Columna lui Traian
• Inauguratã la Roma la 12 mai 113, a fost amplasatã
între Biblioteca Graeca si Biblioteca Latina. Cel care a proiectat-o a fost arhitectul Apollodoros din Damasc. Înãltimea, fãrã statuie, este de 39,83 m. Deasupra unui soclu paralelipipedic cu latura de 5,48 m si înãltimea de 5,37 m si a unei plinte în formã de cununã de lauri, se ridicã fusul coloanei (înalt de 26,62 m), format din 18 tamburi din marmurã de Carrara, un capitel doric si o bazã cilindricã având rol de suport al statuii imperiale. Banda sculptatã se întinde pe 200 m si reprezintã 125 de episoade din rãzboaiele dacice (anii 101-102 si 105-106) în care apar aproximativ 2500 de figuri.
• Soclul este strãpuns de o poartã care dã
într-un vestibul, de unde porneste o scarã interioarã în spiralã, ducând spre vârful columnei, unde în antichitate se afla statuia împãratului. Deasupra portii de intrare se vede inscriptia sustinutã de douã victorii:
• Senatus populusque Romanus / Imp(eratori) Caesari Divi Nervae
f(ilio) Nervae / Traiano Aug(usto) Germ(anico) Dacico pontifi(ici) / maximo trib(unicia) pot(estate) XVII, imp(eratori) VI, co(n)s(uli) VI, p(atri) p(atriae) / ad declarandum quantae altitudinis – mons et locus tantis operibus sit egestus. (“Senatul si poporul roman [au ridicat acest monument] Împãratului Cezar Nerva Traianus Augustus, fiul lui Nerva, învingãtorul germanilor, învingãtorul dacilor, mare pontif, investit pentru a XVII-a oarã cu puterea de tribun, având sase salutatii imperiale, consul pentru a sasea oarã, pãrinte al patriei, pentru a arãta cât de înalt era muntele si locul sãpat cu eforturi atât de mari”).
• În anul 1939 statul român a comandat
copia Columnei lui Traian unor mesteri de la Vatican. Lucrarile de reproducere a coloanei s-au facut în timp de razboi. Copia Columnei a fost achitata integral de statul român si a costat patru milioane de lei (la cursul vremii). Dupa o serie de tratative diplomatice, copia Columnei lui Traian a ajuns în Bucuresti în iunie 1967.
• Columna a fost inceputa la 108, dupa cucerirea Daciei
de catre romani, si a durat timp de cinci ani, fiind inaugurata la 113. Se crede ca arhitectul Coloanei Dacice ar fi fost Apolodor din Damasc, dar parerea este doar circumstantiala. In simbolistica romana inaltimea unei coloane era proportionala cu realizarile si curajul celui care-i era ridicata. Daca se considera inaltimea coloanei de 131 de picioare (in metri luati cam a treia parte), dimensiunea Forumului finalizat in 112e.n. de 610x985 picioare, ridicarea unui arc de trimf si a unei statui ecvestre deducem ca Traian a fost cel mai mare erou Roman din toate timpurile.
• Daca mai consideram si Coloana de la
Adamclisi atunci deducem ca Dacia a fost cea mai mare cucerire a oricarei puteri din toate timpurile. Columna are la baza un piedestal cubic cu latura de 20 picioare (6m) pe care sta un suport circular in forma unei coroane de dafin lucrata in piatra. Pe aceasta stau 17 sectoare circulare de marmura de Carrara care culmineaza la virf cu un alt piedestal pe care statea initial statuia lui Traian facuta din aur.
• Sectoarele circulare au fost sculptate dupa ce au fost asezate si fixate una peste alta, atit de maiestrit realizate incit imbinarile nu sint vizibile. In interiorul coloanei este o scara de marmura care se arcuieste pina la virful Coloanei unde se poate iesi in balconul de forma patrata de la baza statuii imparatului. Coloana este acoperita la exterior intr-un basorelief spiral cam de un metru inaltime care se infasoara de jur imprejurul Coloanei in mod ascendent pe o lungine totala de 656 picioare (200m).
• Exteriorul Coloanei a fost initial pictat
in culori vii asa incit puteau fi admirate tinutele de lupta si culorile traditionale. Toate scenele de lupta mai aveau arme, sageti si virfuri batute in bronz, in relief, deci efectul vizual trebuie sa fi fost extrem de realist.
• Statuia de aur a imparatului a fost luata de la Roma de
imparatul Constant II si dusa la Bizantia, capitala Imperiului Roman situata in Tracia, in anul 663. In anul 1587 papa Sixtus V a inlocuit statuia lipsa cu cea a lui Sfintul Petru facuta de Giacomo dela Porta, statuie care sta inca in virful Coloanei. Basorelieful contine 2500 de figuri. Din stilul sculturii se pot identifica cinci sculptori diferiti care au lucrat la coloana, din care figurile principale sint evident atribuite Maestrului. Stilul demonstreaza ca figurile Dacilor au fost sculptate de aceeasi mina ca si figurile importante deci apartin tot Maestrului. Aceste basoreliefuri constituie capodopera sculpturilor Romane din toate timpurile.
• Fusul coloanei se inalta deasupra unui soclu cu latura de 5,48 m, ornamentat cu
arme si insigne "barbare" capturate in timpul razboielor dacice de trupele romane; el e construit din patru randuri de cate doua blocuri mari de piatra. Pe acest soclu se inalta fusul compus din 19 tamburi uriasi din marmura de Carrara; din ei, 17 sunt impodobiti cu reliefuri, unul in forma de cununa cu lauri, serveste drept baza pentru fusul coloanei, iar ultimul drept baza pentru capitelul ei doric; lor li se mai adauga alti doi tamburi slujind in antichitate ca suport pentru statuia imparatului Traian care incununa Columna. Statuia a fost rasturnata insa, in imprejurari necunoscute, in cursul Evului Mediu, iar in anul 1589 sau 1590, papa Sixtus V a ordonat artistului Fontana sa ridice in locul ei statuia apostolului Petru, sculptata la 1587 de Gerolamo della Porta, statuie ce exista si azi. Inaltimea totala a Columnei, fara statuie, e de 39,83 m. Soclul paralelipipedic masoara 5,37 m, baza in forma de cununa de lauri - 1,68 m, fusul propriu-zis e inalt de 26,62 m, capitelul de 1,48 m, iar cei doi tamburi formand suportul statuii au impreuna 4,66 m. Baza coloanei, fusul si capitelul (elementele tipice pentru orice coloana) masoara impreuna 29,78 m, adica excat 100 de picioare romane; dimensiunea aceasta justifica denumirea de COLUMNA CENTENARIA pe care Coloana lui Traian o purta i antichitate.
•
Diamentrul Columnei la baza e de 3,83 m, la varf de 3,66 m; diferenta este minima dar creeaza iluzia vizuala a unei coloane absolut drepte. Din aceleasi motive optice, latimea panglicii de reliefuri creste treptat, dinspre baza spre varf, de la 0,89 m la 1,25 m, o data cu inaltimea figurilor sculptate (de la 0,6 m la 0,9 m). Banda sculptata are o lungime de 200 m si pe ea sunt reprezentate 124 episoade din razboaiele dacice si peste 2500 de figuri. Soclul Columnei e strapuns de o poarta care da intr-un mic vestibul. Din acesta porneste, spre stanga, un coridor scurt ce se termina intr-o incapere luminata de o deschizatura practicata in zid; aici a asezat imparatul Hadrian, dupa moartea predecesorului sau, urna de aur cu cenusa acestuia. Din porunca lui Hadrian, coridorul a fost apoi blocat cu un zid de caramida; in Evul Mediu, zidul a fost spart, iar urna de aur furata din camera sepulcrala. Din partea dreapta a vestibulului incepe scara interioara, care duce pana in varful Columnei; ea are 185 de trepte si e larga de 0,65 m. In interiorul soclului, rampele scarii cotesc in unghi drept; in interiorul fusului, scara urca in spirala. Inaltimea treptelor e astfel studiata, incat numarul lor sa fie de 9 pentru fiecare bucla a spiralei. Intreaga scara e luminta de 43 de ferestruici practicate cu atata dibacie, incat sunt abia vizibile din exterior si nu stanjenesc deloc contemplarea reliefurilor. Astfel, Columna nu e numai o cronica figurata a razboaielor daco-romane de la inceputul secolului II d. Hr., ci, DUPA MOARTEA LUI TRAIAN, EA A DEVENIT SI MORMANTUL CUCERITORULUI DACIEI.
• Dar ea mai avea un rost, singurul de altfel, pomenit in laconica inscriptie ce mai poate fi vazuta si azi, usor stricata de vreme, deasupra portii ce permite intrarea in soclul Columnei: SENATVS. POPVLVSQVE. ROMANVS IMP. CAESARI DIVI. NERVAE. F. NERVAE TRAIANO. AVG. GERM. DACICO. PONTIF MAXIMO. TRIB. POT. XVII. IMP. VI. COS. VI. P. P. AD. DECLARANDVM. QVANTAE. ALTITVDINIS MONS. ET. LOCVS. TANTIS. OPERIBVS. SIT. EGESTVS Insciptia se citeste: "Senatus populusque Romanus Imperatori Caesari Divi Nervae filio Nervae TRaiano Augusto Germanico Dacico, pontifici maximo, tribunicia potestate decimum septium, imperatori sextum, consuli sextum, patri patriae, ad declarandum quantae altitudinis mons et locus tantis operibus sit egestus" Traducere: "Senatul si poporul roman (au ridicat acest monument) Imparatului Caesar, fiul lui Nerva cel trecut intre zei, Nerva Traian Augustul, invingatorul germanilor, invingatorul dacilor, mare pontif, investit pentru a XVII-a oara cu puterea de tribun, aclamat de sase ori ca "imperator" (comandant suprem invingator), consul pentru a VI-a oara, parinte al patriei, pentru a se arata cat de inalt era muntele si locul sapat cu eforturi atat de mari".
• Lapidarul text al inscriptiei vine in contradictie cu maretia coloanei.
Este oare posibil ca acest splendid monument de arta romana, devenit mai tarziu mormantul lui Traian, sa fi fost inaltat doar pentru amintirea unui efort material, pentru consemnarea volumului de munca cheltuit cu degajarea terenului pe care urma sa fie construit Forul lui Traian? In urma unor sapaturi efectuate in anii '60, s-a constatat ca toata latura estica a cestei piete publice se reazama pe o taietura artificiala facuta in stanca. Deci, in aceasta parte exista un "munte" (colina), o prelungire a Quirinalului, un fel de sa care lega Quirinalul de colina apropiata a Capitoliului. Este limpede deci, ca pentru construirea Forului lui Traian a fost sapata saua dintre Quirinal si capitoliu, care, impreuna cu cladirile de pe ea se ridica la aprox. 40 m inaltime.
• Invatatul german Th. Birt intuia la inceputul secolului nostru ca spirala
sculptata a Columnei trebuia sa constituie o ilustrare a acelor "Comentarii" pe care Traian, imitandu-l pe Caesar, le scrisese despre razboaiele sale purtate impotriva Daciei. Textul "Comentariilor" nu s-a pastrat, dar ilustratiile au ramas. Spre deosebire de coloanele tardive de la Constantinopol, inchinate imparatilor Teodosiu (sfarsitul sec. al IVlea) si Arcadiu (inceputul sec. al Vlea), columna Traiana nu e un monument dedicat doar imparatului. Imaginile de pe ea proslavesc efortul colectiv al armatei romane. Poate ca in proiectul initial, Columna nici nu trebuioa incununata de statuia lui Traian. O moneda de bronz, datand din vremea celui de-al V-lea consulat al imparatului (103-111), ne infatiseaza coloana, pe atunci in lucru, incununata de imaginea unei acvile, inlocuite apoi cu figura lui Traian. Imaginile raman totusi un cantec de slava inaltat soldatilor romani si comandantului lor suprem, imparatul; cu toate acestea ele sunt strabatute de un incontestabil respect fata de dacii invinsi intr-o lupta inegala.
• Caracterul oficial, de curte, al Columnei, face din ea un act de
propaganda pentru Imperiu si pentru imparat. Bazandu-ne pe teoria conform careia reliefurile reprezinta ilustratia Comentariilor lu Traian, este vizibil caracterul de de versiune oficila asupra evenimentelor pe care il are Columna. Un exemplu in aceasta privinta il ofera felul in care reiefurile oglindesc (sau, mai bine zis, nu oglindesc) pierderile romane din timpul razboaielor. Intr-o singura scena apar soldati romani raniti - si atunci din trupele auxiliare, si nu din legiuni. In timp ce Dio Cassius spune despre lupta de la Tapae ca a fost atat de sangeroasa, incat insusi Traian a trebuit sa-si rupa vesmintele pentru a face ranitilor pansamente, nici un soldat roman mort sau ranit nu apare in scena care zugraveste (dupa parerea aproape unanima!) aceasta batalie.
• Semnificativa este si contradictia, observata de E. Petersen, intre textul lui
Dio Cassius, principala sursa literara, si reliefurile Columnei in ceea ce priveste inceputul razboiului din 105-106. Autorul antic spune ce Decebal nu respecta conditiile pacii impuse de romani in anul 102: strangea arme, primea dezertori din armata imperiala, ridica fortarete noi, trimitea soli la popoarele vecine in vederea incheierii unei coalitii antiromane, devasta tinuturile celor care i se impotriveau si ocupase un teritoriu apartinand sarmatilor iazygi. Afland toate acestea,Senatul l-a declarat a doua oara pe Decebal dusman al Romei, iar Traian a luat personal conducerea operatiunilor militare. Columna, spre deosebire de Dio Cassius, nu infatiseaza aceste incalcari ale conditiilor pacii de catre Decebal, ci ni-i prezinta pe daci atacand cateva fortarete romane si deschizand astfel ostilitatile. E greu de crezut ca lui Dio Cassius i-ar fi putut scapa un fapt de o asemenea importanta; contradictia dintre imaginile Columnei si izvorul literar se explica prin caracterul oficial si, deci nu totdeauna exact, al imaginilor de pe Coloana.
Velcu Gabriel