Hribul
Hribul (Boletus edulis) este o ciupercă de pădure comestibilă, cu piciorul alb, gros și cu pălăria brună-gălbuie. Este una dintre puținele ciuperci comestibile Mycorrhiza care crește în Emisfera Sudică:[1] alături de diferite specii de pin în Africa de Sud și în apropierea teiului în Noua Zeelandă[2]. Are mai multe denumiri românești printre care se numără hrib, mânătarcă, burete (regional), copită, mitarcă, pitarca sau pitoancă. Denumirea de hrib provine din ucrainescul hryb. Denumirea științifică, Boletus edulis, provine din rădăcina latină bolet-, care înseamnă „ciupercă superioară” și edulis, cu sensul de comestibilă, exprimând calitățile culinare ale speciei. Această ciupercă are o aromă distinctă și un miros plăcut. Are o concentrație mare de apă în comparație cu alte ciuperci comestibile.
Distributie si habitat
Boletus edulis pot fi găsite în Europa continentală din nordul Scandinaviei până în Grecia și Italia, în Asia, Mexic, Maroc și în vestul Americii de Nord, în regiunea Munților Stâncoși la altitudini de până la 3500 metri.[4] Ciupercile pot crește solitar sau în grupuri. Își au habitatul pe suprafețe dominate de arbori de stejar (Quercus robur, Quercus petrea, Quercus palustris), pin (Pinus sylvestris), molid, castan (Castanea sativa), mesteacăn (Betula pendula), fag (Fagus sylvatica) și brad. Dau roade din vară până toamna, după ploi abundente. Hribul poate fi găsit toamna în Siria și Liban, unde crește în grupuri mari lângă cioturile putrezite de stejar. Crește în regiunea Borgotaro din apropiere de Parma, în Italia, unde are un statut de Denumire de origine protejată. Boletus edulis a fost găsit în păduri de tei (Tilia) din apropierea orașului Christchurch în Noua Zeelandă, unde este posibil să fi fost plantat [5]. În Africa de Sud crește din abundență în pădurile de pini de pe cuprinsul țării, de mai bine de cincizeci de ani. Nu este o ciupercă specifică Africii de Sud, de aceea se consideră[6] că a fost introdusă accidental odată cu pinii importați.
Hribul2
Pălăria ciupercii mature este de 7–30 cm, având culoare roșie-maronie, cu nuanțe de alb în părțile de lângă margini. Culoarea devine tot mai închisă pe măsură ce ciuperca se maturizează. Piciorul este umflat la bază, are culoarea brun-deschis, atinge înălțimea de 8–25 cm și o grosime de până la 7 cm. Lamelele de sub pălărie sunt albe atunci când sunt tinere, iar pe măsură ce se maturizează își schimbă culoarea în galben, apoi în maro. Piciorul și pălăria constituie un întreg, carpoforul, partea vizibilă a ciupercii. Miceliul, o rețea de filamente subpământene, are rolul unei rădăcini cu care ciuperca extrage din sol și din resturi vegetale apa și alte substanțe nutritive de care are nevoie pentru a se dezvolta. Miceliul este format din hife, structuri delicate, cu pereți subțiri, care conțin protoplasmă. Hifele cresc foarte repede în lemn și sol sau în orice suprafață care asigură hrana ciupercilor.
Hribul3
Specimenele ajunse la maturitate deplină pot cântări aproximativ 1 kg. Cei mai apreciați de gastronomi sunt hribii tineri, deoarece hribii mai mari adăpostesc adesea larve de muște verzi și devin slinoși, moi și mai puțin gustoși pe măsură ce îmbătrânesc. Se recomandă însă să nu se recolteze exemplare prea tinere, pentru a nu fi confundate cu alte specii necomestibile sau mai puțin apreciate. Caracteristicile generale[3] care ajută la evitarea recoltării de specii otrăvitoare sunt: o culoare roșie la marginea porilor, schimbarea culorii cărnii atunci când intră în contact cu aerul sau când este lovită și un gust acru, piperat.
Utilizare culinara
Așa cum sugerează și denumirea științifică, Boletus edulis este comestibil, și este considerat o ciupercă de calitate superioară ca aromă și textură. Carnea este albă, tare, cu gust ușor de alune și carne, cu miros plăcut și textură fină și cremoasă. Hribii se consumă proaspeți, ușor prăjiți în unt, cu paste, în rizoto, în supe și în multe alte feluri de mâncare. Sunt un articol culinar specific al bucătăriei tradiționale provensale [7] și vieneze, dar și al bucătăriei tradiționale a altor țări. [8] Sunt exportați în toată lumea și, sub formă uscată, ajung în țări unde nu cresc în mod natural, cum ar fi Australia. Boletus edulis, la fel ca Boletus badius și alți boleți, se pot usca înșirați unul câte unul pe sfoară și atârnați la uscat, fie la soare, fie de tavanul bucătăriei. Altă variantă este să fie curățați, dar fără a fi spălați, și puși într-un coș de răchită sau într-o sită de bambus, într-un loc călduț (pe sobă sau pe rezervorul de apă caldă). Odată uscați, se păstrează cel mai bine în borcane închise etanș. Uscarea lor în cuptor nu este indicată, deoarece se pot deteriora prin coacere. Având în vedere prețul mare de cost (în Marea Britanie, 25 de grame de hribi uscați costă 2,50 GB£) este important să nu se deterioreze în timpul depozitării.
Speci inrudite
În România [9]este [9]este permisă recoltarea sau achiziția următoarelor specii de Boletus, Boletus, conform Ordinului numărul 246 din 14 aprilie 2006: 2006: Boletus edulis: edulis: Mânătarcă, Hrib cenușiu Boletus aereus: aereus: Hrib negru, Pitarca, Pitoancă Boletus luteus: luteus: Pita, Turta vacii Boletus subtomentosus: subtomentosus: Buza caprei Boletus elegans: elegans: Untoasa cu inel Boletus luridus: luridus: Chitarcă, Pitarcă Boletus badius: badius: Hribul murg Boletus scaber: scaber: Chitarcă, Burete de mesteacăn, Burete călugăresc Există multe specii de ciuperci care apar țin genului, unele comestibile, altele otrăvitoare. În Franța, alături de Boletus edulis (sau cèpe de Bordeaux), Bordeaux), cele mai populare sunt: Tête de nègre (capul de negru; Boletus aereus), aereus), mult mai rar decât Boletus edulis, edulis, este de departe cel mai apreciat de gastronomi, dar și cel care costă mai mult. Este de obicei mai mic decât Boletus edulis, edulis, și este mai închis la culoare. Cèpe des pins (hribul de pin; Boletus pinophilus sau Boletus pinicola) pinicola) crește printre pini. Porii săi au o culoare caracteristică, galben strălucitor. În gastronomie el este mai pu țin apreciat decât celelalte două tipuri de hribi, însă rămâne o ciupercă care se clasează deasupra celorlalte. Cèpe d'été (hribul de vară; Boletus aestivalis) aestivalis) În anumite regiuni din Colorado și New Mexico (probabil și în alte regiuni) există specia Boletus barrowsii, barrowsii, denumită după descoperitorul ei, Chuck Barrows. [10] Este o micoriză (asocia ție simbiotică între ciuperci și rădăcinile plantelor superioare) cu pinul Ponderosa și altfel are tendința să crească în zone unde plouă mai pu țin. Unii o găsesc la fel de bună, sau chiar mai bună decât Boletus edulis. edulis.
VINETICA
Consum : *COMESTIBILA , foarte bună, se poate consuma chiar crudă. Descriere : Pălăria de 7—10 cm în diametru, este sferică, apoi semisferică, întinsă şi deprimată la mijloc, de culoare roz, uneori uşor brunie, olivacee sau violacee-deschis, mai închisă la culoare în centru, cu marginea subţire, striată, vascoasă ; cuticula este uşor separabilă. Lamelele sunt albe, adesea pătate cu cenuşiu sau brun, serate sau puţin decurente, uneori bifurcate. Piciorul are 4—8 cm înălţime şi 1—3 cm grosime, este alb, cilindric, umflat, apoi atenuat la bază, casant, plin. Carnea este albă, uneori pătată cu brun sau cenuşie-roşie sub pălărie, tare, casantă, cu miros uşor, plăcut şi gust de alună. Sporii sunt hialini, albi în masă, sferici sau subsferici, de 7— 9 X 6—7 echinulaţi, unigutulaţi. Creşte pe sol, izolat sau în grupuri, in păduri de foioase şi de conifere. Perioada de recoltare Se recolteaza vara—toamna.
BURETELE VIPEREI
Consum : *FOARTE OTRAVITOARE Descriere : Palaria de 7—15 cm diametru, carnoasa, la început sferica, apoi întinsa, foarte rar cu resturi de volva sub forma de placi largi albe. Culoarea palariei este variata, adeseori galbena-verzuie, galbena ca lamâia, verdemaslinie-galbuie, mai închisa Ia centru. Suprafata palariei este neteda, fin striata, cu mici striuri brune sau negre, care se întind în raze, de la centru catre margine ; marginea este neteda. Lamelele albe, cu reflexe verzui sau galbene, sunt libere, inegale. Piciorul, de 5—11 cm înaltime si 1—2 cm grosime, este albicios, plin, dilatat Ia baza într-un bulb mai mult sau mai putin dezvoltat, deasupra inelului si în dreptul volvei este verzui ; poate fi patat în zigzag cu verde. Inelul membranos, striat, lasat în jos. Volva este persistenta, membranoasa, bine dezvoltata, alba lobata. Carnea este alba, moale, cu miros si gust neplacut. Sporii masoara 8—10 u sunt sferici sau ovali, gutulati. Creste pe sol, izolat sau în grupuri, uneori formând hore de vrajitoare in paduri de foioase si de conifere, în locuri umbroase si umede. Apare vara—toamna.
OBSERVATII : aceasta specie are numeroase subunitati.
BURETE DOMNESC
Consum : *COMESTIBILA , foarte buna, considerata ca cea mai buna dintre ciuperci. Descriere : Palaria, de 10—20 cm diametru, portocalie sau galbena-aurie, neteda, stralucitoare, rar acoperita cu resturi din val, carnoasa, sferica la început, emisferica, apoi întinsa, cu marginea fin striata. în stadiu tânar are aspectul unui ou, fiind acoperita în întregime de valul universal, îngrosat, alb. Lamelele libere, largi, inegale, au culoarea galbena-aurie. Piciorul, de 2—3 cm diametru si 8—12 cm înaltime, este galben-auriu, carnos, plin, cilindric, îngrosat catre baza, neted, apoi usor spongios. Inelul este galben, striat, lasat în jos. Volva este membranoasa, alba, întreaga, lobata, densa, persistenta, înconjoara piciorul la baza. Carnea este alba, galbena, sub cuticula palariei si picio¬rului, densa, cu miros si gust foarte placut. Sporii sunt hialini, albi în masa, de 6—7 X 8—12 u, ovoizi sau clipsoidali, gutulafi, netezi. Creste izolat sau în grupuri în paduri de foioase, în luminisuri, mai ales în sudul si vestul tarii. PERIOADA DE RECOLTARE: Se recolteaza vara—toamna. OBSERVATIE : poate fi confundata cu specia otravitoare Amanita muscaria.
BURETE OTRAVITOR
Consum : *OTRAVITOARE , provoaca gastroenterite foarte grave, fiind adesea mortale. Descriere : Palaria este convexa apoi întinsa, de 6— 14 cm diametru, neregulata, usor mamelonata, de culoare cenusie-livida, ocracee-bruna-cenusie-deschis, cu marginea rasucita, uscata, mata. Lamelele sunt serate, libere, largi, de culoare galbena-rosietica, deseori patate cu galben la marginea palariei. Piciorul este lung de 7—10 cm si gros de 2 —4 cm usor subtiat sub palarie, albicios, pruinos, striat. Carnea este alba, dulce, cu miros de faina proaspata. Sporii, de culoare roz, sunt globulosi, de 9—11 X 8—9 u. Creste pe sol, în grupuri numeroase, adeseori pot fi con¬crescute 2—4 exemplare sau formând hore de vrajitoare în paduri de foioase. Apare vara —toamna.
BURETE PAROS
Consum : *COMESTIBILA ! se poate insa confunda uşor cu unele specii otrăvitoare din genul amanita. Nu se recomandă a fi recol-tată. Descriere : Pălăria ovoidă sau campanulată, de 5— 20 cm în diametru, foarte cărnoasă, moale, intens păroasă, gălbuie, mai rar albă. Lamelele sunt libere, la început albe, apoi roz. Piciorul are 6—20 cm lungime şi 0,7—2 cm, grosime, este plin, neted, alb sau gălbui, cu o volva foarte mare, la bază,lobată, albicioasă, care acoperă Ia început întregul corp fructifer. Carnea este albă, moale, cu miros puternic, plăcut. Sporii sunt roz sau rozgălbui, elipsoidali de 7—10 X 5—6 µ Creşte pe trunchiuri putrede de foioase (tei, castan, fag, m etc). Adeseori apare în interiorul scorburilor arborilor batrani. Perioada de recoltare Se recoltează vara şi toamna.
BURETE PESTRIT Consum : *FOARTE OTRAVITOARE Descriere : Palaria are 6—10 cm, este convexa apoi întinsa, carnoasa, fragila, vâscoasa pe timp umed, lucioasa pe timp uscat, de culoare cafeniecenusie, cenusie-olivacee sau ocracee, mai închisa Ia centru, cu numerosi solzi albi pe suprafata, caduci, dispusi regulat în cercuri concentrice; marginea palariei este striata. Lamelele albe numeroase, libere, serate. Piciorul este alb, gol în interior, striat deasupra inelului, bulbos la baza, neted, de 10—15 cm înaltime si 0,5—3 cm grosime. Inelul este alb, membranos, striat, lasat în jos, situat cam la jumatatea piciorului. Volva alba, lipita de bulb, friabila, adesea sub forma de 3—4 inele albe, înconjoara bulbul voluminos. Carnea alba, cu miros putin pronuntat, are gust dulceag apoi acru. Sporii sunt hialini, albi în masa, sferici sau elipsoidali, gutulati de 10—13 X7—8 u. Creste în paduri de foioase si de conifere. Apare vara—toamna.
Burete portocaliu
Consum : *FOARTE OTRAVITOARE Descriere : Palaria este carnoasa, de 8—12 cm diametru, infundibuli-forma, matasoasa, foarte fin striata, cu fibrele mici, de culoare bruna-portocalie, cu marginea subtire, rasucita. Lamelele sunt lung decurente, serate, arcuate, de culoare galbena-aurie sau portocalie. Piciorul este plin, tare, usor îngustat catre baza, central sau excentric, de aceeasi culoare cu palaria, masurând 4—10 cm înaltime si 1,5—2 cm grosime. Carnea este tare, galbena, cu miros placut si gust dulce. Sporii sunt hialini, albi în masa, ovoizi sau globulosi, de 5—7 x 5—6 u, netezi. Creste in tufe mari, Ia baza truncbiurilor de diferiti arbori foiosi. Apare vara—toamna.
Burete puturos
Consum : *FOARTE OTRAVITOARE ! Descriere : Pălăria este la început conică, cu marginea răsucită în jos, apoi campanulată, atingând 9 cm diametru, mamelonată, de culoare galbenă-brună, apoi brună, lobată sau crăpată. Lamelele sunt serate, strimte, galbeneolivacee. Piciorul este mătăsos, de culoare albăroşietică, cilindric, uşor îngustat către bază, puţin curbat, cu o cortină fugace, palidă. Carnea este albă, fibroasă, cu miros urât şi fără gust. Sporii au culoare brună-roşietică, ocracee în masă, sunt elipsoidali sau ovoizi, de 10 X 5 µ netezi. Creşte pe sol, în păduri de foioase şi conifere, pe marginea drumurilor. Perioada de recoltare Se recoltează toamna.
Bureti de fag
Consum : *COMESTIBILA exceptionala. Se poate consuma si murata. Descriere : Palaria are 5—15 cm diametru, este orizontala, în forma de scoica sau de ureche, carnoasa, neteda, cu marginea rasucita, de culoare bruna-eenusie, decolorându-se cu vârsta. Lamelele sunt albicioase sau usor galbui, anastomozate la baza, decurente, largi. Piciorul este scurt si gros ; 1—3 cm grosime si 2—4 cm înaltime, albicios, cilindric, plin, uneori lipseste, fructificatiile fiind sesile. Carnea este alba, cu miros si gust placut, dulce. Sporii sunt hialini, albi în masa, de 3—6 X 8—12 u, cilin¬drici sau ovoizi, netezi. Creste in tufe mari pe trunchiuri vii sau taiate de la diferiti arbori foiosi, producând un putregai alb al lemnului. Perioada de recoltare: Se recolteaza toamna, pâna la începutul iernii, mai rar vara.
Ciuperci albe
Consum : *NECOMESTIBILA Descriere : Palaria, de 5—12 cm, la inceput campanulata, apoi plana sau putin deprimata Ia centru, cu marginea usor ondulata si cu resturi de val, are culoare alba, devenind cenusie cu vârsta ; capata culoarea galbena La atingere. Lamelele sunt albe la început, apoi roz si în cele din urma brun-negricioase, libere, dese. Piciorul are 6—10 cm lungime si 1—1,5 cm grosime, usor dilatat Ia baza sub forma de bulb, este alb matasos, colo-rându-se in galben in taietura, mai ales spre baza. Inelul este mare, neted sau striat, alb, adesea galbui spre periferie. Carnea moale, alba-galbena spre baza piciorului, trece repede în galben, dupa ce este taiata sau rupta, are miros puternic si gust neplacut. Sporii sunt elipsoidali, bruni, brun-purpurii în masa, de 5—6 X 3—4 cm. Creste in grupuri, uneori în cercuri, pe sol în paduri de pajisti, gradini.
Ciuperca alba, ciuperca de gunoi
Consum : *COMESTIBILA , foarte buna. Descriere : Palaria, de 5—15 cm diametru, este globuloasa la inceput apoi emisferica si întinsa cu centrul perfect plat, alba, matasoasa si neteda, uneori cu scvame brune. Lamelele sunt distantate, de culoare alba la început, apoi roz, în cele din urma brun-purpurii închisnegricioase. Piciorul, de 3—7 cm înaltime si 1—3 cm grosime este usor îngustat Ia baza, alb, plin, tare, neted, scvamos sub inel. Inelul mic, alb, moale, fragil, se rasfrânge în jos. Carnea este moale, alba, se înroseste sau se brumfiea in contact cu aerul ; are miros si gust placut. Creste in pajisti, pasuni umede, peluze, gradini,margini de paduri.
Ciuperca de padure
Consum : *COMESTIBILA , foarte buna. Descriere : Palaria este convex-campanulata, apoi întinsa, atingand 7—13 cm diametru, albicioasa, cu o tenta galbuie sau bruna, acoperita adesea în centru, cu scvame turtite brun-rosietice. Lamelele sunt subtiri, libere, rozee apoi brun-purpurii. Piciorul este lung, destul de subtire, cilindric, plin, alb. Inelul simplu, este plasat destul de jos pe picior, adesea fugace. Carnea este subtire, alba, devine rosietica în contact cu aerul, are miros si gust placut. Sporii sunt elipsoidali, de 6—8 X 3—4 , bruni, brun-purpurii în masa. Creste în paduri, în grupuri numeroase. Perioada de recoltare: Se recolteaza toamna.
Galbiori
Consum : *COMESTIBILA , foarte bună. Descriere : Palaria are 5—10 cm diametru, culoare galbena-viu, ca galbenusul de ou, cu varsta devine albicioasa ; la început este sferica, emisferica, apoi în forma de pîlnie, carnoasa, neteda, cu marginea rasfrînta, ondulata si uneori crapata. Lamelele au aceeasi culoare cu palaria, sunt groase, bifur¬cate, decurente pe picior si usor separabile de trama. Piciorul are 3—4 cm înaltime si 2 cm grosime, de aceeasi culoare cu palaria, este cilindric, gros, îngustat Ia baza, tare, plin, carnos. Carnea este galbena, destul de elastica, tare, fibroasa, cu miros de caisa coapta si gust dulce. Sporii, de 4—8 X 8—12 , hialini, albi în masa, ovoizi, netezi, gutulati. Creste în grupuri numeroase în paduri de foioase si de conifere. Perioada de recoltare Se recolteaza primavara—vara—toamna. OBSERVATII : Toxica este specia Aurantiaca (coloratie galben-roscata-caramizie). In stadiul tanar poate fi confundata cu Pleuratus olearius care este foarte otravitoare.
GHEBE, OPINTICI, HALIMAŞ, GHEBE DE RĂDĂCINA
Consum : *COMESTIBILA ! foarte buna. Se pot conserva in sare, in otet, sub forma de marinata sau se pot usca. Descriere : Pălăria măsoară 5—12 cm diametru, de culoare brună-gălbuie ca mierea, mai închisă în centru, la inceput emisferică apoi întinsă, avand pe suprafaţă numeroşi solzi cafenii, persistenţi. Marginea pălăriei este răsucită în jos, subţire şi striată. Lamelele albe, apoi crem şi adesea pătate cu brun, la maturitate decurente. Piciorul este lung de 5—12 cm şi gros de 1—2 cm de aceeaşi culoare cu pălăria, cilindric, adesea curbat, striat Ia varf, uşor umflat la bază, plin, striat longitudinal, fibros, elastic. Inelul membranos, gros, alb, persistent, pătat cu galben la margine. Carnea este albă sau gălbuie, cu miros uşor şi gust amar, mai ales cînd este crudă. Sporii sunt hialini, albi în masă, de 5—6X7—9 µ . ovoizi, netezi. Prezintă rizomorfe (cordoane miceliene) care produc o lumină fosforescentă, ce se observă noaptea prin păduri pe trunchiurile putrede. Creşte în tufe de cate 20—30 exemplare, pe trunchiurile şi rădăcinile de la diferiţi arbori vii şi morţi, atat conifere cât şi foioase, pomi fructiferi, producând un putregai al lemnului. Perioada de recoltare Se recoltează toamna.
Hulubite Consum : *COMESTIBILA , foarte buna; este cea mai apreciata genului Russula. Descriere : Palaria este subglobuloasa apoi plana, concava, de 8—14 cm diametru, carnoasa, alba sau alba-galbuie, apoi crapata si de culoare verde-cenusie sau verde-deschis mai ales în centru, neseparabila. Lamelele sunt libere, groase, simple sau bifurcate, albe, inegal. Piciorul este alb, gros, tare, plin, pruinos, devine spongios cu vârsta, de 4—7 cm înaltime si 1—3 cm grosime. Carnea este tare, alba, dulce, fara miros. Sporii sunt hialini, albi în masa, subglobulosi, de 7—9 X 6—8 μ, unigutulati fin echinulati. Creste pe sol în paduri de foioase. Perioada de recoltare: Se recolteaza vara—toamna.
IUTARI
Consum : *COMESTIBILA , mediocra. Descriere : Palaria are 10—20 cm diametru, emisferica, apoi întinsa sau în forma de pîlnie larg deschisa, de culoare alba, cu varsta se pateaza cu galben sau ocraceu, carnoasa, tare, casanta, neteda, cu marginea rulata. Lamelele sunt albe, se îngalbenesc cu varsta, foarte strînse unele de altele, subtiri, decurente, adesea bifurcate Ia baza. Piciorul are 4—8 cm înaltime si 2—4 cm grosime, este alb, cilindric, usor îngustat catre baza, tare, plin. Carnea este alba, apoi galbuie, tare, casanta, cu miros placut, gust piperat. Latexul este alb, foarte piperat. Sporii sunt hialini, albi în masa, ovoizi, de 6—8 X 7—9 verucosi, unigutulati. Creste pe sol, în grupuri numeroase, în paduri de foioase sau de conifere. Perioada de recoltare Se recolteaza vara—toamna.
MUSCARITA Consum : *FOARTE OTRAVITOARE Descriere : Palaria, de 8—20 cm diametru, de culoare rosie sau rosie-portocalie, acoperita cu numerosi solzi albi sau putin galbui, este convexa la început, apoi întinsa, carnoasa, umeda sau putin vâscoasa, cu marginea striata. Lamelele serate, distantate, libere, albe sau cu o tenta galbuie, sunt inegale. Piciorul este alb, pâna la 25 cm înaltime si 2,5 cm gro¬sime, plin la început, apoi în interior, neted, dilatat la baza într-un bulb sferic, înconjurat de resturi de volva sub forma unor veruci în cercuri concentrice. Inelul membranos, alb sau galben pal, lasat în jos. Volva friabila ramâne sub forma de resturi, dispuse con¬centric în partea bazala. Carnea este alba, galbena-rosietica sub cuticula palariei, are miros si gust dulce, destul de placut. Sporii sunt hialini, albi fci masa, netezi, ovoizi, de 10—12 X 6—7 u. gutulati. Creste în luminisuri de paduri de conifere si foarte rar în paduri de foioase. Apare vara—toamna.
Painisoara
Consum : *COMESTIBILA ,destul de buna. Descriere : Palaria are 7—16 cm diametru, convexa, apoi plana, usor deprimata la mijloc, de culoare rosiepurpuriu-murdar sau rosie-violacee pâna la verdeolivacee, cu marginea subtire, putin striata la exemplarele mature ; cuticula nu este sepa-rabila, putin vâscoasa pe timp umed, se crapa Ia uscaciune. Lamelele sunt groase, libere, largi, spatiate, galbene, apoi galbene-ocracee sau de culoarea caisei. Piciorul este gros, plin, neted, alb sau roz. Carnea este alba, dulce, fara miros si cu gust de aluna. Sporii sunt globulosi sau elipsoidali, de 10—12 X 8 —10 galbeni-ocracei, echinulati. Creste pe sol, în paduri de conifere si de foioase. Perioada de recoltare: Se recolteaza vara—toamna.
PALARIA SARPELUI Consum : *COMESTIBILA, *COMESTIBILA, foarte buna. Se consuma numai palaria, deoarece piciorul este foarte tare. Descriere : Este o ciuperca mare, spectaculoasa, cu palaria de 10— 30 cm diametru, ovoida la început apoi emisferica, întinsa central mamelonata, de culoare brun-deschis sau cenusie, bruna-închis si neteda în centru, acoperita în rest cu solzi bruni, dispusi concentric. Lamelele sunt carnoase, largi, libere, albe, cenusii sau galbui, devenind brune cu varsta, îndepartate de picior. Piciorul este de 15—35 cm înaltime si 1—3 cm grosime, de culoare cenusie, cu numerosi solzi bruni, bruni, dispusi în benzi transversale, cilindric, bulbos Ia baza. Inelul este mobil, alb-galbui, neted catre picior, paros la extremitatea cealalta. Carnea este alba, devine bruna, cu gust dulce de aluna si miros placut. Sporii sunt lung-ovoizi, de 8— 12 X 16—20 o, hialini, albi în masa, netezi, multigutulati. Creste pe sol, izolat sau în grupuri, în paduri deschise, pajisti, locuri înierbate. Perioada de recoltare: Se recolteaza vara—toamna.
Roscov Consum : COMESTIBILA , in unele regiuni se consuma murata. Descriere : Palaria, de 5—16 cm diametru, convexa, apoi se întinde si ia forma de pîlnie, de culoare galbenaportocalic, cu zone concentrice mai închise, se pateaza cu verde, este glabra sau putin vîscoasa. Lamelele sunt portocalii patate cu verde la atingere, putin decurente, fragile, adesea bifurcate la baza. Piciorul are 3—8 cm înaltime si 1—3 cm grosime, este cilindric, de aceeasi culoare cu palaria, patat cu verde, alb în interior, tare, plin. Carnea este alba sau galbena, devine portocalie în contact ou aerul, apoi verde, casanta, cu miros placut aromatic si gust dulce, placut. Latexul este rosu-portocaliu ca morcovul si dulce. Sporii hialini, albi în masa, elipsoidali, de 8—10 X 5— 8u, sunt echinulati, multigutulati. Creste în grupuri pe sol, în paduri de conifere, în liziere, pajisti ; întotdeauna numai în regiunea de munte. Perioada de recoltare Se recolteaza vara—toamna. OBSERVATII : de evitat specia de culoare grimaslinie sau verzuie ; este suspecta.
SBARCIOG
Consum : COMESTIBILA , foarte buna. Descriere : Apoteciile sunt pedunculate, diferentiate intr-o parte fertila (palaria) si una sterila (piciorul). Palaria are 2—6 cm diametru si 8—15 cm înaltime, de forma ovoida sau conica, culoare galbuie-ocracee, suprafata prevazuta cu numeroase alveole, alungite, sinuoase, neregulate, separate prin creste sterile groase, de culoare mai închisa. Suprafata interna a alveolelor este captusita cu stratul himenial, constituit din asce cu ascospori. Palaria este goala în interior si comunica direct cu piciorul. Piciorul este de 2—3 cm diametru si 3—6 cm înaltime, albicios sau ocraceu, cilindric, crapat, neted, casant, mai îngrosat la baza si gol in interior. Carnea este alba, casanta, cu miros si gust placut. Sporii elipsoidali, de 10—12 X 18—20 , galbui, ocracei în masa, netezi. Creste izolat sau în grupuri, în paduri, Ia marginea drumurilor, în locuri umede. Perioada de recoltare Se recolteaza primavara devreme, aprilie, mai, pana în iunie. OBSERVATII : se mai întalnesc prin padurile noastre si alte specii de Morchela, asemanatoare cu sbarciogul, care cresc, de asemenea, primavara si sunt comestibile.
Sbarciog grasi Consum : *OTRAVITOARE Descriere : Corpurile de fructificare sunt diferentiate într-o parte fertila (palaria) si unaterila (piciorul). Palaria, de 3—10 cm diametru si 3—8 cm înaltime, de culoare bruna-castanie, cu numeroase pliuri lobate ca niste circumvolutiuni, este carnoasa, subglobuloasa sau diforma, goala in interior. Pliurile sunt captusite cu stratul himenial, alcatuit din asce cu ascospori. Marginea palariei este sudata cu piciorul. Piciorul este crem sau ocraceu-deschis, gol în interior, gros de 2—5 cm diametru si de 3 —8 cm înaltime, cilindric, neted, apoi cavernos, cu îndoituri longitudinale, pruinos. Carnea este alba, casanta, cu miros si gust placut. Sporii, de 9—12 X 18—22 elipsoidali, galbui, ocracei în masa, netezi, gutulati la ambele capete. Creste în grupuri numeroase, în paduri de conifere, mai ales în jurul trunchiurilor de pini batrani. Apare primavara, rar toamna.
Sbarciog tuguiat
Consum : *COMESTIBILA , foarte buna. Descriere : Palaria Apoteciile sunt pedunculate, cu partea fertila ascutita ca o caciula, de 3—10 cmlungime si 1 —3 cm în diametru la baza, are culoare bruna-maslinie, cu suprafata evident alveolata, cu alveolele dispuse în siruri longitudinale mai mult sau mai putin paralele, care sunt separate prin niste coaste cu muchia negricioasa. Piciorul, de obicei aproximativ de aceeasi lungime cu palaria are suprafata încretita, albicios-ocraceu, gol în interior. Locul de insertie al piciorului cupalaria este foarte evident, palaria avand o mica portiune libera de jur împrejurul piciorului. Carnea este alba, casanta, cu miros placut. Sporii elipsoidali, netezi, galbui, de 23—24 X 12—15 . Creste izolata sau in grupuri, pe sol, mai ales în paduri de conifere, dar nu lipseste nici în cele de foioase sau în pajisti, în regiuni montane. Perioada de recoltare Se recolteaza primavara.
Scuipatul dracului
Consum : *NECOMESTIBILA , aceasta specie este considerata de catre unii autori ca otravitoare. De fapt nu este toxica, dar nu poate fi consumata din cauza gustului prea acru pe care îl are. în unele tari se pune cîte un exemplar între alte specii comestibile drept condiment. Descriere : Palaria convexa, apoi plana, de 4—8 cm diametru, carnoasa, vascoasa, de culoare rosie, roz sau alba, decolorîndu-se usor, cu marginea neteda, ondulata ; cuticula este usor separabila. Lamelele sunt libere, egale, albe. Piciorul este alb sau cu o usoara tenta roz, neted, plin, de 4—6 cm înaltime si 1—2 cm grosime. Carnea este alba, roz sub cuticula, tare, spongioasa cu varsta, cu gust acru sau piperat, persistent. Sporii sunt hialini, albi in masa, globulosi sau ovoizi, de 8—10 X 7—9 u, echinulati. Creste pe sol, în paduri umede. Apare vara—toamna.