Suntem pregătiţi pentru intervenţie în cazul producerii unui accident de aviaţie civilă?
Sacrificiu si Devotament
Biroul poliţie transporturi, Romsilva; Căpitănia Portului Bicaz. De asemenea, nu sunt făcute referiri la Planul roşu de intervenţie al judeţului şi nici detaliate atribuţiile structurilor cu care se cooperează (Salvamont, SAJ, CLSU); Nu există la nivelul dispeceratului o bază de date cu aerodromurile autorizate din judeţ pentru a fi luate în evidenţă ca sursă de producere a unei situaţii de urgenţă; Nu există mijloace de comunicaţii suficiente pentru conducerea operaţiunilor de intervenţie, fiind nevoie, în caz real, ca unele mijloace să poată fi puse la dispoziţia forţelor cu care se cooperează (Salvamont, CLSU). La exerciţiu, cooperarea s-a executat prin intermediul dispeceratelor celor două structuri, fiind destul de greoaie şi consumatoare de timp; Staţiile radio portabile din sistemul TETRA din dotarea instituţiei nu au activată opţiunea de localizare a poziţiei prin GPS, pe timpul exerciţiul fiind nevoiţi să utilizăm staţiile similare de la Jandarmi sau Poliţie. În gestionarea unui astfel de incident, transmiterea coordonatelor geografice ale locului în care s-a descoperit epava sunt esenţiale pentru cooperare, în special pentru unităţile de aviaţie şi ROMATSA; Hărţile care rulează pe aplicaţia CoordCom („112”) sunt decalibrate, coordonatele geografice încărcate pe aplicaţia SAR redând cu fidelitate locul incidentului, pe când pe aplicaţia „112” există o deviere de câţiva zeci de km; Lipsa hărţilor pentru orientarea primelor forţe ajunse la faţa locului şi pentru marcarea datelor situaţiei şi intervenţiei; Lipsa unui minime dotări pentru amenajarea unui punct de comandă la nivelul subunităţilor, echipajul de pe APIC (dacă va mai exista) trebuind să aibă şi această misiune. Într-o astfel de situaţie de urgenţă, când numeroase forţe ajung la faţa locului cu diferite mijloace, 1 autoturism ARO de la subunitate nu poate fi luat în calcul ca punct de comandă mobil, impunându-se să fie dublat măcar de 1 cort cu dotările necesare. Toate celelalte structuri aveau asemenea dotări numai noi, serviciile profesioniste, nu. S-a reuşit organizarea unui punct de adunare răniţi, într-un loc amenajat rudimentar, fără să ofere facilităţile necesare acordării unui minim de asistenţă medicală de urgenţă, din lipsa dotărilor proprii, cât şi la nivel CLSU. Postul medical avansat a sosit la locul intervenţiei odată cu echipajul de descarcerare, după 100 minute, timp în care victimele au stat în aer liber. Deşi viteza de deplasare a forţelor sosite de la subunităţile din Piatra Neamţ şi Târgu Neamţ a fost foarte bună, greul operaţiunilor de salvare s-au desfăşurat în prima oră şi a fost al subunităţii din raion care nu dispune de efectivele şi dotările necesare unor astfel de misiuni: PMAv, paramedici, personal în general; Viteza bărcilor pentru deplasare pe distanţa mari a fost foarte mică, atât din cauza condiţiilor meteorologice, cât şi din cauza puterii motoarelor (30 - 50 CP); Lipsa deprinderilor echipajelor de pe ambarcaţiune pentru a 30
executa misiuni de salvare din mediu acvatic; Numărul mijloacelor de comunicaţii radiotelefon este insuficient iar personalul încă nu are obişnuinţa de a nu pleca la intervenţie dacă nu dispune şi de un minim de mijloace de comunicaţii; Neutilizarea unui sistem de evidenţă a personalului care intră în zona intervenţiei, din cauza lipsei unor norme specifice de organizare a unui sistem de comandă şi control. Nu a fost operaţionalizat, la nivelul cerinţelor identificate din experienţa altor intervenţii, un punct de comandă, cu personal care să îşi desfăşoare activitatea de coordonare a intervenţiei din acest loc; Neconfirmarea de către toate persoanele desemnate în aplicarea Planului roşu de intervenţie a primirii mesajului de operaţionalizare a acestuia (Instituţia Prefectului, ISU, IJJ, IJP sunt singurele instituţii care au confirmat primirea mesajului); Implicarea SVSU s-a efectuat doar într-o mică măsură, probabil şi din cauză că încă nu au făcut demersurile necesare pentru operaţionalizarea serviciului voluntar de categoria a III a. Nu au respectat scenariul exerciţiului, au introdus şi a scos autospeciala din dispozitiv la ordinul primarului, fără să informeze comandantul forţelor la faţa locului; Personalul echipelor de căutare salvare nu au cunoscut codul de semne şi semnale utilizat în operaţiunile internaţionale, astfel încât pe acest segment au cooperat foarte greoi cu personalul Serviciului Public Salvamont; Neorganizarea unui punct de informare şi documentare care să facă legătura cu mass media şi nici desemnarea unei persoane autorizate care să se ocupe de acest lucru, ceea ce a determinat neînţelegerea scopului şi acţiunilor desfăşurate pentru îndeplinirea acestora de către reprezentanţii media cu efecte negative asupra imaginii instituţiei. Bineînţeles că aceste concluzii au fost transmise la toţi participanţii, precum şi la toate eşaloanele pentru iniţierea demersurilor de remediere şi, bineînţeles, unele (spre ruşinea noastră, nu toate) chiar s-au remediat. Din păcate, acţiunile de înlăturare a neajunsurilor s-au desfăşurat doar la nivelul unităţii noastre, deşi firesc ar fi fost, ca şi bună practică să se implementeze aceste acţiuni la nivel naţional. Pentru a verifica nivelul în care aceste proceduri şi planuri mai corespund actualelor realităţi, precum şi pentru a respecta prevederile protocolului dintre IGSU şi ROMATSA care prevede obligativitatea executării din 3 în 3 ani de activităţi de pregătire, antrenament, încă din anul 2013, inspectoratul nostru a planificat, pentru trimestrul III 2014, un nou exerciţiu. Probabil, până atunci vor fi mai multe schimbări la nivel procedural, iar acest exerciţiu de cooperare va fi binevenit. Ce s-a făcut în primă urgenţă la nivel instituţiei noastre pentru a optimiza aplicarea procedurilor/protocoalelor în aceste situaţii, conform ordinelor transmise după analiza situaţiei de către comanda unităţii din ziua imediat următoare producerii eveni-