Virusul izolării ocupă planeta Numărul trecut al revistei am alocat două pagini epidemiei de Covid-19. La vremea aceea, undeva în jurul datei de 23 februarie, virusul afectase puternic China și trimiterile poștale pe relația cu această țară. În Italia era abia începutul, iar în foarte multe alte țări europene nu exista niciun caz de persoană virusată. O lună mai târziu, situația s-a schimbat dramatic. Ceea ce la început părea o alarmă falsă, o problemă îndepărtată, cu care trebuiau să se descurce țările din Orientul Îndepărtat și Indochina, așa cum Africa neagră a făcut-o cu epidemia de Ebola, a lovit crunt Bătrânul Continent și SUA. Poarta de intrare în Europa a fost reprezentată de orașul Milano, și pe fondul unei puternice comunități chineze ce locuiește de ani buni în capitala Lombardiei. Aflați în plin sezon de carnavaluri, în frunte cu cel de la Veneția, italienii n-au dorit să dea peste cap fluxul imens de turiști și încasările substanțiale pe care le înregistrează de pe urma acestora, așa că nu au luat măsurile drastice menite să stopeze răspândirea epidemiei. În plus, stilul lor de viață și vârsta medie extrem de ridicată, a doua din lume după Japonia, au reprezentat 4 ¦
MARTIE 2020
circumstanțe agravante și au dus la tragedia prin care trece azi Cizma. Bella Italia s-a transformat într-o țară îndoliată, în care fotografiile cu lungile convoaie de camioane militare ce transportă sicriele celor decedați au înlocuit instantaneele cu Domul milanez, Citta Alta din Bergamo, laguna venețiană, Ponte Vecchio, Turnul din Pisa sau Fontana di Trevi. Din păcate, din Italia epidemia și-a continuat expansiunea rapidă la nivel european și mondial, ajungând să dea peste cap întreaga lume și să bulverseze stilul nostru de viață și economia globală. Spania, Franța, Germania, SUA, Marea Britanie – țări care conduc lumea și care dispun de resurse financiare pe măsură au fost băgate în corzi de pandemia de Covid-19. Foarte multe dintre ele și-au închis granițele, zborurile au fost anulate, transporturile terestre au de suferit, pe scurt, planeta a fost dată peste cap de acest virus invizibil, însă extrem de agresiv și de contagios. Țara noastră n-avea cum să scape de această pacoste, mai ales pe fondul revenirii între hotarele sale, în cursul lunii martie, a sute de mii de compatrioți plecați la muncă în Italia, Spania, Franța sau Germania. De altfel, numărul de persoane
Actualitate
depistate pozitiv în România a cunoscut o creștere majoră în a doua jumătate a lui martie și tot atunci au apărut și primele decese. Iar specialiștii ne avertizează că acesta este doar începutul și că un prim vârf al epidemiei se va consemna după Paște, adică în a doua jumătate a lui aprilie.
Poșta Română unește România Pe fondul închiderii foarte multor instituții publice sau private, Poșta Română a devenit unul dintre pilonii statului român. Mai mult ca niciodată în ultimele decenii, autoritățile, firmele private, cetățenii și, deloc în ultimul rând, chiar salariații poștali, tot mai multă lume a conștientizat importanța strategică pe care o are operatorul public poștal. Presa online este plină de firme și companii care fac apel la români să folosească serviciile Poștei Române pentru a le transmite documente, colete, bani etc. „Flanco vrea să încheie un acord de colaborare cu Poşta Română, în special pentru oraşele mici şi mijlocii, unde compa-
nia nu deţine magazine fizice, astfel încât clienţii să poată ridica pachetele mici mai uşor de la ghişeele companiei de stat”; „Primăria municipiului Baia Mare va distribui, prin POȘTA ROMÂNĂ, 50.000 de pachete care conțin mănuşi, măşti, dezinfectanți şi servețele”; „Angajații DGASPC Sector 6 au contactat beneficiarii serviciilor sociale pentru a le transmite informații privind continuarea primirii de solicitări şi acordării de servicii sociale prin intermediul POȘTEI ROMÂNE”; „DGASP Arad anunță că, în perioada următoare, certificatele de încadrare în grad de handicap remise în această perioadă vor fi transmise beneficiarilor prin Poşta Română, cu confirmare de primire”; „Hotărârile şi certificatele de încadrare în grad de handicap eliberate vor fi transmise beneficiarilor de către DGASP Argeş prin POȘTA ROMÂNĂ”; „Cererile de acordare a ajutoarelor de deces, se vor depune în plic sigilat în spațiul creat special cu această destinație la sediul instituției sau la POȘTA ROMÂNĂ cu confirmare de primire, anunță Casa Județeană de Pensii Dolj”, așa arată doar câteva dintre zecile de articole în care companii și instituții fac apel la cetățeni să apeleze la serviciile CNPR, văzute ca ultimă metodă de a ține legătura cu clienții în aceste vremuri de restriște. Iar toate acestea sunt posibile prin devotamentul și implicarea salariaților CNPR din linia întâi: factori sau agenți poștali, oficianți, diriginți, șoferi, cartatori, mânuitori de valori, curieri, oameni care, deși speriați în marea lor majoritate de pericolul invizibil pornit din Wuhan au reușit să depășească momentul și au rămas pe baricade spre a contribui la supraviețuirea semenilor lor și a statului român. Par vorbe mari, însă nu este deloc așa. La începutul lunii aprilie, poștașii vor avea de distribuit milioane de pensii, bani vitali pentru seniorii acestei țări, din ei urmând să-și cumpere medicamentele fără de care nu pot supraviețui, mâncare sau să-și plătească facturile la servicii și utilități. Practic, vremurile acestea dure ne fac să asistăm la o renaștere a unei Companii cu adevărat Națională, o instituție fundamentală a statului, în stare, prin capilaritatea sa și prin devotamentul oamenilor care o compun, să țină unită o țară. Căci despre asta este vorba: Poșta Română unește România! De aceea, în numărul de față vom acorda un spațiu amplu epidemiei de Covid-19, atât din punct de vedere al modului în care a afectat activitatea CNPR, cât și a măsurilor luate sau a felului în care salariații poștali își fac datoria în aceste momente dificile.
Actualitate
Poștași în vrem Reportaje de la oficiile poștale am tot realizat de-a lungul anilor în „Poștașul”. Subunități mai mici sau mai mari, mai arătoase sau mai amărâte, din urban sau din rural, cu toate și-au găsit locul în paginile revistei. Niciodată, însă, până acum nu am fost la un oficiu poștal în vremuri de pandemie, așa cum a fost cazul cu vizita pe care am efectuat-o la Oficiul Poștal București 76.
Lenuța Marcovici și-a început cursa zilnică de distribuire a trimiterilor poștale 12 ¦ MARTIE 2020
Ne-am prezentat la această subunitate în dimineața zilei de 20 martie, într-o vineri. S-a nimerit să fie una dintre zilele călduroase ale acestei luni a Mărțișorului care, anul acesta, din punct de vedere al vremii, a fost asemenea unui duș scoțian, alternând episoadele văratice cu cele extrem de reci, cu pusee de iarnă veritabilă. Vremea bună din ziua respectivă și faptul că programul oficiului era unul modificat, de la 10.00 la 18.00, a făcut ca la un sfert de oră după deschidere cozile să fie unele apreciabile. Per total, în fața oficiului erau peste 30 de persoane, împărțite relativ egal pe categorii de vârstă. Am profitat de moment și am schimbat câteva vorbe cu câțiva dintre ei. Mulți veniseră pentru a-și ridica ajutorul de handicap, alții pentru a ridica trimiteri PostCollect sau pentru a expedia colete interne. Spre deosebire de alte dăți, când lumea se manifesta zgomotos că pierde prea mult timp la coadă și că oficiantele se mișcă greu, de data aceasta nimeni n-a avut vreo observație de acest gen. Probabil că situația dramatică indusă de epidemie i-a făcut pe oameni mai înțelegători, mai disciplinați, aceștia stând liniștiți, așezați pe două rânduri și la distanța minimă recomandată de autorități, și așteptând să intre în oficiu, la cele patru ghișee pe care OP 76 le pune la dispoziția lor. „Am înțeles situația și știm că salariații de aici fac tot posibilul să ne ajute. Nu-i o problemă că stăm un sfert de oră să așteptăm în aer liber, important este ca Poșta să-și continue activitatea, să ne ajute să ne încasăm pensiile și restul drepturilor sociale, să putem expedia sau primi scrisori și să avem unde să ne achităm diverse facturi”, ne-a transmis Ion Bucșaru, unul dintre cei mai vârstnici clienți din acea dimineață. Pe aceeași lungime de undă se află și Dan Scutaru, unul dintre „juniorii” cozii: „Eu am de ridicat alocația, iar după aceea ma voi așeza la cealaltă coadă, la mesagerie, pentru a ridica un colet. Merge repede, cât mai schimb niște mesaje pe telefon și mai îmi arunc ochii pe o știre am ajuns la ghișeu, știu asta pentru că am venit aici și ieri pentru a ridica un colet”. Cei mai mulți dintre clienți nu au măști sau mănuși, pentru că, spun ei, nu au găsit de unde să cumpere.
ea pandemiei Scădere ușoară a prestațiilor Intrăm în oficiu. La intrare, pe o măsuță special amenajată, este un recipient de plastic cu dezinfectant, pus gratis la dispoziția clienților. La ghișee oficiantele poartă mască și mănuși și încearcă să-i tempereze pe cei care dau să se aplece prea mult peste tejgheaua despărțitoare. Partea bună este că aceasta este destul de înaltă și de lată, așa că doar persoanele de peste 1,85 metri au această posibilitate. Ar fi fost bune acum vechile geamuri transparente care pe vremuri despărțeau clientul de oficiant și care au fost scoase de prin mai toate subunitățile poștale în ultimii ani pe motivul, de altfel bine întemeiat, că sunt demodate... Nimeni nu se gândea că în 2020 vom avea de-a face cu Covid-19. Între timp, sub atacul acestui virus agresiv și invizibil, acestea au reapărut în marketuri, hipermarketuri și în alte instutuții publice. Lumea se prezintă la ghișee, își rezolvă problemele și iese mulțumită din oficiu, încercând, pe cât posibil, să stea la distanță cât mai mare unul de altul. „De trei zile, de când s-au introdus noile reguli de prevenire a răspândirii Covid-19, n-am avut niciun fel de probleme, nici internă, nici legată de clienți. Cu toții au înțeles că măsurile sunt spre binele tuturor și respectă deciziile. Stau liniștiți la coadă în afara oficiului și atunci când iese o persoană intră alta. Zilele acestea am mai avut câteva situații când au venit clienții un pic după ora 18.00, când închisesem oficiul, însă le-am deschis și i-am servit. Ușor-ușor au început să se obișnuiască cu noul program”, ne spune diriginta oficiului, Florentina Marin. Om cu vechi state în CNPR, unde lucrează de 33 de ani, ea cunoaște tot ce mișcă în zonă, angajându-se la OP 76 imediat după Revoluție, la înființarea subunității. Coordonează un colectiv de 43 de salariați, dintre care 26 de factori și 13 oficiante. Interesant este că, undeva pe 11 martie, una dintre oficiante s-a întors dintr-un concediu făcut în Italia și a fost nevoită să intre în izolare. „Avea bilete luate de mult, înainte de a apărea nebunia aceasta. Când s-a întors, m-a sunat și mi-a spus că e ok, că nu vine dintr-o zonă roșie și că ar putea veni la muncă. M-am sfătuit și cu directorul Sucursalei București, Valentina Spahiu, și am ajuns la concluzia că este mai bine să stea în izolare, să nu expunem întreg oficiul. A înțeles și și-a luat concediu de carantină de la medicul de familie. Am vorbit cu ea, se simte ok, și, după un consult la medicul de familie, va reveni, în jur de 26 martie, la muncă”. Din primele aprecieri, ne spune că numărul de prestații a scăzut un pic față de perioada dinaintea declanșării epidemiei: „Să zic că în ultima săptămână avem un recul undeva pe la 10 procente, ca număr de prestații, însă vom vedea exact la bilanțul lunii martie”.
„Respectând regulile, ne respectăm pe noi și respectăm clienții” Mergem apoi în sala factorilor. Cu mănuși pe mâini și, parțial, cu măști pe față, aceștia își pun la punct ultimele detalii înaintea plecării pe traseu. Starea de spirit este bună în rândul lor. Oamenii mai
Acum trei ani, pe când avea 62 de ani, Petre Eremia a avut curajul să o ia de la capăt și s-a angajat ca factor poștal POªTAªUL495 ¦ 13
Actualitate schimbă o glumă, mai iau peste picior inclusiv temutul virus, însă sunt conștienți de faptul că persoanele pe care le deservesc, mai ales cele în vârstă, își pun toată nădejdea în ei. Sunt factori cu experiență, mai puțin patru dintre ei, angajați în cursul lunii ianuarie și care au fost repartizați pe cele trei curse mecanizate pe care le efectuează oficiul din zona Militari a Capitalei. Plecăm pe traseu cu unul dintre factorii cu vechime ai oficiului. Este vorba de Lenuța Marcovici, 52 de ani dintre care ultimii 11 petrecuți ca factor la OP 76. Geanta burdușită de scrisori și ziare, mănuși pe mâini și mască pe față. Traseul Lenuței cuprinde în principal zona de blocuri din apropierea Autogării Militari, însă are și o scurtă porțiune de case. Este un poștaș căruia îi place ce face și se vede acest lucru. În buzunarul gecii atârnă greu nenumăratele chei de la intrarea în blocurile la care livrează. Cunoaște pe toată lumea din zonă, se vede că a dezvoltat relații de prietenie cu mai toți cei pe care-i deservește. Se mișcă fluent, natural, așa că în mai puțin de un sfert de oră a acoperit trei blocuri de câte 10 etaje. Oamenii îi deschid, schimbă câte o vorbă le livrează ce e de livrat, aceștia semnează de primire cu pixul personal și Lenuța își vede de drum. Are tot timpul grijă să păstreze distanța față de persoana din fața sa. „Simt că e un pericol în plus de când cu coronavirusul, însă fac tot ce depinde de mine să mă protejez. Respectăm astfel clienții și ne respectăm și pe noi. Până acum n-am avut de-a face cu vreo persoană izolată sau aflată în carantină. Am primit măști și mănuși, le port tot timpul, inclusiv în oficiu, sper să nu am probleme cu sănătatea. Asta îmi doresc cel mai mult și asta le transmit și colegilor mei din toată țara: să respecte regulile de protecție și multă sănătate!” O lăsăm pe Lenuța să-și continue traseul și revenim la sediul OP 76. Între timp, coada din fața oficiului s-a micșorat vizibil, mai sunt doar trei-patru persoane care așteaptă pe trotuarul lat din față. Plecăm pe traseu cu un alt factor poștal, Petre Eremia. Este unul dintre veteranii oficiului, la cei 65 de ani ai săi. Traseul său este mai spre periferie, cuprinde mai mult case și blocuri construite în ultimii ani, iar dezordinea în ceea ce privește denumirea și numerotarea noilor construcții atinge cote ridicate. „Mi-a fost foarte greu acum trei ani, când m-am angajat ca factor aici, să mă obișnuiesc cu zona aceasta aflată în plină dezvoltare. Eu fusesem electrician înainte, nu știam nimic de poștă. Am vrut chiar să mă las, să revin la pensie și să-mi văd de viața liniștită, însă doamna dirigintă m-a ajutat
O parte a colectivului OP București 76 transmite un mesaj de mare actualitate, valabil pentru toată rețeau poștală: POȘTA REZISTĂ! 14 ¦ MARTIE 2020
Florentina Marin, diriginta OP 76
Factorii poștali au grijă să respecte noile reglementări atunci când predau trimiterile
atunci să depășesc momentul și acum îmi știu zona ca pe buzunarul de la geacă. În zona de case este mai simplu de distribuit cu epidemia asta, mai ales că ești mereu în aer liber și poți sta departe de clienți. Bine, nici în blocuri nu e greu să respecți regulile, dacă îți propui asta... Până acum n-am cunoscut persoane cu probleme, însă știu câteva locații unde ar urma să se întoarcă, sau deja s-au întors, compatrioți de-ai noștri din străinătate. Voi face totul așa cum ne-a fost recomandat și nu vor fi probleme. Trecem noi și peste beleaua asta”, ne transmite, plin de un optimism robust, nea Petre, în timp ce mai împarte câte o scrisoare sau un ziar destinatarilor.
Exemplu de implicare oferit de o poștăriță buzoiancă Mariana Gheorghe nu este cel mai vechi poștaș din țară. Nici cel mai în vârstă. Ba din contră: n-are decât 29 de ani și lucrează în branșa poștășească de trei ani, ca agent poștal. Gestul prin Mariana care a atras atenția noastră, dar, în principal, pe cea a prietenilor și clienților săi s-a petrecut, așa cum stă bine lumii în care trăim, în social media. Mai exact pe Facebook. Poștărița din Buzău a postat, pe 23 martie, în plină pandemie de coronavirus, un mesaj scurt, prin care anunța comunitatea din care face parte, cea a satului Oratia, comuna Podgoria, de deplina sa disponibilitate de a veni la domiciliul oamenilor în vârstă spre a încasa facturile la utilități, în așa fel încât populația să nu fie nevoită să se plimbe pe străzi și să se expună la infectarea cu Covid-19. „Pentru cei care doresc plata facturilor enumerate în lista Poștei Române, fără a se deplasa în sediile acestora o pot face la Agentul Poștal al Agenției de care aparțin. La cei în vârstă o să merg personal, iar pentru cei care au nevoie de medicamente sau alimente va pot ajuta la cumpărarea lor (doar în caz de urgențe). Doamne ajută !”, a scris Mariana pe Facebook, însoțind postarea cu o fotografie a listei de furnizori de utilități ale căror facturi pot fi achitate la subunitățile poștale. O minunată pildă despre nivelul de implicare pe care poștașii ajung să-l aibe în cadrul comunităților locale, mai ales cele din rural și urbanul mic și mediu, acolo unde ei reprezintă adevărați stâlpi ai colectivității. Cu doar o zi înainte, Mariana își schimbase fotografia de coperta de pe Facebook cu una în care îi îndemna pe consătenii săi să stea acasă. „Eu nu pot sta acasă, sunt agent poștal și meseria aceasta ne poartă inevitabil la fiecare dintre voi. Ai grijă de tine! Ai grijă de mine!”, sună mesajul său.
Nu se teme de persoanele în izolare La momentul în care am sunat-o spre a sta de vorbă despre gestul său, Mariana a părut extreme de surprinsă de vâlva pe care au stârnit-o luările sale de poziție pe Fb. „Doamne sfinte, parcă am salvat lumea! Nu-mi închipuiam că postarea va stârni atâta interes. Mai devreme m-a sunat și directorul general al companiei și am fost un pic bulversată, m-am bâlbâit un pic, am
avut emoții... eu, care de obicei am tot timpul vorbele la mine și nu mă pierd cu firea așa ușor...”, ne-a spus. „Așa fac de când m-am angajat în Poștă, ăsta e felul meu de a fi, sunt foarte empatică și îmi place să ajut lumea din jurul meu, cum pot și cu ce pot, pentru că nici eu nu sunt prea bogată”. Poate de aceea a ajuns să ne spună, cu toată convingerea, că oamenii din sat o iubesc, lucru dovedit de altfel și de comentariile pe care mesajele sale le consemnează pe rețeaua de socializare inventată de Zuckerberg. Recunoaște cu franchețe că la început a fost gata-gata să lase meseria de poștaș și să plece unde o vedea cu ochii: „În prima lună de trei ori am fost pe punctul de a spune adio acestei meserii. Mi-a fost foarte greu să mă obișnuiesc cu rutina muncii de poștaș, cu volumul mare de trimiteri și prestații, să învăț fiecare casă și adresă din aria mea de distribuire... Ușor-ușor, și pentru că sunt o fire veselă și sociabilă, am reușit însă să deprind tainele meseriei și acum pot spune că știu tot ce mișcă pe traseul de 33 de kilometri pe care-l am de acoperit zilnic”. De exemplu, știe că pe traseul său, care cuprinde peste o mie de adrese de case, se află și două familii venite recent din Italia și aflate în izolare, fără a mai avea nevoie de listele oficiale de la Direcția de Sănătate Publică. „Deocamdată, n-am avut de distribuit nimic la ei, însă nu-mi este teamă să-mi fac treaba atunci când voi avea de-a face cu persoanele respective. Știu instrucțiunile oficiale făcute către poștașii care intră în contact cu persoane aflate în izolare sau carantină, le voi aplica așa cum scrie la carte și nu vor fi probleme. Am primit măști, mănuși, dezinfectant din partea companiei, le voi folosi și, vorba sloganului italian, totul va fi bine”. Vine Paștele, are de distribuit peste 600 de pensii, plus celelalte drepturi sociale, așa că va avea de încasat și destule facturi în zilele ce urmează. „Știu cum e pentru cei bătrâni, cu ce nerăbdare așteaptă pensia, doar îi am și eu pe părinții mei și pe socri în postura asta. Nu pot să-i dezamăgesc, voi merge și le voi achita pensiile până la ultimul leu”, dezvăluie Mariana. De altfel, și din acest punct de vedere, poștărița din Buzău este un exemplu, ea și soțul său alegând să nu se mai vadă cu părinții și socrii în perioada aceasta pentru a nu-i pune în pericol, deși locuiesc cu toții în Podgoria. POªTAªUL495 ¦ 15