poate de concret: casa adevărată a bunicului, din satul Năpradea, Sălaj, sursa primară a tuturor reprezentărilor din această expoziţie, oricât de rarefiate ar fi ele. Deconspirarea este voluntară şi cu complicitatea echipei care a făurit expoziţia. Această casă, aparent banală, are pentru Radu Şerban o valoare afectivă care nu poate fi exprimată material, fiind, pentru artist, chiar o comoară. Reversul constă în mâhnirea lui Radu Şerban că, în acest moment, casa atâtor preţioase amintiri este aproape o ruină, în pragul prăbuşirii. Proiect. Împreună cu artistul ne propunem ca această expoziţie să fie, de fapt, începutul unui proiect cultural, cu scopul salvării casei bunicului. Concret, într-un orizont de aproximativ doi ani, dorim să găsim resurse pentru reparaţia casei şi, apoi, pentru organizarea, acolo, în curtea şi grădina casei, a unei întâlniri de creaţie artistică. Cu producţia acelei viitoare întâmplări, vom organiza, aici, la Galeria Horeb, o expoziţie care va începe tot cu ochii surâzând enigmatic, ai bunicului, alături de alte fotografii înfăţişând casa înnoită, de lucrările zidite acolo şi, ca acum, alături şi împreună cu dumneavoastră, publicul, destinatarul fără de care nici o expoziţie nu ar avea sens.

193

Sângeorz-Băi Expoziția Reverberații, Muzeul de Artă Comparată, 2012

Vasile DUDA Evanescențe artistice text publicat în catalogul expoziției „Reverberații”, Muzeul de Artă Comparată Sângeorz-Băi, 2012

Radu Șerban este un artist pentru care pictura trebuie să determine atmosfera meditativă a clopotului care sfințește cu sunetul său aerul unei zile, să înalțe prin tăcere, prin liniște interioară și discreția stilizată a formelor, să împace cu sine firea neobosită a omului. În spațiul comparat al muzeului de la Sângeorz-Băi lucrările sale determină surprinzătoare dialoguri interioare între sfințenia statică a tradiției și efervescența schimbătoare a artei contemporane. Conversația sufletului cu materia pare să fie un obiectiv în care relicva trecutului se transfigurează cu religiozitate în universul creației artistice. Obiectul decontextualizat, extras din lumea sa reală, se reproiectează în instalații și suprafețe picturale care îi reinterpretează sensul. Energia artistică regenerează materia și reface semnificația acesteia printr-o amplificare continuă a emoției în noua credință intelectuală a mileniului trei. Sentimentul întâlnirii supranaturale se declanșează prin sensibilitățile metafizice ale picturii, iar religiozitatea tradițională devine o sacralitate a artei. Puritatea perspectivală a albului destăinuie sub transparența cromaticilor artistice, inocența și mai ales oportunitatea fuziunii dintre sacru și profan sub auspiciile generoase ale picturii. Simplitatea devine o suficiență desăvârșită ce se materializează prin suprafețe care stimulează sentimentul spațiilor deschise și infinite. Impresia picturii în alb și negru așterne un inevitabil sfumatto ce intermediază între natural și abstract, între lumea reală (diversă, colorată) și suprarealismul reflectat în sfera spiritului uman. Culoarea, evocată prin transparențe, umanizează câmpul rece și distant al spațiului atemporal al lumii purif icate. Fiecare picătură de culoare dinamizează compozițiile și umanizează chipurile transf igurate. Fiecare așternere a albului imaculat purif ică, simplif ică și transf igurează natura umană. În acest mod, contopirea omului profan cu for ța supremă a universului se relevă prin metaf izica ar tistică a creației. Evanescențele lumii pigmentare lasă amprente între f igurativ și abstract. Personaje generalissime, cu văluri cromatice moderne, enunță legile interne ale icoanelor nefăcute de mână. Patina timpului și for ța hazardului lucrează prin amprente ar tistice care fac din neant un om sau sting în amalgamul cromatic f igurile mărețe ale unor contemporani anonimi. Lucrările satisfac, pe de o parte, setea de concret cu intuiții formale, dar și tendința de abstractizare universală. Chipurile închipuite devin punctul de interes în jurul cărora pivotează atenția compoziției; construim înțelegerea mesajului artistic pornind de la acest element „ochiul sufletului”. Din acest punct de vedere tendința de a înțelege relația dintre simbolismul figurat abstract și frontalismul privirii diafane devine o provocare care lucrează în spectatorul atras de liniștea simplă și optimistă pe care o oferă cu generozitate artistul. Texturile pensulației eliberate concurează vizual cu semnificația unei forme, a unui gest, a unei pleoape ori a unui contur. Chiar și în obiectele în care figurativul este miniaturizat și deformat până la caricatură, forța expresivă a desenului simbolist concurează contrastant cu textura naturală și firească a lemnului, ori cu fibra rigidizată a pânzei. Privind aceste volume cezanniene descoperim cu stupoare că sacralitatea obiectuală refuză să moară și oricât de mult ne-am îndepărta de bizantinism prin expresionism, sentimentul sacralității există latent în mintea umană, unde se așază preconceput la originea înțelegerii sensurilor artistice. În acest context, instalațiile cu obiecte tradiționale, proiecții și happening devin combinații între spiritual și real, oferind pretexte multiplicatoare pentru înțelegerea omului postmodern. Radu Șerban a dobândit, prin aceste instrumente, un stil, o tehnică prin care poate să pășească pe limita subțire a expresionismului simbolist, fără să piardă conversația sacralizată a câmpurilor cromatice reflexe – artistul cultivă în abstract energia picturală a sentimentului înălțător care împletește rugăciunea cu viața. Arta lui Radu Șerban oferă evanescența unei sinapse, o conexiune între sensibilitatea spirituală a tradiției și logica plasticii contemporane. Statica dinamicului compozițional și dinamizările plastice ale staticului oferă forme simple de înțelegere a complexului creativ, a spiritului uman, prin sacralitatea de netăgăduit a artei. Ascet, acrilic/pânză, 56x61 cm, 2003 (colecție instituție, detaliu) 195

Nud alb, acrilic/hârtie cerată, 21x29 cm, 2008 196

Cluj-Napoca Ciclul Ipostaze ale femeii 2008-2012

Expresie, acrilic/hĂ˘rtie ceratÄ&#x192;, 23x18 cm, 2008 197

Cluj-Napoca Ciclul Ipostaze ale femeii 2008-2012

Ipostaze ale femeii, acrilic/hârtie cerată, 21x29 cm fiecare lucrare, 2008 (imagine din expoziția Glissando, Muzeul de Artă Cluj-Napoca, 2018) 199

Apariție, acrilic/gipscarton, 29x42 cm, 2008 (colecție privată) Mireasă închipuită, acrilic/gipscarton, 29x42 cm, 2008 (colecție privată) 200

Cluj-Napoca Ciclul Ipostaze ale femeii 2008-2012

Incertitudine, acrilic/pânză, 50x60 cm, 2009 Izolare, acrilic/pânză, 50x60 cm, 2009 201

Cluj-Napoca Ciclul Ipostaze ale femeii 2008-2012

Expresie și vibrație. Pe gânduri, cărbune/hârtie, 42x29 cm, 2012 (dreapta: detaliu) Expresie și vibrație. Ambiguitate, cărbune/hârtie, 42x29 cm, 2012 Expresie și vibrație. Cuprindere, cărbune/hârtie, 42x29 cm, 2012 Expresie și vibrație. Repaus, cărbune/hârtie, 42x29 cm, 2012 202

Cluj-Napoca Ciclul Ipostaze ale femeii 2008-2012

PDP, acrilic/pânză, 115x145 cm, 2012, colecție privată (dreapta: detaliu) 204

206

Cluj-Napoca Ciclul Ipostaze ale femeii 2008-2012

EVAnescențe suprapuse, acrilic/pânză, 115x145 cm, 2012 (stânga: detaliu) EVAnescențe, acrilic/pânză, 115x145 cm, 2012 (colecție privată) 207

Cluj-Napoca Ciclul Efemeride 2010-2012

Efemeride. Ophelia, acrilic/pânză, 50x70 cm, 2011 (stânga: detaliu) Efemeride, marker și acrilic/hârtie, 9x5 cm, 2012 (schițe) Efemeride. Zbor, acrilic/pânză, 50x60 cm, 2012 209

Efemeride. Relaxare, acrilic/pânză, 50x70 cm, 2011 Efemeride. Plutire, acrilic/pânză, 50x60 cm, 2011 210

Cluj-Napoca Ciclul Efemeride 2010-2012

Efemeride. Fără chip, acrilic/pânză, 50x60 cm, 2011 Efemeride. Coexistență, acrilic/pânză, 50x60 cm, 2011 211

Seria Caractere neidentificate, cÄ&#x192;rbune/hĂ˘rtie, 9x5 cm, 2012 212

Cluj-Napoca Ciclul Caractere neidentificate 2012

Caracter neidentificat II, cÄ&#x192;rbune/hĂ˘rtie, 9x5 cm, 2012 213

Jocul de-a Estella II, acrilic/pânză, 70x100 cm, 2010 214

Cluj-Napoca Ciclul Jocul de-a Estella 2010, 2011

Jocul de-a Estella I, acrilic/pânză, 70x100 cm, 2010 215

Jocul de-a Estella IV, acrilic/pânză, 21x29 cm, 2010 Jocul de-a Estella V, acrilic/pânză, 21x29 cm, 2010 216

Cluj-Napoca Ciclul Jocul de-a Estella 2010, 2011

Jocul de-a Estella III, acrilic/pânză, 70x100 cm, 2010 217

Titlu, tehnicÄ&#x192;, dimensiune, an

Cluj-Napoca Ciclul Vergi 2012

Vergi orizontale III, acrilic/pânză, 70x50 cm, 2012 (stânga) Vergi verticale I, acrilic/pânză, 30x40 cm, 2012 Vergi orizontale I, acrilic/pânză, 30x40 cm, 2012 Vergi verticale II, acrilic/pânză, 30x40 cm, 2012 Vergi verticale III, acrilic/pânză, 30x40 cm, 2012 Vergi orizontale II, acrilic/pânză, 24x108 cm, 2012 219

Palete refolosite. Galben, colaj digital, 2012 Palete refolosite. Orange, colaj digital, 2012 Palete refolosite. RoČ&#x2122;u, colaj digital, 2012 220

Cluj-Napoca Ciclul Palete refolosite 2012

Palete refolosite. Gri, colaj digital, 2012 221

Zalău Expoziția de pictură Altera Natura, galeria Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj, 2013

Radu ȘERBAN Natura din pictură septembrie, 2013

În anul 2005, atunci când domnul Simion David, profesorul meu de desen din școala generală, m-a vizitat la domiciliul părinților din Jibou, mi-a dăruit, aproape solemn, o lucrare în format A 3, un „peisaj” pe hâr tie. M-aș putea întreba dacă există vreo legătură între ceea ce făceam atunci, la vârsta de 12 ani, și etapa în care mă af lu acum. Din punct de vedere stilistic lucrurile sunt foar te diferite, dar, cu toate acestea, cred că numitorul comun este dat de bucuria de a face și de a def initiva o lucrare. Din perspectivă personală, subiectul legat de natură, de peisaj în mod implicit, nu a fost unul determinant în creația mea, deși, periodic, la inter vale mai mici sau mai mari, abordam această provocare. După absolvirea Institutului de Ar te Plastice din București, am încercat să abandonez stereotipurile impuse sau induse pe parcursul studiilor și să găsesc o formulă proprie de exprimare. Nu căutam programatic originalitatea, dar eram convins că dacă abordez cu perseverență lucrul în atelier, f iltrul personal se va impune. Mi se părea că peisajul, un subiect atât de provocator pentru mine, era foar te greu de pus în pagină, pentru că nu găseam modalitatea compozițională și stilistică potrivită exigențelor mele de atunci, și, în același timp să se circumscrie celorlalte teme abordate la vremea aceea. Au trecut mai mulți ani de tatonare a subiectului și abia în anul 2006, la expoziția personală „Urme” de la Muzeul de Artă din Cluj, printre alte cicluri, am expus o serie mică de lucrări realizate pe parcursul anilor 2003 și 2004, în care trimiterea înspre peisaj era doar aluzivă. La acea vreme, în viziunea mea, nu descrierea unui fragment de natură era important, ci „starea” unui anumit loc populat cu elemente ale naturii, într-o anumită lumină sau atmosferă. Realizarea acelor lucrări a exclus acțiunea plein-airistă, fiind rodul strict al căutărilor de atelier. Demersul amintit a fost continuat, fie în Taberele de Pictură la care am participat, fie în atelierul personal. Natura pe care o văd cu ochii mei este diferită de natura obișnuită sau cea din fotografie. Este o altera natura (a doua natură), distinctă și unică pentru fiecare. Fie că este vorba de vegetație sau de relief, de ziduri sau de nori, toate sunt afectate de atmosferă. Ceața, ploaia sau fumul învăluie natura și îi imprimă o anumită expresie. Prin gândire, acțiune și emoție, prin reducții de ordin stilistic și printr-o factură tehnică asumată, am găsit modalitatea adecvată prin care, în lucrările mele, fac referiri la natură, la „cadre” ale acesteia. O selecție din lucrările realizate în ultimii trei ani, în tabere de creație sau în atelier, se constituie în materialul vizual al expoziției prezente. Motive și stări diferite vor fi alăturate pe aceleași simeze. Pentru mine va fi un prilej deosebit, pe de o parte, de a mă întâlni cu publicul, iar pe de alta, de a stabili jaloanele următoarelor preocupări pe tema naturii. Un prieten, atunci când a văzut o pictură realizată în ultima perioadă a exclamat: „Tu ai pictat aerul!”. Trecând peste licența poetică, mi-am dat seama că pictarea aerului ar putea să se constituie într-o provocare, pentru mine sau pentru oricare altul.

Florile grădinii, acrilic/pânză, 70x100 cm, 2017 (detaliu) 223

Zalău Expoziția de pictură Altera Natura, galeria Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj, 2013

Călin STEGEREAN De la cauză la efecte text din catalogul expoziției, „Altera natura”, galeria Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj, octombrie, 2013

Sincron, în epoca anilor ‘90, cu mişcarea neo-ortodoxă din România, Radu Şerban s-a „dedulcit” în deceniul care a urmat cu diverse experienţe picturale ce s-au îndepărtat de imaginea sacrului, în favoarea unui „lumesc” al imaginii, în care anecdota făcea figură primă. Când spunem anecdotă, spunem personaje, recurs la figurativ, adică. Ştim, figurii umane, în orice abordare plastică, adică oricare ar fi ea din punct de vedere stilistic şi în orice epocă, îi este circumscrisă povestea. Chiar în cele mai elementare configurări, diluată ca substanţă sau propusă în limbajul esenţializat al artei brute, cum făcea Radu Şerban atunci, figura spune sau atrage lângă ea o poveste. Interesul pentru personaj a fost treptat părăsit în favoarea scenografiei, a elementelor de anturaj ale figurii umane, diverse ambianţe din care „actorii” au fost, treptat, excluşi. O excludere din care n-a plecat şi naraţiunea pentru că, uşor de recunoscut, elementele rămase continuau să spună, dacă nu o poveste a lor, atunci, o poveste despre absenţe. Într-o dialectică ce a continuat să fie a excluderilor, până la abstract, Radu Şerban şi-a radicalizat, în anii următori, într-atât de mult discursul artistic, încât a trecut decis la o altă identitate plastică. Una cvasi abstractă, (cu o fază intermediară de distante aluzii figurative), a unor registre cromatice aplicate succesiv, prin transparenţe insistent exersate. Nu ştiu de ce, am fost învăţaţi să sancţionăm speculaţiile, să credem că efectul tehnic este inferior unei realizări cam de acelaşi nivel, dar obţinută mult mai frământat, mai ostenit. Poate că e o anatemă aplicată uşurinţei, freneziei vecine cu excesul, cu păcatul. În cazul de faţă, Radu Şerban a reluat şi a reluat, poate, aceleaşi ample pensulaţii, în speranţa că efectele vor f i tot mai concludente, că acest exerciţiu va exploda în sublim. Este, probabil, un exerciţiu ce frizează vanitatea, un alt păcat trecut la index. Indiferent de rezultat, cer t pare faptul că ar tistul, ca un gimnast care, prin repetiţia mişcării, devine tot mai sigur pe ar ticulaţiile sale, a dobândit un reper toriu de efecte pe care le pune în operă în această etapă, a ultimilor doi ani, în care se întoarce la f igurativ. Un f igurativ care nu seamănă deloc cu cel din deceniile trecute, un f igurativ ce poar tă diafana încărcătură a frotiurilor cunoscute, în care exersează alte transparenţe sau forme, găsite prin efectele de atelier provocate în substanţă cromatică. Efectul devine „personaj” chiar dacă uşurinţa obţinerii lui riscă să alunece în facil. Pare un demers în care naturii, obiect declarat al preocupărilor sale, îi propune tandru să semene cu tablourile sale şi nu invers.

Se așterne înserarea, acrilic/pânză, 30x30 cm, 2013 (detaliu) 225

Fereastră I, acrilic/pânză, 40x50 cm, 2007 (colecție instituție) Compoziție cu fereastră, acrilic/pânză, 40x50 cm, 2007 (colecție instituție) Aburul dimineții la Râmetea, acrilic/pânză, 100x120 cm, 2007 (colecție instituție) 226

Râmeți, Sighișoara (tabere de creație) Ciclul Vibrația naturii 2007, 2008

Iarna a sosit peste dealuri, acrilic/pânză, 60x60 cm, 2008 (colecție privată) 227

Lacul roșu, acrilic/pânză, 50x70 cm, 2011 O stare a naturii, acrilic/pânză, 80x80 cm, 2011 După ploaie, acrilic/pânză, 50x70 cm, 2011 (colecție privată) După-amiaza în care florile s-au trezit, acrilic/pânză, 50x70 cm, 2011 (colecție privată) 228

Sovata, Arcuș, Baia Mare (tabere de creație) Ciclul Vibrația naturii 2010-2012

Mai aproape de aer, acrilic/pânză, 50x70 cm, 2012 229

Pervaz întomnat, acrilic/pânză, 70x70 cm, 2011 (colecție privată) 230

Baia Mare (tabără de creație) Ciclul Vibrația naturii 2012

Bucuria roșului înflorit, acrilic/pânză, 70x100 cm, 2012 (colecție instituție) Poveste cu zid și deal, acrilic/pânză, 50x70 cm, 2012 (colecție instituție) Gând de Veneția, acrilic/pânză, 70x100 cm, 2012 (colecție instituție) 231

Ploaia a udat Grădina, acrilic/pânză, 70x100 cm, 2012 (colecție instituție) Acea zi în care florile s-au arătat în Grădină, acrilic/pânză, 70x70 cm, 2011 (colecție instituție) 232

Jibou (Simpozion de creație) Ciclul Vibrația naturii 2012-2016

Grădina s-a împrospătat, acrilic/pânză, 30x30 cm, 2012 Și Grădina are copiii ei, acrilic/pânză, 50x70 cm, 2013 (colecție instituție) Coloană în Grădină, acrilic/pânză, 50x100 cm, 2013 (colecție instituție) 233

Ernei (tabără de creație) Ciclul Vibrația naturii 2013, 2014

Grădina din fața casei, acrilic/pânză, 50x70 cm, 2014 (colecție privată) Boarea dimineții, acrilic/pânză, 50x50 cm, 2014, (colecție privată) Vibrație geometrică, acrilic/pânză, 90x120 cm, 2013 (dreapta: detaliu) 234

Respirația pădurii, acrilic/pânză, 90x120 cm, 2013 Undeva, acrilic/pânză, 50x70 cm, 2011 Licăriri, acrilic/pânză, 60x60 cm, 2014 Asfințitul se apropie, acrilic/pânză, 50x50 cm, 2013 236

Sovata, Cluj-Napoca Ciclul VibraČ&#x203A;ia naturii 2011-2014

237

Florile respiră aerul Grădinii, acrilic/pânză, 70x100 cm, 2016 (colecție instituție)

Jibou (Simpozion de creație) Ciclul Vibrația naturii 2016

Jibou (Simpozion de creație) Ciclul Vibrația naturii 2013`-2017

Suflare de vânt, acrilic/pânză, 70x50 cm, 2014 (stânga, colecție instituție) Sărbătoarea Grădinii, acrilic/pânză, 70x100 cm, 2017 (colecție instituție) 241

Ierbar, acrilic/pânză, 70x100 cm, 2014 242

Jibou (Simpozion de creație) Ciclul Ierbar 2014-2018

Ierbar VII, acrilic/pânză, 40x40 cm, 2015 (colecție privată) Ierbar cu iris, acrilic/pânză, 30x30 cm, 2018 Ierbar I, acrilic/pânză, 25x30 cm, 2014 Ierbar II, acrilic/pânză, 30x25 cm, 2014 Iris și pietre, acrilic/pânză, 30x70 cm, 2017 (colecție privată) 243

Ierbar IX, acrilic/pânză, 30x40, 2016 (imagine din expoziția Glissando 2, Muzeul de Artă Cluj-Napoca, 2018) Ierbar VIII, acrilic/pânză, 30x40, 2016 (imagine din expoziția Glissando 2, Muzeul de Artă Cluj-Napoca, 2018) 244

Cluj-Napoca Ciclul Ierbar 2014-2018

Ierbar IV, acrilic/pânză, 20x40 cm, 2015 245

Dimineața la castel, acrilic/pânză, 50x70 cm, 2013 Coloană, acrilic/gips carton, 50x60 cm, 2013 246

Jibou (Simpozion de creație) Ciclul Geometrii din cotidian 2013-2020

Transparențe/Aparențe, acrilic/pânză, 100x120 cm, 2013 247

Fantoma de pe cer, acrilic/pânză, 60x90 cm, 2016 Pasaj VIII, acrilic/pânză, 80x100 cm, 2018 (colecție instituție) 248

Jibou, Bistrița (Simpozion de creație) Ciclul Geometrii din cotidian 2014-2019

Coloana, acrilic/pânză, 50x70 cm, 2013 Atmosferă de seară, acrilic/pânză, 70x100, 2016 (colecție instituție) 249

Bistrița Expoziția Glissando, galeria Arcade 24, 2016

Oliv MIRCEA Radu Șerban. Lupta viselor cu aerul și cu apa, cu pămîntul, cu vegetația și cu cerul extras din catalogul expoziției „Glissando”, galeria „Arcade 24”, Bistrița, 2016

Cauți în aer și în apă, cîte chipuri a știut și n-a știut să-ți întoarcă. Cauți un farmec concentric, cauți răcoarea apei, cauți lumina mai mult decît întunericul de deasupra apelor, a undelor cu inflexiunile lor care vor umple văzduhul și adîncurile. Pămîntul, apa și aerul vibrează ca o vatră de întuneric și de lumină. Din cînd în cînd regăsim umbra care se ascunde-n uitare, adîncindu-se într-un somn străluminat de undele tăcute. Făpturile se întrevăd prin apa clară de zi. Un loc viu. Apa, o flacără lichidă care unește malurile. Aceasta îmi pare a fi esența poetico-metaforică și ființa magică a expoziției aniversare a lui Radu Șerban: GLISSANDO. Există în ea ceva nepieritor și necuprins care alunecă prin aer... O împrimăvărare de liane sub ape. O întomnare a luminii care desfrunzește tot ceea ce este în jur. Imaginile acestea poetice formează, iată, universuri vii care se structurează, se transformă, interacționează și, prin aceasta, ne atrag atenția, ne stimulează afectivitatea și ne însuflețesc gîndirea. Imaginile, în fina și discreta lor diversitate, participă la o totalitate vie, prin care luăm cunoștință de noi înșine și prin care percepem realul. Această comprehensiune a raporturilor pictorului cu imaginile sale este relevantă pentru înțelegerea nuanțelor interioare subiectului (fantasme, reverii, vise) sau exteriorizate în lume. Ne pare mai necesar, iată, în fața unui „segment” mai consistent din opera picturală a lui Radu Șerban, să evaluăm identitatea sau, cel puțin, unitatea producției iconice decît jocul nedefinit al variațiunilor lor diferențiale, conjugînd și nu separînd semioticul cu simbolicul, semanticul și sintacticul, fiecare dintre aceste planuri contribuind în manieră proprie la a asigura ființa poetică și devenirea artistică a unei opere picturale. Punerile în evidență e firesc să aibă și să fie însoțite de un complement hermeneutic, singurul care permite dezvăluirea sensului poetic ascuns. Fluxurile de imagini păstrează, toate, la o lectură de tip simbolic, în cazul picturii lui Radu Șerban, tăcerea unei prezențe autentice, care scoate în evidență virtutea de a asculta și o deloc neglijabilă asceză a atenției, care devine marca unei disponibilități lăuntrice dincolo de, și ea necesară, pasivitate răbdătoare și inertă a contemplatorului. Radu Șerban este, dacă îl privești bine, înzestrat cu gustul nemijlocirii. El este împodobit cu aplombul pur al unei vitalități care, fără ornamentică speculativă, îl plasează în „spațiul” de întîlnire dintre imediat și cosmicitate. Pictura lui conține în sine virtutea bucuriei și a trăirii autentice. Pentru el, universurile imaginare creează lumi în devenire care au propria lor viață. Apa și aerul au viață, sunt vii. Imaginea, intermediară între percepție și concept, se va prezenta ca un continuum indivizibil între un sens propriu și unul figurat, care dezvăluie o veritabilă profunzime semantică. Imaginile sunt așezate într-o organizare narativă și în structuri de semnificație totalizantă, care se lasă privilegiate de imaginarul simbolic. Imaginația simbolică apare, mai mult decît în altă parte, ca o discretă „mișcare” de constituire a sensului, de reprezentare a cosmicității lumii, de descifrare a unei experiențe vizibile, ca probă pentru inițiații care pot înțelege această fantastică transcendență a apei ca o flacără udă, după cum inspirat o numește Novalis și apoi o teoretizează Gilbert Durand. Suprafețele contemplate, permanente sau tranzitorii, devin medii de existență și, în același timp, medii primordiale care creează o rezonanță între exterioritatea naturii și interioritatea psihică a pictorului. Pentru Radu Șerban, imaginarul nu este niciodată și în totalitate imobil. El se expune la transformări și metamorfoze, la progres și la declin. Apa primordială și maternă, apa care vorbește și aerul în care poți căuta atît zborul, cît și căderea imaginară, devin lumi autonome, cu viață proprie, cu o politică a visului emergentă, cu limbaje și cu rezerve proprii de sens. Viața imaginilor, în care își are originea dimensiunea simbolică a formei și a conținutului, își asigură în pictura lui Radu Șerban profunzimea, stabilitatea și pregnanța. Fenomenologia imaginilor artistice dezvăluie deschiderea spre sensul declarat sau ascuns. Percepția simbolică, ca operație subiectivă dimpreună cu configurația simbolică a imaginii tabloului, nu este decît o supraîncărcare ficțională prin care psihismul primordial își descoperă esența sa fecundă în raport cu care ies în evidență reziduurile și desimbolizările vieții. Imaginea se prezintă ca imagine simbolică doar dacă prin structura sa te invită să îi descoperi o dimensiune de semnificație absentă, transcendentă.

Întrepătrunderi, acrilic/pânză, 100x100 cm, 2016 (detaliu) 251

Figurabilitatea simbolică presupune o valență de a f i al cărei sens trebuie căutat într-o imagine arhetipală ascunsă care ser vește drept nucleu de sens, înainte de a f i asociată cu un conținut sensibil mimetic sau cu unul inteligibil alegoric. Tocmai de aceea imaginea simbolică, fără a-și pierde din vivacitatea sa concretă, din înrădăcinarea sa sensibilă, se pretează la o simbolizare emblematică, la egală distanță între un conținut par ticular și un altul universal. Această conf igurație originală a imaginii simbolice îi permite privitorului să o diferențieze de imaginea alegorică. Poetica aceasta a picturii pe care o practică Radu Șerban, îi conferă picturii lui o figurabilitate care condiționează jocul original de prezentificare concretă a sensului, așa încît imaginea și imaginarul simbolic se află la răscrucea unei intenționalități hermeneutice, apte să treacă dincolo de sensibil și a unei configurații intrinseci a imaginii care poartă amprenta unui sens preexistent. Tabloul duce cu sine un dublu nivel de semnificație, un sens material-pictural și un sens figurat-metaforic. Jocul acesta surprins și descris cu grație și cu inteligență de Paul Ricœur ne dezvăluie că „orice structură de semnificație în care un sens indirect, secundar, figurat, metaforic” nu poate fi înțeles decît prin intermediul primului sens care ne cere să punem accentul pe constrîngerea intrinsecă a semnificației simbolice și care trece prin structura unui simbolizant fără a crea separație între simbolizant și simbolizat. În acest caz este vorba despre un dualism în care este implicat, pe de o parte un corp sensibil și, pe de altă parte, o substanță spirituală care mertaforizează. Ar mai trebui spus că arhetipul în jurul căruia se citește atît lucrarea plastică, cît și înțelesul ei metaforic are, după opinia lui C.G. Jung mai puțin invariant de semnificație, cît mai ales un fel de tipar de formare a imaginilor, un nucleu energetic de primire și de emitere de sens. Imaginile simbolice nu sunt deci traducători ai unui sens analitic, conceptual anterior cît, mai ales, un mod de exprimare al unei informații vizuale, care nu capătă sens decît în însăși mișcarea autoreprezentării ei sensibile și vii. Aceasta devine în acest răstimp, în răstimpul din urmă deci, determinarea paradoxală a picturii lui Radu Șerban. Tabloul desemnează, iată, o entitate dificil de înțeles și niciodată în întregime definisabilă. El nu e o disimulare pe care o demascăm pentru a face caduc veșmîntul imaginar, ci este o realitate inteligibilă, senzorial-spirituală, care face trimitere la o realitate matriceală ce se plasează într-o constelație de cîmpuri relaționale ale căror elemente nu le vom parcurge și înțelege niciodată în profunzime. În această pictură nu este nici dezordine și nici arbitrar. Șirurile simbolice latente nu sunt lăsate pradă unei dispersii instabile și aleatorii ci, dimpotrivă, găsesc un fel de centru de gravitație, un fel de nucleu energetic, de matrice emergentă pe care îndeobște o numim arhetip. E un invariant de semnificație și un tipar de formare a imaginilor, o structură ikonică de primire a sensurilor care au favorizat creativitatea imaginativă, în măsura în care contrarietatea, ambivalența și opoziția au devenit ele însele generatoare de imagini. Impregnarea simbolică pe de o parte, precum și înțelegerea imaginilor pe de altă parte, scot la iveală sensul care se prezintă ca un act de donație sau ca o revelație care îi este destinată privitorului. O trecere de la sensul material-pictural la cel figurat. Sensul ascuns al tabloului nu mai este o metaforă, o deplasare centrifugă de imagini, ci o ana-foră, o cale centripetă, un urcuș, o concentrare. E o reconducție, o conversiune interioară, o anamneză în care pictorul se plasează în centrul subiectului pentru a pune prin el în lucrare o imaginație epifanică. Sensul iconic al viziunii este prezent în ceea ce în opera picturală va deveni viziune imaginativă. Jocul cosmic, fenomenologia aerului și a apei, reveriile insulare și fito-morfe, viziunile în oglindă, imaginația minerală, visul fără orizont, nu fac altceva decît să facă posibil un sincretism subtil care se fundamentează pe o semantică și pe o sintaxă de imagini ale căror trasee și regimuri de compoziție pun în valoare o logică artistică și iconică validă, o logică a centralității cosmologice, care deschide lumea spre Marele Timp al Zeilor. E o lume ikonică ce se deschide către marile deșerturi enigmatice în care încremenește ora. Blîndețea vieții anunță mișcarea de dincolo, din alte lumi... Iconosfera lui Radu Șerban exaltă nivelul zero al tradiției și se deschide cu înțelesurile-i proprii către un vid sterilizat de sens și de consistență. La acest pictor, la Radu Șerban, rigoarea formei crește odată cu demnitatea adîncă a conținutului. Tabloul gîndit de el conține două niveluri: unul al stricteții formale și un altul fără determinații formale. Acesta din urmă este domeniul în care se exprimă formele fenomenelor de atmosferă (Pușkin). Există o participare la forma fugitivă, trecătoare, pe care pictorul o consemnează. Evenimentul fugitiv, irepetabil, spontan este transcris cu mijloacele picturii vii de astăzi. Universului senzorial îi este surprinsă atît materialitatea, cît și structura meta-forică și ana-forică a realității supra-firești și de aici ea se ridică la capacitatea de a exprima spiritualitatea materiei, a elementului și a misterului cosmic al aerului, apei, pămîntului, focului, mișcării. Pictorul surprinde formele de întrupare pe care spiritul le smulge din fondul de suprasens al materiei. Pentru el cunoașterea se constituie ca un demers abstractizant sau, mai bine zis, procesul de abstractizare care pornește de la multiplicitate și tinde spre simplitate, aduce cu sine un spor de limpezime spirituală. În locul formei desăvîrșite se preferă nedesăvîrșitul căruia i se adaugă ceea ce încă nu a fost formulat. În pofida unor aparente nivelări formale progresive se produce o creștere a atenției asupra conținuturilor de semnificare. Pentru pictor apa este stăpîna limbajului fluid, a limbajului fără contraste, a limbajului continuu, a limbajului care mlădiază ritmul și conferă o materie

252

uniformă, translucidă și transparentă, unor ritmuri diferite. Ascultînd murmurul apei, pictorul, surprinde, de fapt, o mare tăcere materializată. Apa are și voci indirecte. Natura răsună de ecouri ontologice. Artistul parcurge toate treptele dematerializării albastrului celest pentru a putea reveria aeriană în acțiune. O iluzie aeriană care îți permite să vezi fuziunea ființei care visează într-un univers extrem de puțin diferențiat, într-un univers albastru și blînd, infinit și lipsit de contur, cu un minimum de formă a substanțialității. O metafizică a reveriei aeriene îl inspiră pe pictor asemenea unei lumi care vine de dinaintea lumii. Pentru el lumea e frumoasă înainte de a fi adevărată dincolo de orice onirism pur. Linia de dematerializare pe care am surprins-o în cîteva dintre fazele ei și în transcendența ei nu epuizează, firește, reveriile dinamice care se nasc în fața unui cer albastru și curat. Sufletul pictorului modelează imaginea din tablou în sensul unei dinamici a intensificării. Artistul trăiește cu o intensitate extrem de emoționantă imaginile cele mai liniștite în aparență. Această clipă firavă, dar suverană – timp admirabil al imobilității intime – este retrăită de reveria aeriană și acvatică care știe să o reînceapă întruna și să o restituie întruna. La scară cosmică, albastrul cerului și verdele apei sînt un fond care dă formă întregului univers pictoric. Oglinda unei ape se oferă pentru a transforma albastrul cerului într-un albastru mai substanțial. O mișcare albastră poate „țîșni”. Pămîntul inert se aerisește și se mișcă și el. Un aer și o apă eterice, tonice și luminoase. Există, deci, în pictura lui Radu Șerban o proclamare negălăgioasă a valabilității celor doi poli ai artei ultimelor decenii: marea abstracție și marele realism. Conceptualul simbolic și pictura concretă, îngemănate. Stilul pentru el este și mare realizare artistică și în același timp și mare realizare de cunoaștere. Pictura lui cuprinde atît domeniile rigorii formale, cît și pe cele ale unei spontane lipse de formă. Pictorul întrupează două filiere morfogenetice: marele realism și marea abstracție sunt egale în rang. Pe de o parte obiectul de idealizare se diversifică prin abstract, iar deschiderea scriiturii către domeniul improvizației schițate realist reprezintă cealaltă direcție de căutare. Pentru pictor, formele și obiectele, realitățile cosmic-primordiale, nu au valoare materială în sine, ci au valoare de semn. Materia se face transparentă. Orizontalitatea și verticalitatea sunt dimensiuni umane la care pictorul se arată extrem de sensibil, așa încît aceasta îi permite să extindă o imagine încît să îi dea, în sus sau în jos, o întindere care să răspundă nevoilor lui sufletești din clipa înfăptuirii gestului și oficiului lui pictoric. Observația unui privitor atent îl conduce să înțeleagă că „sensul” picturii lui Radu Șerban este mai degrabă unul al plutirii pe orizontală – o orizontală a diabasisului – decît unul al unei verticale – anabatic-katabatica – a greutății imaginare. Doar roua care coboară din bolta cerească, apa, rămîne celestă. O metaforă morală, deci! Ca să înțelegem roua celestă în substanța ei de „Efemeridă” trebuie să înțelegem că acea particulă de apă pură este impregnată de materie celestă. Ea este, după cum observă un inițiat, apă amestecată cu mierea cerului și cu laptele stelelor. Pictorul îndeplinește două condiții: se înalță deasupra realului într-o stare poetică, precum cea pe care am denumit-o și am desemnat-o la începutul acestui studiu și rămîne în cuprinsul senzorialului. În acest fel, el, pictorul, conferă picturii sale un conținut poetic, fără de care aceasta ar fi săracă și deșartă și în absența căreia i-ar lipsi conținutul care trebuie extras din profunzimea obiectului și a lumii. Forța artistică este recognoscibilă la fiecare dintre nivelele stilistice implicate. Din momentul în care pictorul a înțeles că forma de cunoaștere cea mai deplină este contemplarea, el a înțeles și faptul că opera de artă este superioară oricărei realizări care rezultă din gîndirea discursivă. Există deci în pictura lui Radu Șerban de astăzi o autoreprezentare subiectivă a unei scriituri deschise, o autoreprezentare care s-a născut din rigoarea formală și din forma lipsei de formă. E o reprezentare interioară, care sublimează primejdia atrofierii conținuturilor obiectuale. Discretului lumii îi sublimează și îi exaltă, spuneam, în același timp concretul. Cu toate că arta pe care o proclamă pictorul este călăuzită de năzuința de a da subiectului tratat farmecul mișcării și al vieții, picturii care rezultă îi este inerentă tentația de a părăsi contextul obiectual și de a încerca posibilitățile independenței formale. Forma empirică a apei, aerului și a pămîntului insular se transformă în mod provocator în formă estetică și în reprezentare non-obiectuală a acestora, după cum ar spune Vasili Kandinsky. Pictorul nu urmărește fixarea picturii într-o imagine ideală imuabilă, ci sesizarea ei ca forță care depășește regulile și calculul logic. În perspectiva simplificată a unei tipologii a idealurilor artistice ale lumii, Radu Șerban își caută originea în încercarea de redare esențializată a universului perceptibil prin instrumentele artistice ale propriei lui dotări artistice. El pledează în favoarea formei ca simbol al unor raporturi de măsură suprapersonale ca fiind ceva deschis, schimbător și viu, dar și a unor reprezentări sistematizate prin gîndire, și a unei forma mentis, care este actualizată și schimbată prin interpretarea ei într-o parabolă, care deocamdată este doar întrezărită în modul în care și el face o subminare a mijloacelor mimetice de limbaj. Linia, punctul și, mai ales, pata de culoare, lumina și umbrele colorate, cu toate transparențele lor, proclamă alianța dintre conținuturile formale și simbolic-obiectuale ale lumii pe care o vedem în pictura lui Radu Șerban și în care trăim aievea.

253

254

Jibou, Cluj-Napoca Ciclul Urme pe apă 2015-2018

Lucrări din ciclul Urme pe apă, acrilic/pânză, 50x70 cm, 70x100 cm și 80x80 cm, 2015, 2016 255

Cluj-Napoca Ciclul Urme pe apă 2015-2018

Întâmplări cu reflexe, acrilic/pânză, 60x70 cm, 2015 Tărâmul de dincolo din gând, acrilic/pânză, 30x90 cm, 2016 Undeva în Lumea din gând I, acrilic/pânză, 30x70 cm, 2015 (colecție privată) Undeva în Lumea din gând II, acrilic/pânză, 30x70 cm, 2015 256

257

258

Cluj-Napoca Ciclul Urme pe apă 2015-2018

Ape încremenite, acrilic/pânză, 95x132 cm, 2015/2016 259

Cluj-Napoca Expoziția Glissando 2, Muzeul de Artă, 2018

Oliv MIRCEA Radu Șerban | „GLISSANDO” | expoziție de pictură Expoziția personală de pictură GLISSANDO, deschisă de RADU ȘERBAN la MUZEUL DE ARTĂ din Cluj-Napoca, este gîndită de autor astfel încît să proclame în cuprinsul ei străbaterea în solitudine a marilor căi cugetătoare de apă, care își dezvăluie pasivitatea răbdătoare și stenică. Pictorul reușește să pună în scenă iluzia seducătoare a realității apei care se înfățișează asemenea unei „flăcări ude”. Imaginea (static/dinamică) sugerează un iluzionism al mișcării care transformă spațiul vizual într-un parc tematic al metafizicii populat ici-colo de vibrații, de un dulce senzualism, de cosmologii imaginare și de elemente vegetale (frunze, nuferi, arbori). Privind și văzînd apele, le auzi cum freamătă. Apa are voci indirecte, este erotică, narcisiacă și revelatorie. Natura întreagă răsună de ecouri. La o adică, în univers totul este ecou. Sintaxa și morfologia în care imaginația creatoare sugerează elementul acvatic ne indică faptul că nu mai suntem față în față cu o epifanie a spiritului, ci mai degrabă suntem în fața unei epifanii a materiei. Expoziția dezvăluie, fără îndoială, în cuprinsul ei străbaterea în solitudine a marilor căi cugetătoare și atotintegratoare ale apei. GLISSANDO mărturisește mai multe realități: cea mai la îndemînă este o viziune a integralității preocupărilor creative ale pictorului, cărora le adaugă, ca într-un athanor, cunoașterea poetică spre care cercetarea sa se îndreaptă; apoi, spiritul modern al pictorului se dedică cu ardoare spre deplinătatea armoniilor originare care sunt găsite într-o lume a relativului absolut. GLISSANDO devine în expoziția de acum de la Cluj o sumă a existenței și a cunoașterii poetice a pictorului, cronica facerii prin culoare, a facerii și des-facerii de sensuri, a rătăcirii și revenirii știutoare care trece prin zona de vid și primește apoi bucuria miezului și a densității absolute. Expoziția dezvăluie o „arhitectură” de sensuri și imagini care „vorbește” despre aria spirituală a autorului ei. „Elanul creator” se edifică pe o temelie de măiestrie care nu sufocă vocația lirică a căutărilor, ci o structurează potențîndu-i valențele. Pic tura înțeleas ă as t fel, sub semnul saturnian al ad încimii, densit ății și al obscurit ății, dev ine o intens ă c ăut are și întrebare după /despre originile pe care pic torul le -ar reuni într-un Centru care poate f i deopotri vă iradiant și absorbitor și a c ărui energie cons t ă în c ăut area NOIMEI care te ajut ă s ă te regăseș ti pe tine însuți. Devenire continuă, ciclic ă, des f ășurat ă în noimele V ieții. Căut ările hermetic-saturniene pun în ev idenț ă o realit ate cosmic ă pe care pic torul o subînțelege. T impul poetic de cunoaș tere es te ciclic, animînd un sine care es te învolburat , animat , și ac ti v. Dincolo de semnif icațiile spirituale ale aces tei „f lăc ări care exprimă geometrii ale duhului ac vatic ”, expoziția conf igurează un întreg sis tem de alternanțe care contrapune accente grave dimpreună cu un tumult imnic subliniat de o cromatic ă v ie care es te animat ă de o cer t ă for ț ă revelatorie. T impul eului es te unul al aș tept ării, împăcat sau tensionat , oscil înd imnic de la profan la sacru sub semnul originilor eterne. Tensiunea „ aș tept ării ” es te dublat ă de o tensiune, echi valent ă a „înt î lnirii ”. St area fundament ală a eului es te dezmărginirea de sine care deschide adevăratele c ărări c ătre Centru. O frenezie a curgerii (de fapt a apropierii) și f iorul t ainei care animă f lac ăra v ie a apei s t ă mereu de veghe în f iecare lucrare. Cuprinsul de s t ări și cuprinsul de imagini depășesc descripti v ul pic toric și pun în valoare, printr-un f in dozaj al energiilor iconice, pun în valoare și scot la lumină s t ări dintre cele mai t ainic-armonice, dar și semne pline de energii ale împăc ării și liniș tii. Se ș tie c ă liniș tea es te la fel de impor t ant ă ca și sunetul. A ici liniș tea ia forma imaginii, a pos turii, a t ăcerii și a apei care își dobîndeș te cu greu o binevenit ă neutralit ate. Criticului de ar t ă î i mai rămîne s ă dev ină atent la pacea apei sau la felul în care apele -n ele însele curg.

Urme pe apă IX, acrilic/pânză, 50x70 cm, 2015 (detaliu) 260

Ape înghețate, acrilic/pânză, 50x50 cm, 2015 Esențe umede, acrilic/pânză, 50x50 cm, 2015 Reflexe în dialog, acrilic/pânză, 50x50 cm, 2015 262

Jibou (Simpozion de creație) Ciclul Urme pe apă 2015-2018

Muzica apelor, acrilic/pânză, 50x70 cm, 2018 263

Mogoșoaia Expoziția Ape și mângâieri, Palatele Brâncovenești, 2018

Oliv MIRCEA Radu Șerban | „APE ȘI MÎNGÎIERI”| expoziție de pictură extras din catalogul Ape și mîngîieri, 2018

Expoziția personală de pictură APE ȘI MÎNGÎIERI deschisă de RADU ȘERBAN la PALATUL MOGOȘOAIA este gîndită de autor astfel încît să proclame în cuprinsul ei străbaterea în solitudine a marilor căi cugetătoare de apă care își dezvăluie pasivitatea răbdătoare și stenică. Pentru pictor mîngîierea implică de fapt toate ipostasurile timpului (prezent, trecut și viitor), de unde rezultă că timpul mîngîierii există și are un conținut hidraulic. Conținutul acestui timp este timpul însuși. Timpul prezent face obiectul cercetării plastice cuprinse în ciclul L ABIRINTURILOR, timpul trecut este cercetat plastic în ciclul CALENDARELOR (ORIZONTURI ȘI FĂPTURI), iar timpului viitor i se dedică întreaga desfășurare a ciclului ivit în ultimul răstimp: APE ȘI MÎNGÎIERI. Pictorul reușește, iată, să pună în scenă iluzia seducătoare a realității apei care se înfățișează asemenea unei „flăcări ude”. Imaginea (static/dinamică) sugerează un iluzionism al mișcării care transformă spațiul vizual întrun parc tematic al metafizicii populat ici-colo de vibrații, de un dulce senzualism, de cosmologii imaginare și de elemente vegetale (frunze, nuferi, arbori). Privind și văzînd apele, le auzi cum freamătă. Simți Duhul de care sunt cuprinse. Simți că ele pot trăi o iluminare. Totul în ele poate fi potențat la maximum, totul poate fi de o incandescență fără precedent. Dar în același timp, apa are voci indirecte, are suplețe și distributivitate, ambiguitate și echivoc, este erotică fără a avea o destinație certă, are o neverosimilă inocență, e narcisiacă și revelatorie. Natura întreagă exaltă puterile posesiei și răsună de ecouri. La o adică, în univers totul este posesie erotică și ecou al sufletului. Sintaxa și morfologia în care imaginația creatoare sugerează elementul acvatic ne indică faptul că nu mai suntem față în față cu o epifanie a spiritului, ci mai degrabă suntem în fața unei epifanii a materiei. Apele lui Radu Șerban au o strălucitoare obscuritate, permisivă și tainic învăluitoare. E în apele acestea o impenetrabilă coabitare a nebulosului cu luminiscența. Expoziția dezvăluie, fără îndoială, în cuprinsul ei străbaterea în solitudine a marilor căi cugetătoare și atotintegratoare ale apei, încercînd să facă totul pentru ca acest duh să devină clar, comprehensibil și transparent. Se ascunde în parcursul expozițional un discurs enigmatic, straniu și misterios. Netezimea mîngîioasă nu omoară misterul, ci îți dă senzația că e făcută pentru a fi descoperită. Mîngîierea este în contextul acesta o propensiune înspre timpul viitor. APA LINIȘTITĂ, TĂCUTĂ ȘI INVIZIBILA MÎNGÎIERE A APELOR mărturisesc, după cum este firesc, mai multe realități: cea mai la îndemînă este o viziune a integralității preocupărilor creative ale pictorului, cărora el le adaugă/atașează în atelier ca într-un athanor cunoașterea poetică spre care cercetarea sa se îndreaptă; apoi, spiritul modern al artistului se dedică cu ardoare spre deplinătatea armoniilor originare care sunt găsite și relevate expresiv într-o lume a relativului absolut. MÎNGÎIEREA devine în expoziția de acum o impresie identitară și o expresie a cunoașterii poetice a pictorului, o cronică a facerii prin culoare, a facerii și des-facerii de sensuri, a rătăcirii și revenirii știutoare care trece prin zona de vid și primește apoi bucuria miezului și a densității absolute. Expoziția dezvăluie o „arhitectură” de sensuri și imagini care „vorbește” despre aria spirituală a autorului ei. „Elanul creator” se edifică pe o temelie de măiestrie care nu îi sufocă vocația lirică a căutărilor, ci o structurează și îi potențează valențele. Pentru Radu Șerban, mîngîierea reprezintă, după cum vedem, așteptarea unui viitor, căreia pictura lui îi conferă consistență ontică. Mîngîierea este, ca f igură a atingerii, și ca semn f igurativ al tactilului, un imn pentru apele diafane, o realitate care nu este străină de zarea care la rîndu-i, și ea, nu este străină de orice detentă metaf izică. Întemeierea liniștii este la fel de impor tantă ca și sunetul gingaș al mîngîierii. Duhul vrăjit al apei ia forma imaginii unui peisaj al neliniștii, a unei vibrații, a susurului, a tăcerii apei care își dobîndește cu greu o binevenită și vie cădere în noi, din care diafanele ceruri se nasc. Peste toate întinderile de ape, tărîmurile visate-i lumini stă deasupra, priveghindu-te dincolo de somn, de vis și de veghe. Ape în ape, țărmuri ascunse, zile și nopți care se ajung unele pe altele, toate evocă un priveghi care vine din adîncuri asemenea unui sunet locuit de ape. Criticului de artă îi rămîne misiunea de a deveni cît mai atent la felul în care pictorul își configurează contactul, atingerea și chiar mîngîierea caldelor fluvii și a mărilor verzi, pentru a reuși să dezvăluie în expoziția sa pacea apei și/sau felul în care apele-n ele însele curg.

264

265

266

Cluj-Napoca Ciclul Cer în ape 2017-2020

Palpitând de atingeri, acrilic/pânză, 118x190 cm, 2018 (pagina 263: detaliu) 267

268

Cluj-Napoca Ciclul Cer în ape 2017-2020

Imn apei primordiale, acrilic/pânză, 146x187 cm, 2018 (imagine din expoziția Glissando 2, Muzeul de Artă Cluj-Napoca, 2018) Diafanii cu frunze, acrilic/pânză, 20x30 cm, 2017 (imagine din expoziția Glissando 2, Muzeul de Artă Cluj-Napoca, 2018) 269

270

Cluj-Napoca Ciclul Cer în ape 2017-2020

Imn (liniște peste regatul de apă), acrilic/pânză, 118x190 cm, 2018 271

În pacea cerului și apei, acrilic/pânză, 70x100 cm, 2017 După asfințit, acrilic/pânză, 90x120 cm, 2019 (colecție privată) 272

Cluj-Napoca Ciclul Cer în ape 2017-2019

Se desface o liniște, acrilic/pânză, 70x100 cm, 2017 Apele lumilor grele, acrilic/pânză, 70x100 cm, 2017 273

Improvizație (dinamică), acrilic/hârtie, 29x42 cm, 2019 Improvizație (transparentă), acrilic/hârtie, 29x42 cm, 2019 Improvizație (subtilă), acrilic/hârtie, 29x42 cm, 2019 Improvizație (umedă), acrilic/hârtie, 29x42 cm, 2019 274

Cluj-Napoca Ciclul Cer în ape 2018-2019

Atingere, acrilic/pânză, 16x21 cm, 2019 Balans, acrilic/pânză, 16x21 cm, 2018 Vibrație subtilă, acrilic/pânză, 16x21 cm, 2019 275

Cluj-Napoca Ciclul Cer în ape 2019

Cer în ape. Asfințit, acrilic/pânză, 90x120 cm, 2019 Cer în ape. Dimineață, acrilic/pânză, 90x120 cm, 2019 Cer în ape. Răsărit, acrilic/pânză, 90x120 cm, 2019 Cer în ape. Albastru adânc, acrilic/pânză, 118x190 cm, 2019 (dreapta: detaliu) 276

278

Cluj-Napoca Ciclul Geometrii din cotidian 2020

Poveste cu crengi, frunze și ferestre (Năpradea), acrilic/pânză, 190x370 cm, 2020 279

EXPOZIȚII, cataloage și afișe

281

Expoziția DeSemne, galeria Pantheon, Academia de Arte Vizuale, Cluj-Napoca, 1996 (imagine din expoziție)

1991

Radu Șerban pictură

galeria Căminul Artei, București cuvânt de deschidere: Corina POPA Pliantul expoziției concept grafic: Radu Șerban

1993

Radu Șerban desen și pictură

galeria UAP, Cluj-Napoca cuvânt de deschidere: Mircea ȚOCA Afișul și pliantul expoziției concept grafic: Radu Șerban

1996

Radu Șerban | DeSemne desen

galeria Pantheon, Academia de Arte Vizuale din Cluj-Napoca cuvânt de deschidere: Mircea PETEAN Catalogul expoziției concept grafic: Radu Șerban

1997

Radu Șerban

desen și pictură pe suporturi de lemn

Teodora Art Gallery, Toronto, Canada Catalogul expoziției concept grafic: Johann Scheiber (Austria)

283

1998

Radu Șerban | Drawings & paintings desen și pictură pe suporturi din lemn

Teodora Art Gallery, Toronto, Canada Pliantul expoziției concept grafic: Radu Șerban

1999

Radu Șerban | New Paintings pictură

Teodora Art Gallery, Toronto, Canada Afișul expoziției concept grafic: Radu Șerban

2002

Radu Șerban | Objects from within pictură

Teodora Art Gallery, Toronto, Canada Afișul expoziției concept grafic: Radu Șerban

2006

Radu Șerban | Urme

pictură, obiect artistic, multimedia

Muzeul de Artă Cluj-Napoca

Catalogul expoziției concept grafic: TD Studio, Toronto

284

2008

Radu Șerban I Cutia cu amintiri multimedia, pictură

galeria Apollo, București Catalogul expoziției concept grafic: Radu Șerban

2009

Radu Șerban | Locuri, lucruri și chipuri închipuite pictură

galeria UAP Sibiu cuvânt de deschidere: Liviana DAN Pliantul expoziției concept grafic: TD Studio, Cluj-Napoca

2010

Radu Șerban | TransAparențe desen, pictură, multimedia

Muzeul de Artă Cluj-Napoca cuvânt de deschidere: Livia DRĂGOI Catalogul expoziției concept grafic: TD Studio, Cluj-Napoca

2011

Radu Șerban | Memories. The final image fotografie și tipar digital

galeria Mirionima, Accademia di Belle Arti di Macerata, Italia Afișul expoziției concept grafic: Radu Șerban

285

2012

Radu Șerban | Reverberații desen, pictură, multimedia

Muzeul de Artă Comparată Sângeorz-Băi cuvânt de deschidere: Vasile DUDA Catalogul expoziției concept grafic: Artboard, Cluj-Napoca

2013

Radu Șerban | Efemeride pictură

Spațiul de Artă Contemporană M2, Cluj-Napoca curator: Călin STEGEREAN Pliantul expoziției concept grafic: Artboard, Cluj-Napoca

2913

Radu Șerban | Altera Natura pictură

galeria Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj, Zalău cuvânt de deschidere: Călin STEGEREAN Catalogul expoziției concept grafic: Artboard, Cluj-Napoca

2016

Radu Șerban | Glissando pictură

galeria Arcade 24 Bistrița curator: Oliv Mircea Catalogul expoziției concept grafic: TD Studio, Cluj-Napoca

286

2018

Radu Șerban | Glissando 2, Glissando 3 pictură

Muzeul de Artă Cluj-Napoca galeria Art Nouveau, Târgu-Mureș curator: Oliv MIRCEA Afișul expoziției concept grafic: TD Studio, Cluj-Napoca

2018

Radu Șerban | Ape și mîngîieri pictură

Centrul Cultural Palatele Brâncovenești, Mogoșoaia curator: Oliv MIRCEA Catalogul expoziției concept grafic: TD Studio, Cluj-Napoca

2020

Radu Șerban | ReAmintiri desen, pictură, multimedia

Muzeul de Artă Cluj-Napoca curator: Florin GHERASIM Album aniversar concept grafic: Radu Șerban

287

288

Cataloage Č&#x2122;i pliante editate cu ocazia expoziČ&#x203A;iilor personale 289

Imagini din expozițiile: DeSemne, galeria Pantheon, Cluj-Napoca, 1996; Desen și pictură, Teodora Art Gallery, Toronto, 1997; Objects from within, Teodora Art Gallery, Toronto, 2002 290

Imagini din expozițiile: Urme, Muzeul de Artă, Cluj-Napoca, 2006; Cutia cu amintiri, galeria Apollo, București, 2008; Locuri, lucruri și chipuri închipuite, galeria UAP, Sibiu, 2009 291

Imagini din expozițiile: TransAparențe, Muzeul de Artă, Cluj-Napoca, 2010; Reverberații, Muzeul de Artă Comparată, Sângeorz-Băi, 2012; Altera Natura, galeria Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj, Zalău, 2013 292

Imagini din expozițiile: Glissando, galeria Arcade 24, Bistrița, 2016; Ape și mângâieri, Centrul Cultural Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului, Mogoșoaia, 2018; Glissando 2, Muzeul de Artă, Cluj-Napoca, 2018 293

CRONOLOGIE,

activitate artistică și profesională

295

1960

- Radu Șerban se naște la Cluj. Părinții, Ioan și Eugenia erau studenți la Facultatea de Filologie.

1963

- Se naște Călin, fratele artistului.

1967

- Școala primară și gimnazială o face în orașul Jibou, unde era, de fapt, domiciliul familiei. - În clasele I-IV a studiat acordeonul cu un profesor de instrument care venea o dată pe săptămână de la Zalău.

1971

- În clasele V-VIII frecventează Cercul de Pictură coordonat de profesorul David Simion. Acesta, apreciază talentul artistic al lui Radu și le recomandă părinților să aibă în vedere posibilitatea ca el să studieze la Liceul de Artă din Cluj. - Vacanțele le petrecea la bunici, în Năpradea, un sat situat pe malul Someșului, la 14 km de Jibou, împreună cu Călin. Această perioadă, amintirile acelor vremuri vor fi intens valorificate în expoziţia Urme, deschisă la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca în anul 2006. - A avut o relație privilegiată cu bunicul din partea mamei, Ștefan, care locuia la țară, în Năpradea. - Se naște Florin, fratele artistului, al treilea copil al familiei.

1975

- După examenul de admitere, este acceptat elev al Liceului de Arte Plastice din Cluj-Napoca. Pregătirea de specialitate devine principala preocupare în liceu. Astfel, desenul și pictura, sub coordonarea profesorului Ioan Sbârciu, reprezintă modul prin care Radu Șerban își pune în valoare, chiar dacă într-o formă incipientă, o viziune personală asupra modului de reprezentare, susținută de o sensibilitate cromatică vizibilă. Participă la competițiile organizate între liceele de specialitate și obține mai multe premii pentru liceul clujean. De asemenea, acordă o reală importanță și pregătirii din domeniul graficii, Bardócz Layos fiind profesorul titular pentru această disciplină. O relație aparte maestru-ucenic se stabilește între el și un alt profesor de pictură, Mihai Pop. În timpul liceului, împreună cu colegii mai mici și mai mari, a trăit viața de internist. Și aici, exercițiul după model (practicat frecvent la orele de meditație, fără o îndrumare de specialitate - dar mereu având ca exemple reușitele colegilor din anii terminali), a însemnat acumularea și perfecționarea unor dexterități indispensabile pentru perioadele care vor urma.

1979

- A absolvit Liceul de Artă din Cluj-Napoca. La specializarea Grafică, realizează afișul și coperta de disc George Enescu / Œdip. - Studiul după model, în conformitate cu standardele impuse de profesorul coordonator, corelate cu criteriile de admitere la Institutul de Artă din Cluj-Napoca, devenea mai degrabă o activitate mecanică, în urma căreia personalitatea autorului era estompată. - Vizitează expoziţia Artistul plastic la lucru în America, de la Sala Sporturilor din Cluj-Napoca. Expuneau cei mai cunoscuţi artişti americani ai momentului: Jackson Pollock, Willem de Kooning, Robert Rauschenberg, Jasper Johns şi alţii. „Cei patru ani de liceu au reprezentat o bună ocazie de a-mi exersa și îmbunătăți aptitudinile și abilitățile. Mă aștepta examenul de admitere la Institutul de Arte din Cluj-Napoca, cu toate că profesorul Sbârciu îmi recomandase să mă orientez spre a da examen la Institutul de Arte din București, pentru că la admitere, cerințele ar fi mai apropiate de viziunea mea”.

1980

- Îl cunoaşte pe pictorul Viorel Nimigeanu, alături de care va colabora la mai multe şantiere de pictură bisericească din Transilvania şi de care îl va lega o prietenie îndelungată. - Începe stagiul militar la UM 01279 și apoi la Centrul Militar din Bistriţa.

1982

- Expune pentru prima dată o serie de lucrări la Casa de Cultură din oraşul Jibou.

1983

- Este premiat cu Premiul I pentru portret și i se publică o lucrare în volumul Arta Plastică de Amatori și Arta Populară, Editura Meridiane. I se atribuie ocupația de „tehnician” și nu de liber profesionist (care nu era în conformitate cu standardele organizatorilor). - Se pregătește în atelierul pictorului Lucian Cioată din Bucureşti. - Este admis la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din Bucureşti, la clasa profesorului Marius Cilievici, fost student şi apoi asistent al maestrului Alexandru Ciucurencu. - În drum spre Bucureşti, la studii, îl cunoaşte în tren pe Dorel Morar, student la sculptură, cu care va rămâne prieten şi tovarăş de idei până azi. - În timpul studiilor are o apreciere deosebită pentru profesorul Liviu Lăzărescu, care preda cursul de Cromatologie şi Tehnici. - Participă la cursurile facultative de literatură veche susţinute în cadrul Institutului de Arte Plastice de poetul Ioan Alexandru. - Participă la proiecția filmelor de arhivă de la cinematograful Eforie.

296

1984

- Temele de atelier erau compensate în fiecare an cu temele de peisaj care se realizau în cadrul așa-numitelor practici studențești de vară. „Pentru noi, aceste perioade erau binevenite, desigur, și pentru faptul că schimbam subiectul (lucram numai în plain-air), dar mai ales pentru că aveam ocazia să cunoaștem locuri foarte diferite de București”. De obicei, aceste practici se desfășurau la țărmul Mării Negre. - Participă la Tabăra studenţească de pictură şi desen din Călăraşi, coordonată de profesorii Florin Mitroi şi Vasile Melica.

1985

- Participă la Tabăra studenţească de documentare şi creaţie din Mangalia, coordonată de profesorul Marius Cilievici. - Participă la Tabăra studenţească de creaţie de la Gurghiu, Mureş. Cu această ocazie, activitatea sa din tabără a fost apreciată cu Premiul I pentru pictură, acordat de UAP România şi înmânat de profesorul Vasile Drăguţ.

1986

- Este admis la Salonul de Pictură al municipiului Bucureşti, consemnându-se astfel prima participare oficială la o manifestare profesionistă.

1987

- Se căsătoreşte cu Doina Cehuţa, fostă colegă de liceu. - Absolvă Institutul de Arte Plastice din Bucureşti. La examenul de absolvire, în cadrul secţiunii Portret efigie expune mai multe lucrări, având ca subiect personalitatea poetului Vasile Voiculescu. - Primeşte repartiţie la Şcoala Generală nr. 11 din Călăraşi. În decursul celor trei ani de stagiatură, pe lângă activitatea de la catedră, coordonează Atelierul de Pictură al şcolii şi organizează trei expoziţii cu lucrările elevilor. - Participă la expoziţia Republicană a Tineretului din Bucureşti. - Se naşte fiul său Alexandru.

1988

- La Călăraşi, îl cunoaşte pe viitorul critic de artă Pavel Şuşară şi pe artistul Corneliu Ratcu. - Participă la Bienala Tineretului de la Baia Mare. - Începe să-și afirme o viziune și o expresie personală în pictură. Începe ciclurile de lucrări Simple obiecte și Byzantium.

1989

- Susține examenul de definitivat în învățământ. - Participă la expoziţia Republicană a Tineretului din Bucureşti.

1990

- Părăseşte Călăraşiul şi se stabileşte la Cluj. - Devine membru titular al UAP din România, filiala Bucureşti. - Începând cu acest an, participă la manifestările de artă organizate în Bucureşti, saloane municipale şi expoziţii republicane. - Pentru o scurtă perioadă de timp este profesor la Liceul de Arte Plastice din Cluj-Napoca. - Profesorul Ioan Sbârciu îl recomandă conducerii Institutului de Arte Plastice şi Decorative Ion Andreescu din ClujNapoca, profesorilor Gheorghe Buş, cancelar și Ioachim Nica, rector. În urma susţinerii unui examen, devine asistent universitar la secţia Pedagogia Artelor din cadrul instituţiei. - Participă la expoziţia festivă Mihai Eminescu, Sălile Dalles din Bucureşti. - Continuă ciclul Byzantium.

1991

- Se transferă la filiala UAP Cluj. Începând cu acest an, participă la majoritatea expoziţiilor organizate în Cluj-Napoca de această filială. - Deschide prima expoziţie personală la Galeria Căminul Artei din Bucureşti. Expoziţia este prezentată publicului de dna Corina Popa, profesor de Istoria artei la Institutul de Arte Plastice din Bucureşti. - În revista Literatorul este publicată cronica expoziţiei, intitulată Pictura ca exerciţiu spiritual, scrisă de criticul de artă Pavel Şuşară. - Se înfiinţează la Cluj grupul de artişti tineri care vor realiza expoziţia Ecce Homo la Galeria UAP. Pe lângă Radu Şerban, din grup au mai făcut parte: Radu Pulbere, Ioana Antoniu, Călin Stegerean, Kolozsi Tibor, Paul Cheptea, Dana Sucală, Cristian Paiu şi Florin Ştefan. - Participă la expoziția de pictură românească din Zwolle, Olanda. - Participă la Tabăra de creaţie a UAP de la Nicula.

1992

- Participă la expoziția concursului de pictură tânără a Galeriei Dominus din Bucureşti. Primeşte Premiul S.I.B.C.O. acordat cu ocazia acestui concurs. - Se organizează expoziţia Ecce-Homo la Galeria Orizont din Bucureşti. Expoziţia este apreciată de comisia UAP care acordă Premiul Tineretului pentru întregul grup. - Lucrează la Ciclul de desene mici Chipuri închipuite.

297

1993

- Organizează prima expoziţie de desen şi pictură din Cluj-Napoca, la galeria UAP. Expoziţia este deschisă de criticul Mircea Țoca. Pentru această expoziție autorul primeşte Premiul pentru tineret al UAP din România. - Obţine premiul BRCE pentru pictură tânără al Galeriei Dominus din Bucureşti.

1994

- Obține o bursă de documentare la Roma. - Organizează expoziţia personală de desen și pictură la Accademia di Romania din Roma.

1995

- Obţine o bursă pentru documentare la Centrul de Artă Reina Sofia din Madrid. Se documentează la Toledo şi la muzeele Prado, Thyssen-Bornemisza şi la Facultatea de Arte Frumoase din Madrid.

1996

- Obține titlul de lector universitar la UAD Cluj-Napoca. - Participă din partea României la Trienala de pictură de la Sofia, Bulgaria. - Deschide expoziţia personală de desen DeSemne la galeria Pantheon a Academiei de Arte Vizuale din Cluj. Expoziţia este prezentată publicului de poetul Mircea Petean. - Este editat primul catalog al artistului (tipar și xerox color). - Obține viza de emigrare pentru Canada.

1997

- Împreună cu un grup de studenţi de la Academia de Arte Vizuale din Cluj vizitează Muzeul Ţăranului Român şi expoziţia retrospectivă a pictorului Horia Bernea de la Muzeul Naţional de Artă al României. Cu această ocazie îl cunoaşte pe autor. - Apare catalogul Radu Ioan Şerban, editat de Johann Scheiber Design din Austria, într-un tiraj de 500 de exemplare. Textul critic al catalogului este scris de Ramona Novicov. - Se stabileşte cu familia la Toronto. - Continuă ciclul Byzantium, dar într-o altă configurație. - Începe colaborarea cu Teodora Art Gallery din Toronto. Organizează prima expoziţie personală de desen şi pictură din Canada la această galerie. Lucrările au fost realizate pe suporturi tridimensionale din lemn. - Participă la întâlnirile organizate de comunitatea românească din Toronto. Îl cunoaște pe sculptorul Nicăpetre. - Devine membru al organizaţiei profesionale Visual Arts Ontario. - Participă la expoziția de pictură românească de la De Boog Gallery, Ijsselstein, Olanda.

1998

- Lucrează la cilul Obiecte pictate. - Organizează cea de a doua expoziţie de desen şi pictură la Teodora Art Gallery din Toronto. - Începe seria de lucrări în care foloseşte ca suport sticla-recipient. Acest experiment va fi reluat şi dezvoltat începând cu anul 2004, concretizându-se în seria de lucrări Cutia cu amintiri şi Imaginea Imaginii. - Începe ciclul de lucrări Femeia. - Participă la al XI-lea Salon Anual de Miniatură, Michael Gibson Gallery, London, Canada. - Participă la Bienala Internaţională de Miniatură, Ville-Marie, Quebec, Canada.

1999

- Începe ciclul de lucrări Obiecte în context. - Deschide expoziţia New Paintings la Teodora Art Gallery. - Obţine diploma de web designer și flash developer acordată de Digital Media Studios din Toronto. - Lansează prima versiune online a portofoliului de artist www.RaduSerban.ro. - Împreună cu un grup de artiști de origine română, expune la Joseph D. Carrier Art Gallery, Columbus Center, Toronto, Canada.

2000

- Lucrează ca flash developer într-un contract de colaborare cu General Electric Canada pentru departamentul multimedia.

2002

- Deschide expoziţia Objects from Within la Teodora Art Gallery din Toronto. - Este reprezentat de aceeași galerie la Târgul Internaţional de Artă din Toronto. - Obţine cetăţenia canadiană.

2003

- Revine în ţară şi îşi reia cursurile la secţia Pedagogia Artei din Universitatea de Artă şi Design din Cluj.

2004

- Începând cu acest an, lucrează la ciclul Peisaje inventate, Urme și Cutia cu amintiri. - Realizează proiectul multimedia pentru web şi CD-Rom Memoria locurilor. - Concepe şi realizează animația filmică în programul Flash, Amintiri despre Gânduri. - Participă la expoziția Zilele Europei la Cluj, sala Europa, Casa de Cultură a Studenţilor din Cluj-Napoca.

298

2005

- Concepe şi realizează animațiile filmice Flash TransAparenţe și Imaginea Imaginii. - Participă la expoziţia ArtEast a profesorilor din UAD Cluj, Galeria UAP Cluj.

2006

- Realizează lucrările din ciclul Cutia cu amintiri, obiecte tridimensionale. Foloseşte tehnica picturii pe sticlă, lumina şi reflexia în apă. - Deschide expoziţia de pictură şi multimedia Urme la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca. - Lansează catalogul expoziției cu un text critic semnat de Livia Drăgoi, director al Muzeului de Artă. - Obţine titlul de Doctor în Arte Vizuale la UAD Cluj-Napoca, cu lucrarea Memoria locurilor - Joc Secund, coordonată de dr. Livia Drăgoi. - Începând de acest an, toate lucrările realizate în tabere de pictură, sau lucrările care au avut ca subiect natura, au fost grupate în ciclul Vibrația naturii. - Participă la Tabăra de Pictură de la Râmnicu-Vâlcea. - Participă la Salonul Naţional de Artă, Sala Parlamentului, București. - Organizează expoziţia Urme/Stări la Galeria Frezia din Dej. Cuvântul de deschidere a fost rostit de dna Alexandra Rus. - La Editura Limes din Cluj-Napoca publică cartea Nostalgie și materie picturală. - Tot la Editura Limes publică CD-ROM multimedia Memoria locurilor. - Lucrează la ciclul Florile gândului și începe seria de lucrări Obiecte efemere.

2007

- Devine conferenţiar universitar la UAD Cluj-Napoca. - Realizează ciclul de lucrări Paralele. - Participă la prima ediție a Bienalei Internaționale Meeting Point de la Arad. - Participă cu o selecţie de lucrări la Salonul Artiştilor Români de Pretutindeni, Festivalul Callatis, Mangalia. - Participă la expoziţia Prezent, organizată de UAD la Muzeul de Artă Cluj-Napoca. - Participă la expoziția internațională Natural/Artificial, Casa Matei, UAD Cluj.

2008

- Se recăsătoreşte cu Kertesz Sidonia. - Expune la galeria Apollo din Bucureşti seria de obiecte Cutia cu Amintiri şi seria de printuri digitale pe pânză Imaginea Imaginii. La vernisajul expoziţiei participă pictorii Traian Brădean, Lucian Cioată şi criticul Octavian Barbosa. Cu ocazia acestei expoziţii se reîntâlneşte cu profesorul Liviu Lăzărescu. - Realizează seria de lucrări Femeia. - Participă la prima ediţie a Taberei de Pictură de la Sighişoara. - Participă la expoziția Neo Real organizată de UAD Cluj-Napoca la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca. - Lucrează în paralel la ciclurile de lucrări Figura și Ipostaze ale femeii. - Începe seria de lucrări pe hârtie Paralele și reia ciclul de lucrări Chipuri închipuite, în culori acrilic pe pânză.

2009

- Se naşte fiica sa, Estella. - Participă la Tabăra de Pictură de la Târgu Mureş. - Participă la prima ediţie a Taberei de Pictură de la Sighişoara. - Organizează la Galeria UAP din Sibiu expoziţia Locuri, lucruri şi chipuri închipuite. Expoziţia este prezentată de criticul Liviana Dan, director al Galeriei de Artă Contemporană a Muzeului Naţional Brukenthal. - Participă la Bienala Internațională Meeting Point de la Arad, ediţia a doua. - Participă la expoziţia de grup de la JasonDeanArt Gallery, Londra, Marea Britanie. - Începe seria de lucrări Patina zidului.

2010

- Organizează la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca expoziţia TransAparenţe, o selecţie amplă de lucrări realizate în ultimii 20 de ani. Curatorul expoziţiei este Călin Stegerean, directorul muzeului. Invitat a fost criticul de artă Pavel Șușară. - Se lansează catalogul expoziției. - În colaborare cu Marius Lehene organizează expoziţia Recursive Images la Directions Gallery, Colorado State University, Fort Collins, Co, SUA. - La Galeria Horeb deschide expoziţia Amintiri despre Gânduri, o selecţie de lucrări realizate în ultimii 5 ani. Curatorul expoziţiei a fost Florin Gherasim. - Participă la Tabăra de Pictură de la Sovata. - Participă la Bienala de grafică de la Sfântu Gheorghe. - Participă la expoziţia Ceaţa, Muzeul de Artă din Zalău, Muzeul de Artă din Cluj-Napoca. Curator: Andor Kőmives. - Concepe și realizează catalogul Core Estate al artistei Teodora Pica pentru expoziția organizată la Muzeul de Artă Cluj-Napoca. - Începe seria de lucrări Patina zidului.

2011

- Participă la expoziția națională Grafica românească 2011, București. - Participă la Bienala de Artă Plastică „Lascăr Vorel”, Piatra Neamț, ediția a XI-a. Este nominalizat la Premiul pentru Pictură în cadrul Bienalei.

299

- Participă la Salonul național de artă contemporană, Râmnicu Vâlcea. - Participă la Tabăra de pictură de la Arcuș, Mureș. - Participă la Tabăra de pictură de la Sovata. - Organizează expoziția fotografie și de tipar digital „Memories. The final image”, la Galeria „Mirionima”, a Accademia di Belle Arti di Macerata, Italia.

2012

- Lucrează la seriile de lucrări Jocul de-a Estella, Vergi, Palete refolosite și Caractere neidentificate. - Organizează expoziția de desen, pictură și obiect artistic Reverberații la Muzeul de Artă Comparată din Sângeorz Băi. Curator: istoricul Vasile Duda. - La vernisaj se lansează catalogul expoziției. - Participă la expoziția Motion/Emotions de la galeria AnnArt Gallery din București și galeria Hangar, Cluj-Napoca. - Participă la expoziția de grup Colecția Lucian Pop, Muzeul Brukenthal, Sibiu. - Participă la expoziția de grup Illusionary Stills organizată de Teodora Art Gallery din Toronto. - La propunerea lui Flavius Lucăcel, organizează expoziția Memoria locurilor la Școala Generală din Năpradea. La vernisaj participă mai mulți săteni care l-au cunoscut pe bunicul autorului. - Participă la expoziția națională Grafica românească 2012, București. - Participă la Tabăra de pictură de la Sovata. - Participă la Tabăra Internațională de Arte Plastice de la Baia Mare. - Concepe și realizează CD Rom-ul Marcel Munteanu produs de galeria Horeb. - Concepe formatul Simpozionului de Arte Vizuale ARTA ÎN GRĂDINĂ de la Grădina Botanică din Jibou. Până în prezent a coordonat nouă ediții ale Simpozionului. A conceput și realizat cataloagele și majoritatea materialelor publicitare ale acestei manifestări artistice. Ciclul Vibrația naturii este dezvoltat în edițiile Simpozionului sau în atelier. - Publică articolul Arta în Grădină. Un proiect realizat în catalogul Simpozionului de Arte Vizuale ARTA ÎN GRĂDINă, ediția I. - Concepe și realizează nouă ilustrații pentru cartea Domino de Valeria Micu, Editura Eikon. - Documentare de specialitate în cadrul programului Erasmus la Universitatea di Belle Arti din Macerata, Italia.

2013

- Publică în revista Caiete Silvane din Zalău articolul TransAparențe. - Organizează expoziția de pictură Altera Natura la galeria Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj din Zalău. - Lansează catalogul expoziției. - Organizează expoziția de pictură Efemeride în Spațiul de Artă Contemporană M2, din Cluj-Napoca. Curator: Călin Stegerean. - Începe seria de lucrări Geometrii din cotidian. - Participă la expoziția After Emotions din cadrul Salonului Național de Arte Plastice organizat la galeria Thedor Pallady din Iași. - Participă la expoziția de grup Colecția Lucian Pop (ediția a doua) organizată la Muzeul Brukenthal, Sibiu. - Documentare de specialitate în cadrul programului Erasmus la Universitatea Tehnică din Atena, Grecia. - Apare articolul: Grădina: motiv, conținut și scenă ambientală, catalogul Simpozionului de Arte Vizuale ARTA ÎN GRĂDINĂ, ediția a II-a, 2013.

2014

- Participă la prima ediție a Târgului de Artă ArtSafari, București. - Participă la expoziția Simpozionului de Artă Creștinismul în Dobrogea, Muzeul de Artă Constanța. - Participă la expoziția Şcoala de Artă de la Cluj de la galeria de Artă Contemporană SOKÓL, Nowy Sacz, Polonia. Curator: Călin Stegerean. - Începe seria de lucrări Ierbar. - Publică articolul Grădina de Vis în catalogul Simpozionului de Arte Vizuale ARTA ÎN GRĂDINă, ediția a III-a. - Publică articolul Gânduri din spatele imaginilor, revista Tribuna din Cluj-Napoca. - Publică în revista REVART din Timișoara articolul Memoria, un film întipărit în inconștient. - Publică în revista REVART din Timișoara articolul Tradiție și experiment novativ în artele vizuale. - Participă la expoziția internațională de artă contemporană INCIDENT III – ACCIDENT, Częstochowa Muzeum, Galeria Konduktorownia din Polonia. - Participă la Târgul de Artă Art Safari din București, prima ediție. - Participă la Tabăra de pictură de la Ernei, Târgu Mureș. - Primește Trofeul pentru Excelență din partea Ministerului Culturii pentru organizarea Simpozionului de Arte Vizuale Arta în Grădină. - Documentare de specialitate în cadrul programului Erasmus la Universitatea Hatfieldshore din Marea Britanie.

2015

- Publică articolul Din nou în Grădină în catalogul Simpozionului de Arte Vizuale ARTA ÎN GRĂDINĂ, ediția a cincea. - Publică în revista de artă Forma din Arad articolul Simpozionul de Arte Vizuale ARTA ÎN GRĂDINĂ, un proiect viabil. - Documentare de specialitate în cadrul programului Erasmus la Universitatea di Belle Arti Macerata, Italia. - Publică lucrarea Tehnici și materiale în artă la editura Mega din Cluj-Napoca. - Publică lucrarea Culoarea în context la editura Mega din Cluj-Napoca. - Publică lucrarea Creativitate, procesare și receptare în artă, manual didactic, Editura Mega. - Devine profesor universitar la specializarea Master Design Textil din cadrul UAD Cluj-Napoca. - Participă la Târgul de Artă Art Safari, București, ediția a doua.

300

2016

- Stagiu de documentare la Universitatea di Belle Arti Torino, Italia. - Organizează expoziția de grup Arta în Grădină, galeria Arcade 24 din Bistrița. Curator: Oliv Mircea. - Participă la Salonul Național de Pictură, la galeria Centrul Artelor Vizuale din București. Obține Premiul pentru Pictură în cadrul acestei manifestări. - Concepe și realizează catalogul Radu Pulbere | Rătăcirile trupului. - Publică articolul A cincea oară în Grădină în catalogul Simpozionului de Arte Vizuale ARTA ÎN GRĂDINĂ. - Participă ca invitat la expoziția Art Bunavestire, Muzeul Țării Oașului din Negrești-Oaș. - Concepe și realizează catalogul Ioana Antoniu | Miraj.

2017

- Participă la expoziția inaugurală a Coloniei Pictorilor de la Baia Mare. - Participă la Tabăra de pictură de la Balcic, care se încheie cu expoziția Pictori de azi la Balcic de la Sala de expoziții a Palatului Reginei Maria din Balcic. - Participă la Tabăra de Pictură Orologerie de la Bistrița. Expune în cadrul expoziției Orologiul din Turn de la galeria Concentric, Bistrița. - Participă la expoziția Breaking Rules, Muzeul Etnografic al Transilvaniei, Cluj-Napoca. - Participă la expoziția Pictori de azi la Balcic organizată de Elite Art Gallery din București. - Participă la Simpozionul de Pictură și Desen de la Iacobeni, ediția a VI-a. - Participă la expoziția Poetica obiectului, peisajului șI portretului tradițional de la galeria de artă a Primăriei Municipiului Iași. - Concepe și realizează catalogul Andrei Câmpan | Dincolo de singurătate. - Concepe și realizează catalogul artiștilor Gheorghe Ilea și Kőmives Andor. - Concepe și realizează catalogul grupului Platforma. - Concepe și realizează grafica pentru cartea de poezie Remus Damian. Re-semnări. - Publică articolul Istorie recuperată și istorie recentă la Iacobeni în catalogul Simpozionului Internațional de Pictură și Desen, ediția a VI-a. - Publică articolul Din nou în Grădină în catalogul Simpozionului de Arte Vizuale ARTA ÎN GRĂDINĂ. - În revista Caiete Silvane sunt publicate reproduceri după lucrările autorului.

2018

- Participă la expoziția Orologiul din Turn de la galeria Arcade 24, Bistrița. Concepe și realizează catalogul expoziției. - Participă la expoziția Clusterului RoArt, Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca. - Este profesor invitat la Universitatea de Arte din Częstochowa, Polonia. - Organizează expoziția de pictură Ape și Mîngîieri, la Centrul Cultural Palatele Brâncovenești de la Mogoșoaia. Curatorul expoziției a fost criticul de artă Oliv Mircea. Cu această ocazie se lansează și catalogul expoziției. - Participă la Salonul Național de Artă Contemporană Centenar, Muzeul Național de Artă al României din București. - Participă la expoziția In Memoriam Dorel Moise la Complexul Muzeal Bistrița. - Participă la expoziția Împreună Adunați organizată de Elite Art Gallery din București. - Participă la expoziția Simeză estivală organizată de Elite Art Gallery din București. - Participă la expoziția Bistrița. Orologiul din turn organizată de Elite Art Gallery din București. Curator: Oliv Mircea. - Organizează expoziția de pictură Glissando 2 la galeria Art Nouveau din Târgu Mureș. Curator: Oliv Mircea. - Organizează expoziția de pictură Glissando 3 la Muzeul de Artă din Cluj. Curator: Oliv Mircea. - Împreună cu Katona György organizează expoziția de pictură ReÎntâlnire de la Galeria UAP Baia Mare. Curator: Ovidiu Ciorna. - Revista Steaua publică un numărul ilustrat cu reproduceri după lucrările autorului. - Concepe și realizează grafica pentru cartea de poezie Remus Damian | României perpetUE. - I se acordă titlul de Cetățean de Onoare al orașului Jibou.

2019

- Participă la expoziția de grup High Light de la Muzeul de Artă Cluj-Napoca. - Participă la expoziția de grup Paradisul pierdut de la Muzeul de Artă Contemporană din Sibiu. - Participă la expoziția aniversară Liceul Romulus Ladea 70 organizată la Centrul de Cultură Urbană Cazino din Cluj-Napoca. - Participă la expoziția internațională din Seul Corea | România. - Stagiu de documentare la Roma în cadrul programului Erasmus. - Concepe și realizează catalogul Tatăl și fii. Kőmives Miklós, Nicolae și Andor.

2020

- Începe activitățile de întreținere și consolidare a gospodăriei de la Năpradea, fosta proprietate a lui Pop Ștefan, bunicul artistului. - Concepe și realizează albumul aniversar Radu Șerban | ReAmintiri. - Organizează expoziția ReAmintiri la Muzeul de Artă Cluj-Napoca.

301

Radu ȘERBAN Născut în 11 octombrie 1960 la Cluj.

1990 -prezent – Cadru universitar – Universitatea de Artă și Design, Cluj-Napoca; 2006 – Doctor în Arte Vizuale, Universitatea de Artă și Design, Cluj-Napoca; 1998 – Digital Media Studios Toronto, Canada, specializarea: graphic/web designer; 1983-1987 – Institutul de Artă Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, specializarea: pictură, profesor desen, clasa prof. Marius Cilievici; 1975-1979 – Liceul de Arte Plastice Cluj-Napoca.

Burse și stagii de documentare:

1997-2000 – stagiu de documentare și cercetare individuală, Toronto, Canada; 1995 – bursă de documentare la Centrul de Artă Contemporană Reina Sofia, Madrid, Spania; 1994 – bursă de documentare la Accademia di Romania, Roma, Italia.

Membru al asociațiilor profesionale:

Din 1990 membru titular al UAP din România; 1990-1996, membru AIAP (International Association of Art) UNESCO; 1997-2004, membru VAO (Visual Arts Ontario) Canada.

Activități de promovare a artei:

Din anul 2012, organizează și coordonează Simpozionul Internațional de Arte Vizuale „Arta în Grădină” de la Grădina Botanică din Jibou. La cele nouă ediții ale Simpozionului au participat peste șaizeci de artiști din România, Polonia, Ungaria, Federația Rusă și Canada. Cele peste 120 de lucrări de pictură, grafică, sculptură, ceramică și fotografie fac parte din Colecția de Artă Contemporană a Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj și Centrului de Cercetări Biologice, Jibou; a inițiat, organizat și promovat șaisprezece expoziții de grup în cadrul Simpozionului Internațional de Arte Vizuale „Arta în Grădină”; a inițiat, organizat și promovat șapte expoziții individuale în cadrul Simpozionului; a conceput și realizat unsprezece cataloage pentru expozițiile Simpozionului și alte zece cataloage pentru expoziții individuale sau de grup ale artiștilor profesioniști din țară.

Expoziții personale (selecții):

2020 – „ReAmintiri”, pictură, Muzeul de Artă Cluj-Napoca; 2018 – „Ape și mîngîieri”, pictură, Centrul Cultural Palatele Brâncovenești, Mogoșoaia; 2018 – „Glissando 3”, pictură, galeria Art Nouveau, Târgu Mureș; 2018 – „Glissando 2”, pictură, Muzeul de Artă Cluj-Napoca; 2018 – „ReÎntâlnire”, pictură, galeria UAP Baia Mare (împreuna cu Katona György); 2016 – „Glissando”, pictură, galeria „Arcade 24”, Bistrița; 2013 – „Altera Natura”, pictură, galeria Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj, Zalău; 2013 – „Efemeride”, pictură, Spațiul de Artă Contemporană M2, Cluj-Napoca; 2012 – „Reverberații”, pictură și obiect, Muzeul de Artă Comparată Sângeorz Băi; 2012 – „Memoria locurilor”, fotografie/ print digital, Școala Gimnazială „Traian Crețu”, comuna Năpradea; 2011 – „Memories. The final image”, print digital, galeria „Mirionima”, Accademia di Belle Arti di Macerata, Italia; 2010 – „TransAparențe”, pictură, desen, obiect, multimedia, Muzeul de Artă din Cluj-Napoca; 2010 – „Amintiri despre gânduri”, pictură/multimedia, Galeria Horeb, Cluj-Napoca; 2009 – „Locuri, lucruri şi chipuri închipuite”, pictură, galeria UAP, Sibiu; 2008 – „Cutia cu amintiri”, grafică şi obiect, galeria Apollo, Bucureşti; 2007 – Pictură, Salonul Artiştilor Români de Pretutindeni, Festivalul Callatis; 2006 – „Urme”, pictură, obiect, multimedia, Muzeul de Artă din Cluj-Napoca; 2006 – „Urme/Stări”, pictură, galeria „Frezia”, Dej; 2004 – „Objects from within II”, pictură, Spoon Gallery, Toronto, Canada; 2002 – „Objects from within I”, pictură, Teodora Art Gallery, Toronto, Canada; 1999 – „Paintings & Objects”, Teodora Art Gallery, Toronto, Canada; 1998 – „Drawings & Paintings II”, Teodora Art Gallery, Toronto, Canada; 1997 – „Drawings & Paintings I”, Teodora Art Gallery, Toronto, Canada; 1996 – „DeSemne”, galeria „Pantheon”, Universitatea de Artă şi Design din Cluj-Napoca; 1994 – Desen şi Pictură, Accademia di Romania, Roma, Italia; 1993 – desen şi pictură, galeria UAP, Cluj-Napoca; 1991 – pictură, galeria „Căminul Artei”, Bucureşti.

Expoziții de grup în țară și străinătate (selecții):

2020 – „Rondul scriitorilor în dialog cu lucrări din patrimoniul Muzeului de Artă, Cluj-Napoca; 2019 – „Paradisul pierdut”, Muzeul de Artă Contemporană, Sibiu; 2019 – „High Light”, Muzeul de Artă Cluj-Napoca; 2019-1993 – Salonul UAP filiala Cluj, galeria Filialei UAP Cluj și Muzeul de Artă Cluj-Napoca; 2019-2012 – Expoziția Simpozionului de Arte Vizuale „Arta în Grădină”, galeria Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj, Zalău; 2018 – Salonul Național de Artă Contemporană „Centenar”, Muzeul Național de Artă al României, București; 2017 – „Pictori de azi la Balcic”, Castelul reginei Maria, Balcic, Bulgaria; 2017 – „Pictori de azi la Balcic”, Elite Art Gallery, București; 2017 – „Orologiul din Turn”, galeria „Arcade 24”, Bistrița; 2017 – „Breaking Rules”, Muzeul Etnografic al Transilvaniei, Cluj-Napoca; 2017 – Simpozionul Internațional de Pictură și Desen, Galeria de Artă a Primăriei Municipiului Iași; 2016 – Art Bunavestire, Negrești-Oaș; 2016 – „Arta în Grădina”, galeria „Arcade 24”, Bistrița; 2016 – Salonul Național de Pictură, Centrul Artelor Vizuale București; 2015, 2014 – Târgul de Artă „Art Safari”, București; 2014 – Expoziția Simpozionului de Artă „Creștinismul în Dobrogea”, Muzeul de Artă Constanța; 2014 – Expoziţia „Şcoala de Artă de la Cluj”, galeria de Artă Contemporană SOKÓL, Nowy Sacz, Polonia; 2014 – „INCIDENT III - ACCIDENT”, expoziție internațională de artă contemporană, Częstochowa Muzeum, Galeria Konduktorownia; 2013 – „After Emotions” Salonul Național de Arte Plastice, galeria „Thoedor Pallady” Iași; 2013, 2012 – Expoziția „Colecția Lucian Pop”, Muzeul Brukenthal, Sibiu; 2012 – Expoziția „Motion/Emotions”, AnnArtGallery, București; 302

2012 – Expoziția “Motion/Emotions”, galeria Hangar, Cluj-Napoca; 2012 –„Illusionary Stills”, Teodora Art Gallery, Toronto, Canada; 2011, 2009, 2007 – Bienala de pictură Arad; 2012, 2011 – Expoziția națională „GRAFICA ROMÂNEASCÃ 2011” București; 2011 – Bienala de Artă Plastică „Lascăr Vorel”, Piatra Neamț, ediția a XII-a; 2011 – Salonul Național de Artă Contemporană, Râmnicu Vâlcea; 2010 – Bienala de grafică, Sfântu Gheorghe; 2010 – Expoziţia „Ceaţa”, Muzeul de Artă din Zalău, Muzeul de Artă din Cluj-Napoca; 2009, 2008 – Expoziţie de grup, JasonDeanArt Gallery, Londra, Marea Britanie; 2008 – „Neo Real”, Expoziţia profesorilor UAD, Muzeul de Artă din Cluj-Napoca; 2007 – „Prezent”, Expoziţia profesorilor UAD, Muzeul de Artă din Cluj-Napoca; 2007 – „Natural/Artificial”, Casa Matei, UAD Cluj-Napoca; 2006 – Salonul Naţional de Artă, Sala Parlamentului, Bucureşti; 2005 - „ArtEast”, Expoziţia profesorilor UAD Cluj Galeria UAP Cluj; 2002 – Târgul Internaţional de Artă Toronto, Canada; 1999 – Expoziţie de grup - Joseph D. Carrier Art Gallery, Columbus Center, Toronto, Canada; 1998 – Al XI-lea Salon Anual de Miniatură, Michael Gibson Gallery, London, Canada; 1998 – Bienala Internaţională de Miniatură, Ville - Marie, Quebec, Canada; 1997 – Expoziţie de pictură românească, De Boog Gallery, Ijsselstein, Olanda; 1996 – „Trienala de Pictură”, Sofia, Bulgaria; 1992 – Expoziţia „Ecce Homo”, Galeria Orizont, Bucureşti; 1991 – Expoziţie de pictură românească, Zwolle, Olanda; 1991 – Expoziţia concursului Galeriei Dominus, Bucureşti; 1990 – Expoziţia festivă „Mihai Eminescu”, Sălile Dalles Bucureşti; 1989 – Expoziţia Republicană a Tineretului, Bucureşti, România; 1988 – Bienala Tineretului, Baia Mare; 1987 – Expoziţia Republicană a Tineretului, Bucureşti.

Tabere și Simpozioane de creație artistică:

2012-2020 – Simpozionul de Arte Vizuale „Arta în Gădină”, Jibou, edițiile I-IX; 2017 – Tabăra de Pictură de la Balcic, Bulgaria; 2017 – Tabăra de Pictură „Orologerie” de la Bistrița; 2017 – Simpozionul de Pictură și Desen, Iacobeni, ediția a VI-a; 2014 – Simpozionul de Artă „Creștinismul în Dobrogea”, Constanța; 2014 – Tabăra de pictură de la Ernei, Târgu Mureș; 2012 – Tabăra Internațională de Arte Plastice, Baia Mare; 2012, 2011, 2010 – Tabăra de pictură de la Sovata; 2011 – Tabăra de pictură de la Arcuș, Mureș; 2009, 2008 – Tabăra de Pictură de la Sighişoara; 2008 – Tabăra de pictură de la Târgu Mureş; 2006 – Tabăra de pictură de la Râmnicu-Vâlcea; 1991 – Tabăra de Pictură de la Nicula; 1985 – Tabăra studenţească de documentare şi creaţie din Mangalia; 1985 – Tabăra studenţească de creaţie de la Gurghiu, Mureş; 1984 – Tabăra studenţească de pictură şi desen din Călăraşi.

Lucrări elaborate și publicate:

2020 – Albumul „Radu Șerban. ReAmintiri”, Editura Limes, Cluj-Napoca și Editura Caiete Silvane, Zalău; 2019 – Catalogul Simpozionului de Arte Vizuale „Arta în Grădină” ediția a VIII-a, Editura Caiete Silvane, Zalău, (coautor); 2018 – Catalogul „Radu Șerban. Ape și Mîngîieri”, Editura Centrul Cultural „Palatele Brâncovenești”, București; 2018 – Catalogul Simpozionului de Arte Vizuale „Arta în Grădină” ediția a VII-a, Editura Caiete Silvane, Zalău, (coautor); 2017 – Catalogul Simpozionului de Arte Vizuale „Arta în Grădină” ediția a VI-a, Editura Limes, Cluj-Napoca, (coautor); 2016 – Catalogul „Radu Șerban. Glissando”, Editura Limes, Cluj-Napoca și Editura Caiete Silvane, Zalău; 2016 – Catalogul Simpozionului de Arte Vizuale „Arta în Grădină” ediția a V-a, Editura Limes, Cluj-Napoca, (coautor); 2015 – „Culoarea în context”, manual didactic, Editura Mega, Cluj-Napoca; 2015 – „Creativitate, procesare și receptare în artă”, manual didactic, Editura Mega, ClujNapoca; 2015 – „Tehnici și materiale în artă”, îndrumător pentru laborator, Editura Mega, Cluj-Napoca; 2015 – Catalogul Simpozionului de Arte Vizuale „Arta în Grădină” ediția a IV-a, Editura Limes, Cluj-Napoca, (coautor); 2014 – „Memoria, un film întipărit în inconștient”, revista REVART nr. 2 din 2014, revistă indexată în BDI; 2014 – „Tradiție și experiment novativ în artele vizuale”, revista REVART nr. 2 din 2014, revistă indexată în BDI; 2014 – Catalogul Simpozionului de Arte Vizuale „Arta în Grădină” ediția a III-a, Editura Eikon, Cluj-Napoca, (coautor); 2013 - Catalogul „Radu Șerban. Altera Natura”, Editura Eikon, Cluj-Napoca; 2013 – Catalogul Simpozionului de Arte Vizuale „Arta în Grădină” ediția a II-a, Editura Eikon, Cluj-Napoca, (coautor); 2012 – Catalogul Simpozionului de Arte Vizuale „Arta în Grădină” ediția I, Editura Eikon, ClujNapoca, (coautor); 2012 – Pliantul „Radu Șerban. Ephemeride”, galeria M2, Cluj-Napoca; 2012 – Catalogul „Radu Șerban. Reverberații”, Muzeul de Artă Comparată Sângeorz Băi, Editura Eikon, Cluj-Napoca; 2012 – CD-Rom „Marcel Munteanu”, producător: galeria Horeb, (coautor); 2010 – „Visual education in multicultural transition”, Conferința ESTIA EARTH, Talin, Estonia (coautor); 2010 – Catalogul „Radu Șerban. TransAparențe”, Muzeul de Artă Cluj-Napoca; 2006 – „Nostalgie și materie picturală”, Editura Limes, Cluj-Napoca; 2006 – „Memoria locurilor”, CD-ROM multimedia, Editura Limes, ClujNapoca; 2006 – Catalogul „Radu Șerban. Urme”, Muzeul de Artă Cluj-Napoca; 2006 – Catalogul „Radu Șerban. Cutia cu amintiri”, Muzeul de Artă Cluj-Napoca; 1997 – Catalogul „Radu Ioan Șerban”, Teodora Art Gallery, Toronto, Canada; 1996 – Catalogul „Radu Șerban. DeSemne”, galeria „Pantheon”, Academia de Arte Vizuale „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca.

Premii:

2016 – Premiul II pentru Pictură, Salonul Național de Pictură, Centrul Artelor Vizuale, București; 2014 – Trofeul pentru Excelență din partea Ministerului Culturii, pentru organizarea Simpozionului de Arte Vizuale „Arta în Grădină”; 2011 – Nominalizat la premiul pentru pictură în cadrul Bienalei de Arte Plastice „Lascăr Vorel”, Piatra Neamț, ediția a XI-a; 1993 – Premiul pentru Tineret al UAP. din România; 1993 - Premiul BRCE, Bucureşti; 1992 – Premiul pentru Tineret al UAP (premiu colectiv); 1992 – Premiul S.I.B.C.O. acordat cu ocazia concursului de pictură tânără al galeriei „Dominus”, Bucureşti; 1985 – Premiul pentru Pictură al UAP, Tabăra studenţească de Pictură Gurghiu-Mureş.

Adresa:

Str. Albac, nr. 19, ap. 18, Cluj-Napoca | 0745 055 410 | www.raduserban.ro | radu.serban@ruad.ro 303

304

Acest album a fost realizat cu ocazia aniversării artistului Radu Șerban la 60 de ani, cu sprijinul următoarelor instituții: Muzeul de Artă Cluj-Napoca; Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud; Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj.

Texte: Liviana Dan, Livia Drăgoi, Vasile Duda, Florin Gherasim, Oana Cristea Grigorescu, Negoiță Lăptoiu, Liviu Lăzărescu, Oliv Mircea, Ramona Novicov, Mircea Petean, Corina Popa, Călin Stegerean, Radu Șerban, Pavel Șușară, Mircea Țoca, Virgil Untilă, Alexandru Vlad Concept grafic și prelucrarea imaginilor: Radu Șerban Consultanți de specialitate: Livia Drăgoi (istoria și teoria artei), Duiliu Crișan și Sorin Tîrt (graphic design), Daniel Moga (ingineria sistemelor) Fotografii: Tavi Bortoș, Feleki Istvan, Florin Gherasim, Daniel Moga, Eugen Moritz, Violeta Radu, Eugen Savinescu, Radu Șerban Editori: Mircea Petean - director, Editura Limes Daniel Săuca - manager CCAJS, Editura Caiete Silvane Corectură: Oana-Maria Barariu-Săvuș, Editura Caiete Silvane ISBN: 978-606-799-430-8, Editura Limes, Florești 978-606-914-130-4, Editura Caiete Silvane, Zalău Curatorul expoziției Radu ȘERBAN | ReAmintiri: Florin Gherasim, muzeograf, Muzeul de Artă Cluj-Napoca Tipar: GPO Cluj-Napoca 2020