Muntii Bucegi! “ “CAPRPATI
Carpati!
Masivul Bucegi, cu o suprafață de circa 300 km2, se află la extremitatea estică a Carpaților Meridionali, desfășurandu-se între Valea Prahovei la est si culoarul Branului și Valea Ialomiței la vest; cade brusc spre nord către depresiunea Bârsei și spre sud, până la contactul cu Subcarpații de curbură. Se întinde pe teritoriul județelor Dâmbovița, Prahova și Brașov. Fiind de o mare complexitate structurală și morfologică, masivul apare ca o cetate naturală, cu incinta suspendată la 1600 – 2500 m, sprijinită de abrupturi puternice.
Etimologie Pentru detalii, vezi: Toponimia Bucegilor. Covor de muşchi în Bucegi, posibilă sursă etimologică pentru numele de Bucegi Unele denumiri toponimice întâlnite în acești munți ridică interesante probleme de filologie. Numele de Bucegi are o formă arhaică de Buceci. Forma Buceci este identică cu a antroponimicului Bucșa[1] sau că numirea ar fi o variantă a lui Bugeac "un complex de mai multi mușchi care formează un covor verde si moale"[2]. În actul ctitoricesc din 1695 al Mănăstirii Sinaia , se spune că mănăstirea a fost ridicată "la pustie sub muntele Buceciul". Numele de Buceci în loc de Bucegi mai este dat masivului, în zilele noastre, de către unii bătrâni din Branul de Sus. Oamenii de pe versantul nordic, estic și cei din partea de miazăzi a munților, ca și locuitorii Branului de Jos, îi numesc cu toți în zilele noastre Bucegi. Lingviștii spun ca huceagul sau buceagul este un păduriș des și jos, ori covorul de mușchi verde și moale, sau chiar pământul pustiu, lipsit de păduri, doar cu buruieni și ierbărie. Localități cu numele Bugeac sau Buceag existau in județele Constanța, Ialomița și Teleorman, Bugeacul istoric din Basarabia, teritoriu aparținând regatului dacic al lui Burebista. Poate că tufele joase de jnepeni, numite și buceag, au dat numele Bucegilor. Lingvistul Sextil Pușcariu susține chiar că Bucșoiul, unul din brațele stelei de munți ce se intâlnesc în vârful Omu, își are numele derivat de la Buc, Bucur (nume autentic dacic), tot așa cum și Buceci, Bugeci, se derivă de la Buc cu acelasi sufix ca în Măneciu sau Moeciu[3].
Geografie Pentru detalii, vezi: geografia munților Bucegi. Masivul Bucegi are o formă de potcoavă deschisă spre sud, din centrul căreia izvorește râul Ialomița. Ramurile principale ale potcoavei se întâlnesc în extremitatea nordică chiar în Vârful Omu, punctul culminant al masivului. În afara celor două ramuri principale, tot din zona vârfului Omu se mai desprind culmi scurte și abrupte. Către est pornește muntele Moraru, spre nord-est Bucșoiu formează parte din cumpăna apelor, iar către nord Padina Crucii separă căldările glaciare Mălăiești si Țigănești. Situată între Valea Prahovei și cea a Ialomiței, culmea principală a Bucegilor este caracterizată în primul rând prin formele sale de relief puternic contrastante: versantul prahovean (abrupt și stâncos, cu o diferență de nivel de 500–900 m) și platoul Bucegilor (podiș înalt, având altitudini cuprinse între 1600–2400 m și o înclinare de la nord către sud). Cheile Orzei 45.18° N 25.25° E Masivul Bucegi s-a format odată cu sectorul Carpațiilor Meridionali și cu întregul lanț carpatic, în timpul orogenezei alpine. Carpații Meridionali și grupa Bucegilor s-au înălțat cu cca 1000m la sfîrșitul Neogenului și începutul Cuaternarului. Masivul Bucegi reprezintă un larg sinclinal, de direcție nord-sud, cuprinzând depozite sedimentare mezozoice, așezate în transgresiune peste un fundament de șisturi cristaline. Aceste depozite sunt formate în cea mai mare parte din calcare jurasice, conglomerate de Bucegi și gresii micacee. Către marginea răsăriteană a masivului, în porțiunea inferioară a abruptului prahovean, conglomeratele de Bucegi se rezeamă pe formații ale flișului cretacic inferior, cuprinzând stratele de Sinaia, precum și depozitele de marne și gresii aparținând etajelor Barremian și Apțian.
Relieful carstic este legat de masa calcarelor de pe latura vestică a rezervației, în sectorul Strunga-Grohotiș-Guțanu, iar local de unele blocuri cu dimensiuni mai mari incluse în masa de conglomerate. Specific este exocarstul cu Japiezuri în forme si dimensiuni variabile, unele coline și avene. Dezolvarea se îmbină sezonier cu înghețul și dezghețul, contribuind la dezvoltarea reliefului ruiniform de pe abruptul calcaros. Avenul de sub Babele Peștera de pe Piciorul Babelor Peștera Ialomiței Peștera Ursului Peștera Onicăi Peștera Pustnicului Peștera Rătei Peștera Tătarului Avenul Vânturiș Platoul carstic Lespezi În munții Bucegi se întâlnesc 2 forme principale de dovezi glaciare: forme de eroziune și forme de acumulare. Conformația masivului în formă de potcoavă determină în mod evident dispunerea și direcția de curgere a râurilor. Principala axă de colectare a apelor din interiorul masivului este Râul Ialomița, care are un bazin simetric. Ea este alimentată din zăpezi și ploi, izvorând la mare înălțime de sub Vârful Omu. Curgând în lungul axului sinclinalului, ea este alimentată și din subteran, pentru că apele infiltrate pe flancuri se scurg spre albia Ialomiței conform înclinării stratelor. Numeroși afluenti cu obârșia pe/sub podul Bucegilor converg spre bazinetele amintite, contribuind la mărimea debitului râului colector. Menționam printre ei Doamnele, Horoaba, Tătaru, Mircea, Bolboci, Zănoaga pe dreapta; Sugari, Cocora, Blana, Oboarele, Scropoasa și Orza pe stânga. In general, afluenții sunt seci în cursul mediu și superior dar în timpul averselor de ploaie au un regim torențial.
Resurse naturale Transhumanţă în Bucegi Bucegii au puține bogății naturale, folosindu-se pentru piatră de construcții sau fiind folosiți ca pășuni pentru oi, parte din transhumanță. exploatări forestiere, Fabrica de Hârtie Bușteni desființată în 2008 calcare, cariera Lespezi ce alimentează Combinatul de la Fieni calcare, în 1878 Azuga avea o fabrica de var ape, 1899 fabrica de bere Azuga (în prezent închisă)
Clima Pentru detalii, vezi: clima munților Bucegi. Clima se caracterizează prin temperaturi medii de 2-6° Celsius și 0-2° Celsius la peste 1800 m altitudine, precipitații abundente de 800–1200 mm/an și vânturi puternice. Pe platoul Bucegi se întâlnește climatul alpin cu temperaturi medii anuale sub 2° Celsius, precipitații puține și vânturi foarte puternice. În Bucegi, ca pe orice alt munte, vremea se poate schimba foarte repede, existând chiar zile în care cel puțin trei anotimpuri sunt prezente în timp relativ scurt. Numărul mediu de zile de iarnă, cu temperaturi mai mici de 0° Celsius, este de 47 zile/an, iar numărul mediu de zile cu temperaturi peste 25° Celsius, este de aproximativ 16 zile/an.
Pietrele de la Omu - importanță geomorfologică, se găsesc pe Vârful Omu din nordul masivului, cel mai înalt punct din munții Bucegi, fiind al optulea vârf din România, cu o altitudine de 2.505 m. Crucea Eroilor Neamului, de importanță istorică și turistică, este un monument construit între anii 1926-1928 pe Muntele Caraiman, pentru a cinsti memoria eroilor români căzuți în Primul Război Mondial. Cascada Urlătoarea - importanță hidrologică, situată la o distanță de 1 ½ ore de mers de Bușteni. Avenul Vânturiș - importanță speologică Cascada Vânturiș importanță hidrologică Colții lui Barbeș - importanță geomorfologică Claia Mare - importanță geomorfologică Portița Caraimanului - importanță geomorfologică Ogașul Spumos - importanță geomorfologică Peretele Văii Albe - importanță geomorfologică Colții Morarului - importanță geomorfologică Ceardacul din Valea Cerbului - importanță geomorfologică
Avenul din Bucșoiu - importanță speologică Mecetul Turcesc - importanță geomorfologică Hornurile Mălăieștilor - importanță geomorfologică Circul Glaciar Țigănești - importanță geomorfologică Arcada din Valea Gaura - importanță geomorfologica Valea Țapului - importanță geologică Popasul Strunga importanță geologică Punctul Fosilifer de pe Vf. Gaura importanță paleontologică Cascada Doamnei - importanță hidrologică[4] Sfinxul - importanță geomorfologică și turistică Babele - importanță geomorfologică și turistică Peștera Avenul de sub Babele - importanță speologică Platoul cu ciuperci de gresie - importanță geomorfologică Cheile Horoabei - importanță geomorfologică Ponorul din Horoaba - importanță geomorfologică Cheile Urșilor - importanță geomorfologică Peștera Ialomiței - importanță speologică și turistică
Calcarele de la Strungulița - importanță geologică Izbucul din Horoaba - importanță hidrologică Turnul Seciului - importanță geomorfologică Izbucul Coteanu - importanță hidrologică Cheile Tătarului - importanță geomorfologică Cheile Zănoagei - importanță geomorfologică
Flora Pentru detalii, vezi: flora munților Bucegi. O floare de munte la altitudinea de 2200 m Floare de colţ Toate studiile botanice efectuate în zona masivului Bucegi, au reflectat bogăția și varietatea de specii și familii reprezentate, specifică atât pădurilor de conifere și foioase cât și pajiștilor alpine, susținând necesitatea protejării și ocrotirii acestui complex de forme, asociații și peisaje. În 1935, o parte din masiv este inclus în lista ariilor protejate din România, cu statut de Parc Național. La acesta se adaugă încă doua rezervații din bazinul Ialomitei și câteva puncte fosilifere din sud. [modificare] Speciile ocrotite Iarbă roșioară Printre speciile ocrotite trebuie amintite: Leontopodium alpinum (floarea-reginei, sau floarea de colț) Rhododendron kotschyi (bujorul de munte, sau smârdarul) Daphne blagayana (iedera albă) Angelica archangelica (angelică) Nigritella rubra sau Lathyrus odoratus (sângele voinicului) Dryas octopetala (argințica) Papaver pyerenacium (macul galben) Botrychium lunaria (iarba dragostei) Silene acaulis (iarbă roșioară) Deasemenea, sunt ocrotite unele specii de arbuști: Pinus montana (jnepenii) Juniperus nana (ienupărul)
Fauna este reprezentată de mistreț, iepure, lup, vulpe, urs, cerb, râs , căprioară, veveriță. Dintre păsări apar aici cocoșul de munte, găinușa de alun, zăganul, iar în apele reci de munte se găsesc pești ca păstrăvul, cleanul și mreana. În zona alpină se întâlnesc acvila de munte și capra neagră. Al. Grossu, studiind fauna moluștelor și gasteropodelor, a identificat în Bucegi peste 100 de specii și varietăți, dintre care multe endemisme : Daudebardia transsylvanica, Vitrea transsylvanica, Helicigona banatica, Trichia transsylvanica, Alopia canescens, Alopia nixa[6]. Fauna mamiferelor este încă bine reprezentată în pădurile de la poalele masivului, deși activitățile economice și dezvoltarea orașelor sunt principalele cauze ale dispariției multor exemplare din: cerbul carpatin, căprioare, mistreți, râși, lupi, vulpi, veverițe, pârșul mare, pârșul cu coada stufoasă, pârșul de alun, șoarecele scurmător, etc.
Cascada Urlătoarea este o cascadă formată de pârâul Urlătoarea, în apropierea oraşului Buşteni, România, aflată la altitudinea de 1100m, în apropierea traseului turistic care duce din Buşteni spre Platoul Bucegi pe Valea Jepilor. Se poate ajunge şi din localitatea Poiana Ţapului. În afara principalei căderi de apă (15 metri), există şi alte căderi de apă mai mici, desfăşurate pe câteva zeci de metri mai sus, pe cele două pâraie, Urlătoarea Mare şi Urlătoarea Mică.[
Sfinxul din Munții Bucegi este un megalit situat la 2.216 m altitudine. Asemănarea sa cu un Sfinx (dacă este privit din anumite unghiuri, marcate în jurul său), cât și legendele si istoria locului, au făcut ca această formațiune geologică să devină o atracție turistică importantă. În munții României există și alți megaliți care poartă denumirile de sfincși: Sfinxul de la Topleț, Sfinxul de la Stănișoara, Sfinxul de la Piatra Arsă, Sfinxul Bratocei, Sfinxul de la Pietrele lui Solomon etc
Originea denumirii Cea mai veche fotografie a acestui megalit datează din jurul anului 1900 și prezintă Sfinxul văzut din față, având titlul explicativ de Babe din Caraiman. Prima denumire de Sfinx datează din anul 1935 întrun articol din Buletinul Alpin. Un an mai târziu, în revista „România”, profesorul Alexandru Bădăuță (1901-1983), prozator, memorialist și eseist și unul dintre întemeietorii Oficiului Național de Turism (în 1936), a descris pentru prima oară acest megalit și la denumit „Sfinxul românesc” [1].

Altitudine: 2206 m Babele Alaturi de Sfinx se inalta grupul de stanci cunoscute sub numele de "Babele". Pastrand legatura cu Sfinxul ele au fost supranumite "Altarele ciclopice din Caraiman" fiind inchinate Pamantului si Cerului, Soarelui si Lunii ca si lui Marte, zeu al razboiului si al agriculturii. Despre aparitia lor s-au format legende si teorii. Unii cercetatori apreciaza ca agenti modelatori au fost apa si vantul cu sprijinul inghetului si dezghetului. Se are in vedere si alternanta rocilor, gresii si calcare de pe platou. Insa nu poate fi negata interventia umana la finisarea formelor mai mult sau mai putin regulate. Pana acum, nici o dovada stiintifica nu a putut explica pe de-a intregul acest fenomen si astfel, legendele in jurul acestor stanci se dezvolta in continuare, unind realitatea cu supranaturalul
Munții Carpați reprezintă un lanț muntos, aparținând marelui sistem muntos central al Europei. Carpații cuprinși între Bazinul Vienei (care-l separă de lanțul alpin) și culoarul Timokului (care îl separă de Stara Planina, în Peninsula Balcanică) formează un arc cu o lungime de 1500 km și o lățimea maximă de 130 km, desfășurându-se pe 6° în latitudine și aproximativ 10° în longitudine. Se întind pe teritoriul a șapte state: Austria, Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria, Ucraina, România și Serbia. Carpații se înfățișează ca fiind niște munți mijlocii sau scunzi, doar câteva sectoare depășind 2000 de metri în altitudine. Cel mai înalt vârf al întregului lanț Carpatic este Vârful Gerlachovský, 2655 m, în Slovacia Munții Tatra, iar în România este Vârful Moldoveanu, 2544 m, situat în Munții Făgăraș din Carpații Meridionali. Spre deosebire de Alpi, Carpații au mari depresiuni intramontane, iar culmile lor se prezintă sub forma unor suprafețe întinse, acoperite cu pajiști. Carpaților le aparține și cel mai mare lanț vulcanic din Europa. Alături de rocile cristaline și eruptive o mare extensiune o au rocile sedimentare, care dau un relief cu pante domoale. Clima Carpaților este continentală, precipitațiile cresc în raport cu altitudinea iar vegetația este dispusă în etaje (pajiști alpine sus, păduri de conifere și făget pe pante și pe înălțimile mai mici). Din munții Carpați izvorăsc: Vistula, Nistrul, Tisa, Prutul, Siretul, Mureșul, Oltul ș.a.
Munții Carpați Carpații de Vest, Tatra Mare, Polonia Altitudine 2,655 m (8,711 ft) Localizare România, Republica Cehă, Polonia, Slovacia, Ungaria, Ucraina, Serbia[1] Suprafață 190 000 km² Hartă
Etimologie Numele provine de la tribul dacic al Carpilor (Karpathos-Horos), care trăia în Moldova, pe pantele Carpaților Orientali, nume care, la rândul său, probabil provenea de la un cuvânt indoeuropean însemnând piatră.
Geografie Carpații încep de la Dunăre lângă Bratislava. Ei înconjoară Transcarpația și Transilvania într-un semicerc larg, continuă spre sud-est , și se sfârșesc la Dunăre lângă Orșova, în România. Lungimea totală a Carpaților este de 1500 km, iar lățimea lanțului montan variază între 12 km și 500 km. Cea mai mare lățime a Carpaților corespunde cu cea mai înaltă altitudine. Lanțul muntos are cea mai mare lățime în Depresiunea colinară a Transilvaniei, și la poalele Munților Tatra (cea mai mare înălțime din Carpați, cu Gerlachovský štít, care are 2 655 m altitudine, pe teritoriul Slovaciei la granița cu Polonia. Se întinde pe o suprafață de 190 000 km2 și, după Alpi, e cel mai extins lanț muntos din Europa. Deși în mod obișnuit se face referire la Carpații ca fiind un lanț muntos, ei de fapt nu formează un lanț neîntrerupt de munți. Mai degrabă, constă în câteva grupuri geologic distincte, prezentând o mare varietate structurală ca Alpii. Carpații, care doar în rare locuri depășesc altitudinea de 2500 m, nu prezintă vârfuri stâncoase, zone înzăpezite extinse, ghețari întinși, cascade înalte, sau lacuri întinse care sunt comune în Alpi. Nici o zonă din Carpați nu este inzăpezită tot anul și nu prezintă niciun ghețar. Carpații la altitudinea lor maximă, sunt la fel de înalți ca Alpii Orientali Centrali, cu care împarte un aspect, climat și floră comună. Carpații sunt separați de Alpi de către Dunăre. Cele două lanțuri muntoase se întâlnesc într-un singur punct: în Muntii Leitha la Bratislava. Fluviul desparte de asemenea, Carpații de lanțul Munților Balcani, la Orșova.
Carpații românești fac parte din sectorul estic al sistemului muntos alpin, bine individualizat prin direcția generală a culmilor principale, prin altitudine, prin masivitate și structură. Rezistența Platformei Ruse le-a impus Carpaților la formare o direcție de la nord-nord-vest spre sud-sud-est, direcție modificată apoi spre vest de horstul hercinic dobrogean. Altitudinea medie a Carpaților este de circa 1000 m, înălțimile maxime depășind rar 2500 m (în Bucegi, Munții Făgărașului, Parângului, Retezatului, Rodnei). În Carpații Occidentali, înălțimile culmilor coboară frecvent sub 800 m (în Munții Codru-Moma,
Pădurea Craiului, Banatului etc). Lățimea sistemului muntos carpatin pe teritoriul României variază între 120 km (în Munții Rodnei) și 70 km (în Munții Parângului). Carpații sunt caracterizați prin prezența unor numeroase depresiuni intramontane și văi transversale, totale sau parțiale (Dunărea, Jiul, Oltul, Râul Bistrița, Mureș, Crișul Repede, etc.) Ei au o vechime de 204 milioane ani. Potrivit deosebirilor geomorfologice și geologice, lanțul carpatic românesc se împarte în trei mari unități morfotectonice: Carpații Orientali - cu 3 grupe mai mari și 40 de grupe montane, care sunt distincte morfologic, geofizic și geografic:
Carpații Meridionali - cu 4 grupe mai mari, subdivizate în 23 de grupe montane, ce sunt distincte geografic:
Carpații Maramureșului și Bucovinei Carpații Moldo-Transilvani Carpații de Curbură
Munții Bucegi Munții Făgăraș Munții Parâng Munții Retezat-Godeanu
Carpații Occidentali - cu 3 grupe mai mari, împărțite la rândul lor în 18 grupe montane distincte morfologic, geofizic și geografic:
Munții Banatului Munții Poiana Ruscă Munții Apuseni
Clima Din punct de vedere climatic, Carpații se înscriu în zona climatică temperat-continentală, prezentând nuanțe diferite, ca urmare a desfășurării în latitudine, longitudine și altitudine. Se poate vorbi de un climat montan, caracterizat de etajare altitudinală, ceea ce generează o scădere a temperaturii și o creștere a cantității de precipitații, pe măsură ce altitudinea crește. Temperaturile medii anuale oscilează între 8 °C la poalele munților și -2 °C pe culmile cele mai înalte. Cantitatea medie anuală de precipitații oscilează între 750 mm și 2000 mm. La altitudini de peste 2000 m, precipitațiile sunt, în cele mai multe cazuri, sub formă de zăpadă. În partea nordică se resimt influențe climatice baltice, în vest oceanice, în est influențe climatice dinspre Câmpia Rusă (reci și uscate, iarna), iar în sud mediteraneene.
Apele Apele sunt foarte numeroase. Cele mai importante râuri ce-și au izvoarele în Carpați sunt: Nitra, Hron, Tisa (cu aflienții săi Bodo, Someș, Criș și Mureș), Jiu, Olt, Argeș , Siret (cu afluenții săi Moldova, Bistrița, Trotuș, Putna, Râmnicu Sărat și Buzău), Prut și Nistru. Pe culmile mai înalte (în special în Carpații nord-vestici și în Carpații sud-estici) se găsesc numeroase lacuri glaciare. La acestea se adaugă lacurile antropice, în cele mai multe cazuri lacuri de acumulare utilizate în scopuri energetice.
Orașe Lacul Bucura Orașe importante care se regăsesc în interiorul sau apropierea Carpaților, sunt ordonate descrescător după populație: Bratislava (Slovacia, 426 091), Cluj-Napoca (România, 310 243), Brașov (România, 284 596), Košice (Slovacia, 234 596), Oradea (România, 206 614), Miskolc (Ungaria, 178 950), Sibiu (România, 154 892), Târgu Mureș (România, 146 000), Baia Mare (România, 137 976), Tarnów (Poland, 117 109), Râmnicu Vâlcea (România, 111 497), Uzhhorod (Ucraina, 111 300), Piatra Neamț (România, 105 865), Suceava (România, 104 914), Drobeta-Turnu Severin (România, 104 557), Reșița (România, 86 383), Žilina (Slovacia, 85 477), Bistrița (România, 81 467), Banská Bystrica (Slovacia, 80 730), Deva (România, 80 000), Zlín (Republica Cehă, 79 538), Hunedoara (România, 79 235), Zalău (România, 71 326), Przemyśl (Poland, 66 715), Alba Iulia (România, 66 369), Zaječar (Serbia, 65 969), Sfântu Gheorghe (România, 61 543), Turda (România, 57 381), Bor (Serbia, 55 817), Mediaș (România, 55 153), Poprad (Slovacia, 55 042), Petroșani (România, 45 194), Negotin (Serbia, 43 551), Miercurea Ciuc (România 42,029), Sighișoara (România, 32 287), Făgăraș (România, 40 126), Petrila (România, 33 123) , Zakopane (Polonia, 27 486), Câmpulung Moldovenesc (România, 20 076), Vatra Dornei (România, 17 864), și Rakhiv (Ucraina, 15 241). Zakopane este un oraș mic, situat la 850 de metri altitudine, pe flancul nordic al Munților Tatra Mare. Este una dintre cele mai renumite stațiuni de sporturi de iarnă din Carpați și din Europa.
Geologia Carpații s-au format concomitent cu întregul sistem alpin, în vastul geosinclinal dintre Platforma Rusă (în est), orogenul caledono-hercinic (în vest) și scutul african (în sud). Începând din cretacic, în formarea Carpaților au avut loc mai multe faze de mișcări de înălțare, aparținând orogenezei alpine. Relieful a căpătat aspectul actual în timpul cuaternarului, dezvoltându-se pe un mozaic de roci (șisturi cristaline, roci vulcanice, roci magmatice și roci sedimentare). Ca și în Alpi, Apenini sau Munții Scandinaviei, în Carpați se găsesc numeroase arii cu forme de relief carstic și calcaros, forme de relief glaciare relicte, un relief structural și petrografic variat.
DIVIZIUNE
CARPATI!
Diviziunile munților Carpați Cea mai mare diviziune o constituie Munții Tatra. O mare parte din vestul și nordul Carpaților Vestici Exteriori din Polonia, Ucraina și Slovacia sunt tradițional numiți Beskids. Granița geologică dintre dintre Carpații Vestici și cei Estici, parcurge aproximativ linia (de la sud la nord) dintre orașele Michalovce Bardejov - Nowy Sącz - Tarnów. În harțile vechi granița era mai la est la linia (de la nord la sud) trasată de râurile Sanna și Osława (Polonia) – orașul Snina (Slovacia) – Tur'ia (Ucraina). Biologii, totuși, mută granița și mai la est. Granița dintre Carpații Estici și cei sudici e formată din Pasul Predeal, sudul Brașovului și Valea Prahovei. Ucraineni folosesc termenul de „Carpații Estici” doar pentru Carpații Ucrainei (sau Carpații Păduroși), în principal pentru zona aflată pe teritoriul lor (până la Pasul Prislop), în timp ce românii folosesc termenul de Carpații Estici (Carpații Orientali) pentru a face referire la zona cuprinsă de la granița cu Ucraina spre sud.
Harta subdiviziunilor munţilor Carpaţi. •1 Carpații Vestici Exteriori : •Carpații austrieci ai Moraviei de •Capații Moraviei Centrale •Carpații Moraviei slovace •Piemontul Vest-Beșkidian •Beșkizii de Vest •Beșkizii Centrali
2 Carpații Vestici Interiori: Munții Metaliferi Slovaci Regiunea Fatra-Tatra Munșii Medii Slovaci Depresiunea Lučenec-Košice Regiunea Mátra-Slanec
Carpații Sud-Estici Carpații Estici: 3 Carpații Estici Exteriori : Piemontul Central Beșkidian Beșkizii Joși Beșkizii Estici Carpații Moldo-Transilvani Subcarpații Estici
•4 Carpații Estici Interiori: •Regiunea Vihorlat-Gutin •Munții Bistriței •Munții Călimani-Harghita •Depresiunea Giurgeu-Brașov •Masivul Rakhiv și Munții Maramureșului •Depresiunea Maramureș •Munții Rodnei
•5 Carpații Sudici sau Carpații Meridionali (cunoscuți și sub denumirea de Alpii transilvăneni): •parte a Carpaților Sudici) •Munții Bucegi •Grupa montană Iezer-Păpușa-Făgăraș •Grupa montană Șureanu-Parâng-Lotrului •Grupa muntoasă Retezat-Godeanu •6 Carpații Occidentali Români: •Munții Apuseni •Munții Poiana Ruscă (uneori considerat drept parte a Carpaților Sudici) •Munții Banatului (uneori considerat drept
7 Platoul Transilvan (Uneori neconsiderat a fi parte a Carpaților): Podișul Transilvaniei Depresiunea Mureș-Turda Depresiunea Făgăraș Depresiunea Sibiu 8 Carpații Sârbi (uneori considerat drept parte a carpaților Sudici, sau neconsiderat a face parte din Carpați) Depresiunea Carpatică Exterioară (înconjoară Munții Carpați și în mod normal sunt considerați parte a grupurilor muntoase la care aderă)
Descoperiti un taram mistic: Muntii Bucegi. O lume a relaxarii si aventurii intr-un cadru natural exceptional. Legendele din Bucegi va vor incanta. Orice vizitator al Bucegiului, indiferent de unde vine, a auzit si a dorit sa vada, cel putin o data ciudatele forme ale stancilor de pe platou. Statiunea Busteni este cea de-a doua poarta de patrundere in Bucegi cu numeroase puncte de plecare pentru trasee turistice. Pe jos, cu telecabina ori pe poteci turistice marcate, traseul se parcurge in cinci-sase ore, iar la cabana Babele se ajunge in circa 15 minute. Scurtul episod iti ofera imagini unice asupra vaii salbatice, in care singurele semne ale interventiei omului sunt poteca in serpentine marunte si putinii stalpi de fier ce sustin cablul telecabinei.
In peretii stancosi cu forme bizare se schiteaza varfuri inguste, pe care adesea se pot vedea capre negre. In cateva minute va ramane timparit in memorie padurea de fag si conifere, jepii compacti sau razleti, insinuati sub peretii verticali si pajistile alpine. Cel mai atractiv, Sfinxul cu o altitudine de 2216m, creaza o imagine tulburatoare prin aspectul sau omenesc: fata proportionata, buze severe, barbie voluntara. Dupa toate probabilitatile exista o reprezentare a supremei divinitati a timpului pelasge. Pelasgi au fost triburi preindeoeuropene care au populat indeosebi regiunea Marii Egee, pana la migratia triburilor grecesti, extindu-se astfel pana in Elada, Asia Mica si Egipt. Babele si Sfinxul sunt cele mai vizitate monumente ale naturii, formate de-a lungul timpului datorita ploilor si eroziunii vantului. Foarte putini dintre miile de turisti care urca in fiecare an pe platoul Bucegi stiu, insa, ca aici exista multe alte forme si figuri care pot bucura ochiul si sufletul. Noile monumente ale naturii, descoperite pe platoul masivului Bucegi se numesc: Delfinul, Broasca, Gemenii, Cainele, Imparatul sau Soparla.
Dar ce reprezinta ele?
Gemenii reprezinta doua figuri de caini si se gasesc in spatele cabanei Babele, Delfinul? s-a format din eroziunea vantului si datorita ploilor pe partea din spate a Sfinxului iar Broscuta cu puiul poate fi admirata la circa 100 de metri in fata Sfinxului. Langa aceasta se afla Soparla, iar langa Baba Mare troneaza Imparatul, in timp ce Cainele poate fi vazut de pe poteca spre Varful Omu, la cateva sute de metri inainte de intrarea in Cerdac. O buna parte din aceste figuri pot fi admirate oricand, altele, insa, in functie de unghi, lumina si umbra.
Legende - Babele Pe teritoriul intregului lant carpatic se afla numeroase coloane de piatra impozante care din departare seamana cu figuri omenesti. Despre acestea in popor se crede ca ar fi reprezentarea unor personalitat i mitice. Aceste imagini primitive sunt numai pe varfurile muntiilor, ale dealurilor, pe vai, in apropiere de drumuri, de unde se deschide o vasta perspectiva. Pe platoul Muntiilor Bucegi se inalta un grup de stanci cu forme bizare care au fost numite in traditia populara Babele. In geografie, aceste roci cu forme ciudate sunt numite ciuperci, Babele rezultand din actiunea vantului, numita coraziune, care a erodat calcarele si gresiile din care acestea sunt alcatuite. Istoricii spun ca Babele, denumire traditionala ce atesta aceste monumente, au fost odata simulacrele unor divinitati montane numite de romani Deae veteres. Alte stanci care poarta denumirea de Babe: _ Baba Dochia din Muntii Ceahlau, o stanca inalta inconjurata de circa 20 de stanci mai mici. Legendele spun ca o batrana a plecat, de 1 martie, pe munte cu oile la pascut. Ea a fost surprinsa de un ger puternic si a inghetat pe munte impreuna cu mioarele sale, gheata transforma ndu-se in piatra. O varianta a legendei, mai culta, este cea in care Dochia era preafrumoasa sora a regelui dac, Decebal, iar cand acesta a fost invins, imparatul Traian a vrut sa o ia cu el la Roma. Pentru ca nu dorea sa paraseasca pamantul scump al tarii, Dochia, care era pastorita, a rugat muntele Ceahlaul sa o transforme in stana de piatra. O data cu ea au fost impietrite si cele 20 de oi pe care le pastea. _ In locul numit Valea Rea, de la obarsia raului Doamnei (judetul Arges) se vad niste figuri de piatra in forma de femei. Legenda spune ca erau noua batrane care au plecat cu caprele la munte, insa din cauza gerului s-au transformat in stane de piatra. _ In apropiere de Vama Buzaului, in valea Urlatoarea, se afla chipul de piatra al unei femei, numite Baba Dochia, de unde izvoraste o apa foarte limpede. _ O varianta a legendei despre zilele Babelor (1-9 martie): o femeie batrana a plecat cu oile pe munte. Fiind inca iarna, ea era imbracata gros. Inselata de vremea calda de la inceputul lunii martie, ea si-a scos in fiecare zi cate un cojoc. In ziua a zecea, a venit un ger puternic si a inghetat, mai apoi a fost transformata in stana de piatra. In acest interval este obiceiul ca toata lumea sa isi aleaga o zi (alegerea zilei se face in functie de ziua de nastere), iar daca acea zi va fi insorita, se crede ca asa va fi viata persoanei respective in acel an.

LEGENDE - BABELE 
Pe teritoriul intregului lant carpatic, se afla numeroase coloane de piatra impozante care din departare seamana cu figuri omenesti. Despre acestea in popor se crede ca ar fi reprezentarea unor personalitati mitice. Aceste imagini primitive sunt numai pe varfurile muntilor, ale dealurilor, pe vai, in apropiere de drumuri, de unde se deschide o vasta perspectiva. Pe platoul Muntilor Bucegi se inalta un grup de stanci cu forme bizare care au fost numite in graiul popular Babele. In geografie aceste roci cu forme ciudate sunt numite "ciuperci", Babele rezultand din actiunea vantului, numita coraziune care a erodat calcarele si gresiile din care acestea sunt alcatuite. Istoricii spun ca "Babe", denumire traditionala ce atesta aceste monumente, au fost odata simulacrele unor divinitati montane numite de romani Deae veteres. Alte stanci care poarta denumirea de "Babe": Baba Dochia din Muntii Ceahlau, o stanca inalta inconjurata de circa 20 de stanci mai mici. Legendele spun ca o batrana a plecat, de 1 martie, pe munte cu oile la pascut. Ea a fost surprinsa de un ger puternic si a inghetat pe munte impreuna cu mioarele sale, gheata transformandu-se in piatra. O varianta a legendei, mai culta, este cea in care Dochia era preafrumoasa sora a regelui dac, Decebal, iar cand acesta a fost invins, imparatul Traian a vrut sa o ia cu el la Roma. Pentru ca nu dorea sa paraseasca pamantul scump al tarii, Dochia, care era pastorita, a rugat muntele Ceahlaului sa o transforme in stana de piatra. Odata cu ea au fost impietrite si cele 20 de oi pe care le pastea. In locul numit Valea Rea, de la obarsia raului Doamnei (judetul Arges) se vad niste figuri de piatra in forma de femei. Legenda spune ca erau noua batrane care au plecat cu caprele la munte, dar din cauza gerului s-au transformat in stane de piatra. In apropiere de Vama Buzaului ,in valea Urlatoarea se afla chipul de piatra al unei femei, numite Baba Dochia, de unde izvoraste o apa foarte limpede. O varianta a legendei despre zilele Babelor (1-9 martie): o femeie batrana a plecat cu oile pe munte. Fiind inca iarna, ea era imbracata gros. Inselata de vremea calda de la inceputul lunii martie, ea si-a scos in fiecare zi cate un cojoc. In ziua a zecea, a venit un ger puternic si a inghetat, mai apoi a fost transformata in stana de piatra. In acest interval este obiceiul ca toata lumea trebuie sa isi aleaga o zi (alegerea zilei se face in functie de ziua de nastere), iar daca acea zi a fi insorita, se crede ca asa va fi viata persoanei respective in acel an. 
LEGENDE - KOGAION, MUNTELE SACRU
Pentru istoria straveche a poporului roman, un loc de cinste este ocupat de geograful si istoricul Strabon. Strabon (c. 64 î.H.- 26 d.H.) a realizat unica opera a antichitatii care ne-a parvenit aproape în întregime, "Geographika" (Geografia, 17 carti, aparuta dupa anul 14 d.H.), incluzând, pe lânga datele strict geografice, si pretioase informatii de ordin istoric, cultural, mitologic, valoroase în primul rând prin tinuta stiintifica, document pretios pentru istoria Daciei, ale carei hotare sunt, pentru prima data, descrise aici (Geografia, VII.3.13);[1]. Referindu-se la religiozitatea daco-getilor, Strabon consemna: „Pâna si muntele a fost socotit sfânt si asa îl si numesc. Numele lui este Kogaionon, la fel cu al râului care curge pe lânga el." (VII.3.5). Istoricii N. Densusianu [2] si I.C.Dragan [3] localizeaza muntele Kogaionon la Portile de Fier de la Dunare; H. Daicoviciu [4] si C.Giurascu [5] îl localizeaza în S-V Transilvaniei, respectiv‚ N-V Olteniei. Kogaion este socotit muntele sacru ce adopostea sanctuarul marelui zeu Zamolxis unde acesta consulta oracolul si unde se retragea pentru mari perioade de timp. Unde este cu exactitate acest loc, nu a fost demonstrat

LEGENDE - SFINX

Sfinxul din Muntii Bucegi este situat la 2.216 m altitudine. Forma sa bizara are mai multe explicatii stiintifice sau mistice. Din punct de vedere geografic este o forma ciudata care a fost sapata in roca conglomerata printr-o actiune a vantului care poarta numele de coraziune; in acest fel s-a erodat alternanta de gresii si calcare rezultand forma de acum. Din punct de vedere istoric si chiar mistic, Sfinxul este reprezentarea unei divinitati supreme din timpuri pelasge. Aspectul sau omenesc este asociat cu o expresie de suveranitate si putere, acest lucru fiind evidentiat prin fata proportionata, buze severe si barbia voluntara. Pelasgii au fost anteriori grecilor, triburile lor au fost raspandite mai ales in zona Marii Egee. Multi istorici merg pana acolo incat spun ca Sfinxul de la Gizeh, Egipt, este o copie a celui de pe platforma Bucegilor. Acest lucru se bazeaza pe niste asemanari care sunt mai mult sau mai putin intamplatoare, cum ar fi faptul ca Sfinxul din Bucegi are aceeasi inaltime cu cel egiptean, de la Gizeh. 
Această listă a celor 43 de sub-grupe montane distincte morfologic, geofizic și geografic din Carpații Orientali conține denumirea generică a subgrupului, precum și cel mai înalt vârf al său. Sensul ales de aranjare în listă este cel orar din punctul cel mai nordic al lanțului spre cel mai sudic, și respectiv sud-estic al Carpaților Orientali.
Munții Oașului - cel mai înalt vârf, 823 m, Vârful Piatra Bixadului Munții Gutâi - cel mai înalt vârf, 1.443 m, Vârful Gutâiul Mare Munții Țibleș - cel mai înalt vârf, 1.840 m, Vârful Bran Munții Maramureșului - cel mai înalt vârf, 1.957 m, Vârful Farcău Munții Rodnei - cel mai înalt vârf, 2.303 m, Vârful Pietrosul Rodnei Munții Bârgău - cel mai înalt vârf, 1.611 m, Vârful Heniul Mare Munții Suhard - cel mai înalt vârf, 1.932 m, Vârful Omu Obcina Mestecănișului - cel mai înalt vârf, 1.588 m, Vârful Lucina Obcina Feredeului - cel mai înalt vârf, 1.494 m, Vârful Vâju Mare Obcina Mare - cel mai înalt vârf, 1.223 m, Vârful Scorușet Munții Rarău - cel mai înalt vârf, 1.651 m, Vârful Rarău Munții Giumalău - cel mai înalt vârf, 1.858 m, Vârful Giumalău Munții Călimani - cel mai înalt vârf, 2.100 m, Vârful Pietrosul Călimanilor Munții Bistriței - cel mai înalt vârf, 1.859 m, Vârful Budacu Munții Stănișoarei - cel mai înalt vârf, 1.530 m, Vârful Bivolul Masivul Ceahlău - cel mai înalt vârf, 1.907 m, Vârful Ocolașul Mare Munții Giurgeu - cel mai înalt vârf, 1.545 m, Vârful Prisica
Munții Hășmaș - cel mai înalt vârf, 1.792 m, Vârful Hășmașul Mare Munții Gurghiu - cel mai înalt vârf, 1.776 m, Vârful Saca Mare Munții Tarcău - cel mai înalt vârf, 1.664 m, Vârful Grindușu Masivul Goșmanu - cel mai înalt vârf, 1.442 m, Vârful Cracu Geamăna Munții Berzunț - cel mai înalt vârf, 984 m, Vârful Berzunt Munții Ciucului - cel mai înalt vârf, 1.553 m, Vârful Noșcolat și Vârful Șoiu Munții Nemira - cel mai înalt vârf, 1.649 m, Vârful Nemira Mare Munții Bodoc - cel mai înalt vârf, 1.241 m, Vârful Cărpiniș Munții Ciomatu - cel mai înalt vârf, 1.301 m, Vârful Ciomatu Mare Munții Harghita - cel mai înalt vârf, 1.801 m, Vârful Harghita Mădăraș Munții Baraolt - cel mai înalt vârf, 1.019 m, Vârful Havad Munții Perșani - cel mai înalt vârf, 1.104 m, Vârful Cetății Masivul Măgura Codlei - cel mai înalt vârf, 1.292 m, Vârful Măgura Codlei Munții Vrancei - cel mai înalt vârf, 1.785 m, Vârful Goru
Munții Penteleu - cel mai înalt vârf, 1.772 m, Vârful Penteleu Munții Întorsurii - cel mai înalt vârf, 1.222 m, Vârful Pilișca Masivul Ivănețu - cel mai înalt vârf, 1.191 m, Vârful Ivănețu Munții Podu Calului - cel mai înalt vârf, 1.439 m, Vârful Podu Calului Munții Siriu - cel mai înalt vârf, 1.663 m, Vârful Mălâia Munții Monteoru cel mai înalt vârf, 1.345 m, Vârful Monteoru Munții Tătaru - cel mai înalt vârf, 1.477 m, Vârful Tătaru Mare Masivul Ciucaș - cel mai înalt vârf, 1.954 m, Vârful Ciucaș Munții Grohotișului - cel mai înalt vârf, 1.768 m, Vârful Grohotișul Munții Baiului cel mai înalt vârf, 1.923 m, Vârful Neamțu Munții Piatra Mare - cel mai înalt vârf, 1.844 m, Vârful Piatra Mare Masivul Postăvarul - cel mai înalt vârf, 1.804 m, Vârful Cristianu Mare
Munții Bucegi - cel mai înalt vârf, cu 2.505 m, este Vârful Omu Munții Leaota - cel mai înalt vârf, cu 2.133 m, este Vârful Leaota Munții Piatra Craiului - cel mai înalt vârf, cu 2.238 m, este Vârful La Om, cunoscut și ca Piscul Baciului Munții Iezer-Păpușa - cel mai înalt vârf, cu 2.470 m, este Vârful Roșu Masivul Ghițu cel mai înalt vârf, cu 1.622 m, este Vârful Ghițu Masivul Frunții cel mai înalt vârf, cu 1.534 m, este Vârful Munțișor Munții Țaga cel mai înalt vârf, cu 1641 m, este Vârful Țagla Munții Făgărașului - cel mai înalt vârf, cu 2.544 m, este Vârful Moldoveanu Masivul Cozia - cel mai înalt vârf, cu 1.668 m, este Vârful Ciuha Mare, cunoscut și sub numele de Vârful Cozia Munții Căpățânii - cel mai înalt vârf, cu 2.130 m, este Vârful Nedeia Munții Lătoriței - cel mai înalt vârf, cu 2.055 m, este Vârful Bora Munții Lotrului - cel mai înalt vârf, cu 2.242 m, este Vârful Șteflești Munții Cindrel - cel mai înalt vârf, cu 2.245 m, este Vârful Cindrel Munții Parâng - cel mai înalt vârf, cu 2.518 m, este Vârful Parângul Mare Munții Șureanu - cel mai înalt vârf, cu 2.130 m, este Vârfu lui Pătr
Munții Vâlcan - cel mai înalt vârf, cu 1.946 m, este Vârful Oslea Munții Tulișa - cel mai înalt pisc, cu 1.792 m, este Vârful Tulișa. Munții Retezat - cel mai înalt vârf, cu 2.509 m, este Vârful Peleaga Munții Piule-Iorgovanul - cel mai înalt vârf, având 2081 m, este Vârful Piule Munții Mehedinți - cel mai înalt vârf, cu 1.466 m, este Vârfu lui Stan Munții Godeanu cel mai înalt vârf, cu 2.291 m, este Vârful Gugu Munții Cernei - cel mai înalt vârf, cu 1.928 m, este Vârful Dobrii Muntele Mic - cel mai înalt pisc, având 1.802 m, este Vârful Muntele Mic Munții Țarcu - cel mai înalt vârf, cu 2.196 m, este Vârful Căleanu
Munții Almaj (sau Almajului) - cel mai înalt vârf, 1.224 m, Vârful Svinecea Mare Munții Locvei - cel mai înalt vârf, 735 m, Vârful Corhanul Mare Munții Semenic - cel mai înalt vârf, 1.447 m, Vârful Piatra Goznei Munții Aninei - cel mai înalt vârf, 1.160 m, Vârful Leordiș Munții Dognecei - cel mai înalt vârf, 617 m, Vârful Culmea Poeții Munții Poiana Ruscă - cel mai înalt vârf, 1.382 m, Vârful Padeș Munții Trascău - cel mai înalt vârf, 1369 m, Vârful Dambău Munții Metaliferi - cel mai înalt vârf, 1.437 m, Vârful Poienița Munții Zarand - cel mai înalt vârf, 836 m, Vârful Drocea Munții Codru-Moma - cel mai înalt vârf, 1.112 m, Vârful Pleșu Masivul Găina - cel mai înalt vârf, 1.486 m, Vârful Găina Munții Bihor - cel mai înalt vârf, 1.849 m, Vârful Curcubăta Mare Masivul Muntele Mare - cel mai înalt vârf, 1.826 m, Vârful Muntele Mare Munții Gilău - cel mai înalt vârf, 1.475 m, Vârful Chicera Comării Masivul Vlădeasa - cel mai înalt vârf, 1.836 m, Vârful Vlădeasa Munții Pădurea Craiului - cel mai înalt vârf, 1.027 m, Vârful Hodrâncușa Munții Meseș - cel mai înalt vârf, 996 m, Vârful Măgura Priei Munții Plopiș (sau Munții Șes) - cel mai înalt vârf, 918 m, Vârful Măgura Mare
Așezare geografică a) localizare: Sunt localizați în nordul Carpaților Orientali și sunt formați din: Munții Bârgău Munții Gutâi Munții Igniș Munții Lăpușului Munții Maramureșului Munții Oaș Obcina Feredeu Obcina Mare Obcina Mestecăniș Munții Rodnei Munții Suhard Munții Țibleș
b) limite: N - granița cu Ucraina S - Depresiunea Dornelor (râul Bistrița Aurie) și depresiunea Câmpulung Moldovenesc ( râul Moldova) peste pasul Mestecăniș (1096 m) E - Podișul Sucevei V - Dealurile de Vest, Câmpia de Vest și Depresiunea Colinară a Transilvanie
Relief Aspecte specifice: culmi paralele pe direcția NV - SE, curbate în partea de sud prezența Obcinelor altitudini de peste 2000 metri: vârful Pietrosul Rodnei, Munții Rodnei (2303 m), vârful Ineu, Munții Rodnei (2279 m), etc. foarte fragmentați de depresiuni, văi și trecători depresiunile intramontane sunt localizate la înălțimi de peste 500 m au o depresiune intramontană mare: Depresiunea Maramureșului, închisă spre S și SV de munții vulcanici relief glaciar în Munții Rodnei relief carstic pe ramura sudică a Munților Rodnei și Suhard cel mai înalt pas din Carpații Românești: Pasul Prislop - 1416 m. Diviziuni: Munți vulcanici: Munții Oaș, Munții Gutâi și Munții Țibleș, Munți cristalini: Munții Maramureșului, Munții Rodnei, Munții Suhard, Obcina Mestecăniș Fliș: Obcina Feredeu, Obcina Mare, Munții joși ai Bârgăului. Depresiuni: Depresiunea Oaș, Depresiunea Maramureș, Depresiunea Dornelor, Culoarul Câmpulung - Gura Humorului Pasuri: Pasul Prislop, Pasul Neteda, Pasul Rotunda, Pasul Șetref, Pasul Tihuța, Pasul Huta, Pasul Ciumârna,
Clima influențe climatice oceanice în vest și influențe climatice scandinavo-baltice în rest. vânturi: crivățul și vânturile de vest. precipitații: 800 - 1200 mm/an. temperatura medie anuală: 6 - 0 grade. nuanțe climatice: etaj de climă alpin (peste 1800 m).
Hidrologie Râuri care izvorăsc sau străbat Carpații Maramureșului și Bucovinei: Bistrița Aurie, râul Someșul Mare, râul Vișeu Bistrița Ardeleană, râul Iza (Valea Izei) râul Moldova, râul Moldovița, Dorna, râul Tisa.
Obiective turistice: Bisericile de lemn din Maramureș Bisericile pictate din nordul Moldovei Maramureș Valea Izei
Vulcani noroioși reprezintă formațiuni create de gazele naturale provenind de la peste 3.000 de metri adâncime, care trec printr-un sol argilos, în combinație cu apa din pânza freatică. Gazele împing spre suprafață apa amestecată cu argilă. Nămolul format de acestea iese la suprafață și, în acele locuri, se usucă în contact cu aerul, formând niște structuri conice asemănătoare unor vulcani. Nămolul ieșit la suprafață este rece, deoarece vine din straturile de argilă. Se cunosc pe glob în total circa 1.100 de vulcani noroioși. În Europa sunt foarte puțini vulcani noroioși pe continent, cum ar fi cei din Azerbaidjan, mai mulți există însă sub mări, cum ar fi spre exemplu vulcanii noroioși din apele Norvegiei, cei din mările Caspică și Barents. În afara Europei, fenomene similare se pot observa în Siberia, Australia și insula Trinidad din Caraibe. O erupție actuală foarte gravă a unui vulcan noroios, care a avut loc la 29 mai 2006, are loc în estul insulei Java (Indonezia) în localitatea Sidoarjo, situată la 20 km sud de importantul oraș Surabaya. Erupția s-a intensificat cu timpul, ajungând în noiembrie 2006 până la 125.000 m³ de noroi pe zi.
În Europa Vulcani noroioşi în Rusia, peninsula Taman În Europa fenomenul este destul de rar, câteva zeci de locuri în care el se manifestă putând fi găsite în Peninsula Taman din Rusia și în peninsula Kerci din Ucraina de sud-vest. În Italia, ei sunt un fenomen frecvent în nordul Apeninilor și în Sicilia. În România, cea mai importantă locație este rezervația Vulcanii noroioși din județul Buzău. În Republica Moldova sunt cunoscute cinci areale de răspândire a vulcanilor noroioși. Vulcanii se întâlnesc în bazinul râului Camenca (afluent de stânga al Prutului), în preajma comunei Mălăiești, raionul Râșcani; în valea Răutului în amonte de Bălți, pe cursul superior al râului Delia, la nordvest de comuna Pârlița, raionul Ungheni, în valea râului Larga (comuna Constantinești), în valea râului Nârnova și în lunca Prutului, la sud de satul Bărboieni, raionul Nisporeni. Acești vulcani sunt localizați în zona faliilor tectonice, fenomen ce și poate explica creșterea intensității erupțiilor în timpul cutremurelor de pământ și ploilor abundente [1]. La 17 august 1974, în preajma satului Bărboieni, pe un câmp neted, s-a format pe neașteptate o movilă cu înălțimea de circa 2,5 m. Locuitorii din vecinătate priveau la acest neobișnuit fenomen al naturii cu mare uimire. Vulcanul din Bărboieni are un con mobil, din fisuri iese la suprafață și în jos curg torenți de masă de argilă de culoare gri-albăstrie. Treptat, „lava” se solidifică, capătă o culoare mai deschisă și se acoperă cu fisuri” [1]
n Asia [modificare] Lusi (Indonezia) Forajele[2][3][4] sau cutremurele[5][6] au produs curgerea de noroi Sidoarjo la 29 mai 2006, în provincia Java de Est, Indonezia. Nămolul a acoperit 440 hectare, și a inundat patru sate, case, drumuri, orezării, și 24.000 de oameni au fost evacuați, 14 pierzându-și viața. În 2008, acesta a fost considerat a fi cel mai mare vulcan noroios din lume. Un studiu al unor geologi indonezieni a prezis că erupția va continua timp de circa 10 ani, [7] iar altele mai recente estimează că va dura peste 20 de ani. [8] [modificare] Azerbaidjan Azerbaidjan și coasta Mării Caspice sunt locul unde se află aproape 400 de vulcani noroioși, peste jumătate din totalul continentului. În 2001, un vulcan noroios aflat la 15 km de Baku a emanat flăcări de 15 m înălțime. [9] În Azerbaidjan, erupțiile sunt generate de un zăcământ de gaze aflat la mare adâncime. Apa ce iese la suprafață are temperaturi cu 2–3 °C peste temperatura mediului ambiant.[10]
Pakistan În Pakistan există peste 80 de vulcani noroioși activi în provincia Balochistan; există circa 10 locuri cu grupuri de vulcani noroioși. În vest, în districtul Gwadar, aceștia sunt foarte mici și se află la sud de are very small and mostly sit în sudul Jabal-e-Mehdi-ului către Sur Bandar. Mai mulți există la nord-est de Ormara. Restul sunt în districtul Lasbela și sunt răspândiți între Koh Hinglaj și Koh Kuk în nordul Miani Horului din valea Hangol. În această regiune, înălțimea vulcanilor noroioși este între 250–480 m. Cel mai mare crater are circa 140 m în diametru. Majoritatea vulcanilor noroioși de aici se află în zone izolate cu relief accidentat.
Vrancea este județ în regiunile istorice Moldova (la nord de râul Milcov) și Muntenia (la sud de râul Milcov) din România. Are o suprafață de 4.863 km², reședința județeană este municipiul Focșani. Principalele cursuri de apă: Siret (între Adjud și Nămoloasa), Șușița, Putna, Milcov, Râmnicu Sărat (de la Ciorăști până la vărsarea sa în Siret). Cele mai mari altitudinea dețin vârfurile Lăcăuț (1776 m) și Goru (1784 m). Populația Vrancei la diferite recensăminte: 1930: 262.560 loc.; 1948: 290.183 loc.; 1956: 326.532 loc.; 1966: 351.292 loc.; 1972: 379.660 loc. Județe vecine: la nord-est județul Vaslui, la est județul Galați, la sud-est județul Brăila, la sud județul Buzău, la vest județul Covasna, la nord județul Bacău. Județul Vrancea este cuprins între coordonatele geografice 45°23’ și 46°11’ latitudine nordică și 26°23’ și 27°32’ longitudine estică, fiind situat în partea de sud-est a țării, la curbura Carpaților Orientali.
Organizarea administrativ-teritorială Județul Vrancea, ca unitate administrativ - teritorială organizată cu rang de județ, cuprinde, conform actualei împărțiri administrativ - teritoriale, 73 de localități din care 2 municipii, 3 orașe și 68 de comune în componența cărora se află 331 sate.
Relief Dispus în trepte dinspre vest spre est, cuprinde Munții Vrancei (cu depresiunile intramontane Greșu și Lepșa ), Dealurile Subcarpatice și Câmpia Siretului Inferior, mărginită la nord-est de Podișul Moldovei (Colinele Tutovei) și la sud–est de Câmpia Râmnicului. Munții Vrancei sunt munți de încrețire , alcătuiți din culmi ce provin din fragmentarea platformei de eroziune de 1700 m (Goru - 1785 , Lăcăuți – 1777 , Giurgiu – 1720 , Pietrosu – 1672 , Zboina Frumoasă – 1657). Dealurile Subcarpatice, depresiunile colinare și dealurile de podiș, cuprind dealurile înalte vestice (două șiruri între Valea Putnei și Valea Șușitei) depresiuni intradeluroase (transversal sau de-a lungul văilor Șușiței, Putnei și Milcovului, precum și la cumpăna apelor între bazinul Milcovului și Râmnei), dealurile înalte Măgura Odobeștilor – 966 m), glacisul subcarpatic, care face legătura între Dealurile Subcarpatice. Câmpia Siretului Inferior și Câmpia Râmnicului, se înclină spre est până la altitudinea de 20 m , la confluența Râmnicului Sărat cu Siretul . Câmpia Siretului reprezintă treapta cea mai de jos de pe teritoriul județului și se intinde între glacisul subcarpatic și râul Siret, cu suprafața înclinată de la vest la est și altitudinea cuprinsă între 20 m și 125 m .
Câmpia înaltă situată între glacis și o linie ce trece pe la Mărășești, Vânători, Milcovul, Tătăranu, Râmniceni și la est de Ciorăsti, are o altitudine de 70 m în nord și 35 m în sud. Ea are aspectul unei suprafețe netede, ușor învălurită datorită prezenței unor conuri aluvionare între care câmpia formează depresiuni locale, cu exces de umiditate (bolta Voetin, Lacul Negru, aria de la est de Căiata) datorate adâncimii reduse la care se află stratul de apă. La nord de Valea Șușiței, aspectul câmpiei reprezintă forma unei prisme în trepte ce coboară catre Lunca Siretului, iar în apropierea Adjudului, la terasele Siretului se adaugă cele ale Trotușului. Campia joasă se întinde pe linia Mărășești, Vînători, Tătăranu, Râmniceni și de la est de Ciorăști până la albia Siretului, altitudinea ei fiind de 35–50 m în partea de nord și de 20–30 m în cea de sud. Este caracterizată printr-o suprafață relativ netedă, înclinată în aceeași direcție de scurgere a Siretului și este traversată de numeroase albii, meandre și depresiuni cu exces de umiditate, separate între ele prin grinduri teșite.
Geologie Din punct de vedere geologic, zona județului Vrancea aparține platformei Moesice, alcătuită din două etaje structurale: unul inferior ce corespunde fundamentului cristalin și unul superior ce corespunde cuverturii sedimentare. Șisturile cristaline, împreună cu o parte din învelișul lor sedimentar sunt străpunse de roci eruptive în cea mai mare parte acide (porfire) și de roci bazice. Fundamentul de șisturi cristaline este de vârstă mai veche decât Ordovicianul, probabil Precambrian. Cuvertura sedimentară din Platforma Moesica incepe cu Silurianul și se termină cu Cuaternarul. Prin lacune cu caracter regional, sedimentele s-au separat în mai multe cicluri de sedimente după erele geologice în care s-au depus de la Ordovician - Carbonifer până la Cuaternar. Partea bazală a Cuaternarului este reprezentată de pietrișuri, nisipuri și lentile argiloase, rezultat al depunerii materialului transportat de vastele conuri de dejecție din zona carpatică de curbură. Peste acestea este suprapus relieful caracteristic depozitelor fostelor albii respectiv pietrișuri și nisipuri cu grosimi cuprinse între 3 si 7 m în zona de câmpie. După migrarea albiilor, aceste sedimente au fost acoperite de depozite loessoide de natură deluvială-proluvială cu grosimi cuprinse între 2 și 8 m
Rețea hidrografică Rețeaua hidrografică a județului Vrancea măsoară 1756 Km cursuri de apă codificate cu următoarele subbazine hidrografice principale: Subbazinul Siret, 1.230 Suprafața km² Subbazinul Trotuș, 130 Suprafața km² Subbazinul Putna, 2.480 Suprafața km² Subbazinul Râmnicu Sărat, 673 Suprafața km² Total: 4.513 km²
Floră Flora cuprinde aproximativ 1500 de specii de plante având ca origini fitogeografice ținuturi din Orientul Îndepărtat până la Oceanul Atlantic și din nordul Eurasiei până la bazinul mediteranean. Numeroase specii sunt considerate monumente ale naturii, fiind ocrotite de lege (floarea de colț, bulbucii de munte, papucul doamnei, etc).
Faună Fauna cinegetică este bogată (cocoșul de munte, acvila țipătoare, corbul, cerbul, ursul, mistrețul, râsul la munte, popândăul la șes). În lacurile și râurile Vrancei găsim păstrăvul, molanul, boișteanul, miholtul etc., cele 20 de fonduri de pescuit în apele de munte însumând aproximativ 250 km. Există în Vrancea 16 rezervații naturale cu o suprafață de 2862 ha din care cele mai cunoscute sunt Cheile Tișitei, Cascada Putnei, Râpa Roșie, Lacul Negru, Cheile Narujei, Căldările Zabalei, Focul Viu de la Andreiașu, Dălhăuți, Lunca Siretului. Terenurile agricole ale județului Vrancea se întind pe fâșia cuprinsă între malul drept al Siretului și poalele dealurilor subcarpatice ale Munților Vrancei. Deși clima este corespunzătoare culturilor de câmp, mai propice este cultura viței de vie (9,95% din podgoriile României) și producția de vinuri, Vrancea fiind cel mai mare județ viti – vinicol al țării, exportator în Europa, America și Japonia.
Lista orașelor din județul Vrancea Focșani Adjud Mărășești Panciu Odobești
Comune Andreiașu de Jos Bălești Bârsești Biliești Boghești Bolotești Bordești Broșteni Câmpineanca Câmpuri Cârligele Chiojdeni Ciorăști Corbița Cotești
Dumbrăveni Dumitrești Fitionești Garoafa Golești Gologanu Gugești Gura Caliței Homocea Jariștea Jitia Măicănești Mera Milcovul Movilița Nănești Namoloasa Năruja Negrilești Nereju Obrejița Paltin Păulești Păunești Ploscuțeni Poiana Cristei Popești Pufești Răcoasa Răstoaca Reghi
Ruginești Sihlea Slobozia Bradului Slobozia Ciorăști Soveja Spulber Străoane Suraia Tâmboești Tănăsoaia Tătăranu Tulnici Țifești Urechești Valea Sării
Vânători Vârteșcoiu Vidra Vintileasca Vizantea-Livezi Vrâncioaia Vulturu