Buletin DCDI nr.2

Universitatea BabeČ™-Bolyai Cluj-Napoca

Buletinul Informativ al Departamentului de Cercetare Dezvoltare Inovare

Nr. 2, Ianuarie 2007

Buletinul Informativ al Departamentului de Cercetare Dezvoltare Inovare

POLITICA CERCETĂRII

EDITORIAL - Despre cercetare ştiinţifică şi cercetări!

Autor: Conf. Univ. Dr. Daniel DAVID, Universitatea Babeş-Bolyai (UBB) (vicepreşedintele Consilului Cercetării Ştiinţifice din UBB)

Există în prezent o tensiune evidentă în mediul academic românesc între ştiinţele „tradiţionale” (ex., exacte, ale naturii) şi cele vocaţionale (ex., artele, sportul) privind modul în care este înţeleasă cercetarea ştiinţifică, cu implicaţii pentru promovarea academică şi distribuirea fondurilor de cercetare-dezvoltare-inovare. Spre exemplu, în timp ce primele susţin că producţia ştiinţifică se exprimă în publicaţii şi brevete de invenţie, ultimele doresc să includă ca produse ale cercetării şi opere de artă, filme, expoziţii, performanţe sportive etc. Clarificarea constructului de cercetare ştiinţifică prin prisma epistemologiei moderne şi separarea acestuia de alt gen de “cercetări” este aşadar fundamentală, acum când suntem în pragul redefinirii criteriilor de performanţă în aria românească a educaţiei şi cercetării după setul de bune practice internaţionale.

Cercetare ştiinţifică versus cercetări Cercetare ştiinţifică este o subcategorie a cercetării. Cercetarea are ca scop producerea de cunoştinţe. Cunoştinţele sunt exprimate în propoziţii cărora li se asignează o valoare de adevăr. În funcţie de modul în care se asignează valoriile de adevăr, avem mai multe tipuri de cercetare (cunoaştere).

Cele care implică un demers mai structurat – cercetarea ştiinţifică, filosofică, religioasă – se regăsesc în universităţi, instituţii care reunesc cunoaşterea universală (aşadar, a echivala studiul din universităţi numai cu studiul ştiinţific este o gravă eroare epistemologică!).

Alte tipuri de cercetare sunt mai puţin structurate, fiind reunite sub umbrela cercetării de simţ comun care produce cunoaştere de simţ comun.

Cercetarea de simţ comun, din cauza unei metodologii mai puţin riguroase şi sistematizate, produce adesea o asignare a valorilor de adevăr lipsită de validitate. Spre exemplu, pe baza unor observaţii necontrolate de simţ comun, oa-

menii au crezut sute de ani că pământul este plat, că într-un obiect compact (ex., piatră) există mai mult spaţiu ocupat decât spaţiu gol, au elaborat sisteme complexe prin care încercau să inducă sens şi semnificaţie în lumea în care trăiau: unde sunt zeii olimpieni de altădată sau elefantul care sprijină pământul? Specia umană nu este construită pentru a căuta adevărul! Cercetările ştiinţifice (Gilbert şi colab, 1988) au arătat că orice informaţie primită este codată în primă instanţă în sistemul nostru cognitiv ca fiind adevărată. Abia apoi, în pasul doi, urmează să decidem critic dacă ea este sau nu adevărată. Dacă acest al doilea pas este blocat, ajungem să considerăm ca fiind adevărat orice ni se transmite; de aici la „homo stupidus” nu este decât un pas mic pentru unii! Blocarea celui de-al doilea pas nici măcar nu este foarte greu de realizat. Spre exemplu, dacă informaţiile ni se transmit implicit/inconştient (prin percepţie, învăţare sau memorie implicită) sau dacă resursele atenţionale sunt insuficiente (ex., suntem într-o situaţie de stres, implicaţi în sarcini multiple,

Nr. 2 Ianuarie 2007

sub presiunea timpului etc.) pasul doi, de evaluare critică a informaţiei, este blocat şi ajungem să credem tot ceea ce ni se transmite.

Specia umană este construită pentru a găsi predictibilitate prin sens şi semnificaţie. Căutarea adevărului prin cercetare ştiinţifică este un lucru greu, care cere efort şi capacitatea de a tolera incertitudinea.

Puţini oameni pot face acest lucru şi ei sunt cei care au dus omenirea, în salturi inegale, la dezvoltarea de astăzi. Restul îşi creează pseudocunoştinţe care le dau sens şi semnificaţie, pentru că ceva nu trebuie să fie adevărat ca să fie util (trebuie doar să credem că este adevărat).

Deşi cunoaşterea de simţ comun poate genera întâmplător cunoştinţe cu un grad înalt de validitate (ex., mai ales în registrul unor descrieri la un nivel mediu de analiză, exprimate, de pildă, în sfera relaţiilor interpersonale), ea generează adesea pseudocunoştinţe (mai ales la micro- şi macro-nivel: cunoştinţele de simţ comun despre funcţionarea creierului sau a migrării populaţiilor sunt adesea pseudocunoştinţe, multe din ele comice). Spre exemplu, ce uşor ne vine să explicăm un anumit patern comportamental (ex., roşeşte, se bâlbăie, tremură) prin caracteristici umane (ex., este anxios). Evident că dacă vă întreb de unde ştiţi că subiectul este anxios îmi veţi spune că acest lucru se vede din paternul comportamental (ex., roşeşte, se bâlbâie, tremură). Oricine a studiat logica vă va spune că acest demers este unul circular, fără valoare explicativă. Anxios este un termen care descrie paternul comportamental, nu îl explică; aşadar, între termenul de anxios şi paternul comportamental este un mecanism semiotic, nu unul cauzal, similar relaţiei dintre termenul „jaguar” şi fiinţele vii care sunt denumite astfel. Nu este absurd să spunem că jaguarul „cauzează” fiinţele vii denumite astfel? Ei bine, atunci de ce nu ne pare la fel de

absurd să spunem că anxietatea „cauzează/generează” paternurile comportamentale descrise mai sus? Răspunsul este simplu: nu ni se pare absurd deoarece această tautologie ne dă iluzia cunoaşterii, după cum existenţa zeilor olimpieni ne ajuta cândva să organizăm lumea în care trăiam. Iar noi avem nevoie de aceste iluzii ale cunoaşterii pentru că ne dau sens, semnificaţie şi predictibilitate. În cercetarea teologică asignarea valorii de adevăr informaţiilor din textele sacre necesită în primul rând credinţă, metodologia fiind ghidată de acest lucru. Sfântul Augustin a fost unul dintre cei care au promovat revelaţia mistică ca o cale principală spre cunoaştere.

Deşi Sfântul Toma D’Aquino a încercat să împace această cale de cunoaştere cu logica, atunci când apar discrepanţe credinţa şi revelaţia mistică sunt mai puternice, logica fiind adesea utilizată pentru a oferi explicaţii posthoc. Aceste forţări ale utilizării logicii pentru a justifica într-un cadru „acceptat” lucruri deja asumate apriori prin credinţă duce la o serie de sofisme (erori de logică) care pot fi găsite pe scară largă în textele de dogmatică; aşadar logica este permisă până acolo unde nu supără revelaţia. Scurt spus, testarea prin verificabilitate şi/sau falsificabilitate este greu de realizat în cazul unor abordări teologice. Cu suficientă credinţă poţi asigna valori de adevăr unor informaţii care vor rezulta în cele mai diverse şi stranii cunoştinţe. În cercetarea filosofică se încearcă asignarea valorii de adevăr prin mijloace logice. Însă din cauza naturii problemei, adesea aceste mijloace logice nu sunt dublate de o investigaţie ştiinţifică-empirică. Într-adevăr, problemele filosofice sunt de obicei metafizice şi nonempirice. Spre exemplu, în timp ce ştiinţa este interesată de ceea ce

este adevărat şi ceea ce este fals, filosofia este interesată de natura conceptelor de „adevăr” şi „fals”.

Probleme empirice cândva de domeniul filosofiei, au fost astăzi preluate de ştiinţele care s-au desprins mai demult sau mai recent de filosofie. Este drept că în vremurile vechi cei pe care astăzi îi numim filosofi erau în acelaşi timp astronomi, biologici, matematicieni, sau psihologi; ei erau, aşadar, spirite universale. Cu timpul însă, discipline specifice precum biologia, fizica, matematica, psihologia etc. s-au separat de demersul filosofic – pe care îl mai păstrează însă la nivelul unor asumpţii tacite – prin asimilarea unui obiect de studiu şi a unei metodologii instrumentale. Astfel, s-a adâncit tot mai mult diferenţa dintre metafizică şi ştiinţă, dintre cunoaşterea „veritabilă” – filosofică, orientată spre esenţă, având ca obiect ceea-ce-este, şi cunoaşterea „instrumentală” – ştiinţa propriu-zisă, orientată spre devenire şi pragmatism, având un obiect vizibil-operaţionalizabil.

Unii autori vorbesc şi despre o cercetare/cunoaştere artistică.

Noi (vezi şi Carnap, 1937) credem că o asfel de sintagmă este una fără sens. Cercetarea are ca scop producerea de cunoştinţe, cunoştinţe evaluate prin prisma categoriei de „valoare de adevăr”. Pe de altă parte, producţiile artistice, prin intermediul esteticii, sunt evaluate prin alte categorii cum sunt „frumosul”, „comicul” etc. Produsul artistic poate conţine informaţii importante şi, aşa cum vom vedea în continuare, asupra lui se poate exercita un demers ştiinţific pentru a surprinde acele informaţii prin prisma categoriei „valoare de adevăr”. Categoria de „valoare de adevăr” însă nu este importantă pentru artă în evaluarea produselor sale. Aşadar, deşi este adevărat că domeniul artistic poate fi abordat şi ştiinţific acest lucru nu înseamnă că arta este o formă de cunoaştere, decât metaforic spus.

Aşadar, cercetarea ştiinţifică este un alt tip de cercetare, diferit de cercetarea de simţ comun, teologică sau filosofică, deşi obiectul lor poate să fie uneori acelaşi. Diferenţa dintre ele nu este de obiect de studiu ci de metodă, adică de modalitatea de abordare şi cercetare a obiectului. De pildă, conceptul de Dumnezeu poate fi abordat teologic, filosofic sau ştiinţific; acest lucru este reflectat în ştiinţa contemporană. Spre exemplu, titlul de „doctor” nu se obţine datorită faptului că eşti un preot sau filosof foarte bun; titlul de doctor, care este un titlu ştiinţific, se obţine după un program de cercetare, aplicând metodologia ştiinţifică obiectului specific de studiu (ex., analiză de discurs asupra Epistolei către Corinteni dacă eşti preot; analiză de conţinut asupra constructului de monadă în scrierile filosofice dacă eşti filosof; analiză tematică asupra colindelor din zona Satu-Mare dacă eşti artist etc.).

Cercetare ştiinţifică; fundamente

Cercetarea ştiinţifică are ca scop producerea de cunoştinţe necesare rezolvării unor probleme. Faptul că cercetarea ştiinţifică are ca scop producerea de cunoştinţe în scopul rezolvării unor probleme nu înseamnă însă că producerea de cunoştinţe se face doar prin cercetare. Uneori cunoştinţele pot fi descoperite prin întâmplare, dar şi în acest caz ele trebuie apoi organizate prin cercetare într-un sistem organizat de cunoştinţe. În cercetarea ştiinţifică se face distincţia între cercetare fundamentală, cercetare aplicată şi cercetarea pentru dezvoltare şi inovare. Astfel, dacă cunoştinţele se referă la reguli şi principii (cunoştinţe declarative: ce ştiu?), vorbim despre cunoştinţe rezultat al cercetării fundamentale, exprimate în publicaţii. Dacă cunoştinţele se referă la proceduri sau la aplicarea cunoştinţelor rezultat al cercetării fundamentale la contexte specifice (cunoştinţe

Buletinul Informativ al Departamentului de Cercetare Dezvoltare Inovare

procedurale; ce pot face?), atunci discutăm despre cercetare ştiinţifică aplicată, al cărei rezultat apare în publicaţii. În cazul în care cunoştinţele sunt suficient de proceduralizate pentru a se exprima în tehnologii şi servicii, vorbim despre cercetare-dezvoltare, al cărei rezultat se exprimă în publicaţii şi/sau brevete de invenţie şi prototipuri. Transformarea cunoştinţelor din publicaţii, a brevetelor şi prototipurilor în tehnologii şi servicii asimilate economic şi social, nu este doar responsabilitatea cercetării ştiinţifice, ci ţine de domeniul socio-economic, fiind inovare prin transfer şi diseminare de cunoştinţe, proces în care cercetarea ştiinţifică şi cercetătorii sunt doar o componentă alături de mediul socio-economic (ex., industrie, utilizatori, responsabili de politici în domeniu etc.).

Remarci finale

Activitatea universitară este una complexă, care presupune din partea celui care o practică patru demersuri diferite, în ponderi variate de la un domeniu ştiinţific la altul (David, 2006): (1) cercetare ştiinţifică; (2) activitate didactică; (3) servicii profesionale/de specialitate; (4) activităţi administrative (ex. director de grant; coordonator de echipă de cercetare etc.). Toate aceste activităţi sunt importante şi împreună dau performanţa şi forţa unei instituţii de învăţămând superior moderne şi marchează profilul cadrului didactic în perioada contemporană. În analizele de specialitate activitatea de cercetare ştiinţifică este factorul care face diferenţa de performanţa şi vizibilitate între instituţiile de învăţământ superior, contribuţia la cunoaştere prin cercetarea ştiinţifică catalizând toate celelalte activităţi.

Acestea fiind spuse, trebuie să înţelegem că profesura – calitatea de profesor universitar -, indiferent de domeniu, are ca nucleu esenţial cercetarea ştiinţifică. Aşadar, titlul de „doctor” nu se obţine da-

torită faptului că eşti un artist, un psiholog, un medic, un preot sau un filosof foarte bun; acestea sunt servicii profesionale de specialitate. Aşa cum funcţia unui psiholog este de a face testare psihologică şi psihoterapie funcţia unui pictor este de a produce tablouri. Este ilogic să încercăm să echivalăm creaţia artistică şi tablourile produse prin ea cu cercetarea ştiinţifică, ele fiind demersuri diferite (serviciu de specialitate versus cercetare ştiinţifică); este ca şi cum am echivala producţia ştiinţifică în medicină sau psihologie cu numărul de cazuri rezolvate cu succes de un medic sau un psiholog. Titlul de doctor, care este un titlu ştiinţific, se obţine după un program de cercetare, aplicând metodologia ştiinţifică obiectului specific de studiu. Filosoful utilizează în activitatea sa cercetarea filosofică, preotul utilizează cercetarea teologică iar artistul utilizează creaţia artistică. Ei pot dobândi astfel excelenţă profesională; dacă însă doresc să devină şi profesori universitari conducători de doctorat – să dobândească o profesură - ei trebuie să angajeze şi cercetarea ştiinţifică care constituie esenţa profesurii.

Profesura presupune aşadar competenţă în cercetare ştiinţifică care este altceva decât performanţa profesională ca artist, preot sau filosof. În aceste domenii vocaţionale (ex. artă, sport, teologie etc.) se poate include partea de servicii profesionale de specialitate ca un criteriu cu pondere mai mare în promovările academice dar, aşa cum arată setul de bune practici internaţionale, el trebuie obligatoriu dublat de producţia ştiinţifică exprimată în publicaţii şi brevete, cel puţin la gradele didactice titulare mari (ex. profesori şi conferenţiari) care susţin cursuri şi conduc doctorate! Faptul că ştiinţa poate fi făcută cu artă, cu suflet (teologic), sau cu îndoială raţională (filosofic), nu înseamnă că ştiinţa este totuna cu arta, teologia sau filosofia (sic!).

Nr. 2 Ianuarie 2007

CERCETAREA SE PREZINTĂ Istoria civilizației romane în cercetările Profesorului Ioan Piso

Domeniul abordat cu constanţă şi înaltă competenţă de prof. dr. I. Piso a fost, mereu, istoria civilizaţiei romane, element esenţial al antichităţii europene şi patrimoniu comun al lumii civilizate de azi.

Desigur, a avut în vedere mai întâi realităţile acesteia în Dacia, dar pe acestea le-a interpretat mereu în context continental, ca parte a unui proces istoric ce priveşte istoria universală.

Eforturile s-au concentrat asupra inscripţiilor antice, din Dacia şi nu numai. Studiul lor competitiv reclamă stăpânirea limbilor clasice şi moderne, cultură vastă, erudiţie şi viziune istorică, dar şi efort organizat de durată. Fiecare caz necesită elucidarea contextului de descoperire, restituirea textului (literară şi grafică), traducerea acestuia, datarea şi atribuirea, interpretarea datelor, valorificarea lor în cercetarea istorică. Eforturile de acest fel sunt esenţiale pentru cunoaşterea Antichităţii clasice, şi fiecare rezultat prezintă interes general pentru cercetarea domeniului, în întreaga lume savantă. Este, aşadar, un domeniu predilect de comunicare şi cooperare internaţională. Atât la noi cât şi în lume, numărul specialiştilor performanţi din domeniu este foarte redus. Putem spune că, astăzi, profesorul. Piso contează în lume ca un reprezentant de vârf al domeniului.

S-a impus mai întâi prin

Material pus la dispoziţie de dl. Conf. Dr. Radu Ardevan

strădaniile tenace de descoperire, reconstituire şi studiere complexă a sute şi sute de inscripţii din Dacia romană.

Rezultatele acestei munci au devenit rapid

“Pfaffenberg” (Austria), publicate în volum la Viena (anexa, nr. 4).

Dar, întotdeauna, cercetarea şi restituirea textelor mutilate a fost însoţită de exploatarea

cunoscute specialiştilor din întreaga lume. Amintim aici volumul de inscripţii de la Apulum, publicat la Paris (vezi anexa, nr. 3), precum şi solicitarea de a studia inscripţiile de la Carnuntum -

integrală a acestor izvoare, alături de toate celelalte disponibile, pentru problemele de istorie pe care acestea le ilustrează. De aceea, chiar şi contribuţii aparent restrânse şi disparate rămân de

mare valoare pentru cercetare – lucru dovedit de retipărirea lor în volum, la Heidelberg (anexa, nr. 5).

Pe baza izvoarelor epigrafice, cu utilizarea tuturor celorlalte surse, prof. I. Piso a abordat studii foarte dense despre realităţile politice, administrative, sociale şi culturale ale Antichităţii daco-romane, mereu văzute în cadrul european al vremii; ele au privit onomastica şi prosopografia epocii, studiul diplomelor militare romane, istoria societăţii şi a instituţiilor, uneori intervenind chiar în istoria religiilor şi a mentalităţilor. Toate acestea reprezintă direcţii moderne de dezvoltare a epigrafiei clasice pe plan mondial, de mare potenţial şi viitor, ce deschid posibilităţi largi de înţelegere nuanţată a lumii vechi şi a relaţiilor ei cu realităţile ulterioare (inclusiv cu civilizaţia Europei de azi), dar în acelaşi timp presupun cooperare internaţională, precum şi aplicarea celor mai moderne metode de investigaţie şi interpretare.

Printre reuşitele remarcabile ale cercetărilor profesorului Ioan Piso pe baza epigrafiei, larg recunoscute internaţional, se înscriu: sinteza standard asupra guvernatorilor Daciei romane (tipărită la Bonn în 1993 – anexa, nr. 2), clarificarea procesului de urbanizare romană în bazinul Dunării (anexa, nr. 17), elucidarea problematicii societăţii din marile oraşe daco-romane (anexa, nr. 15-16, 18), clarificarea relaţiei între garnizoanele de legiune şi aşezările urbane vecine (anexa, nr. 14), înţelegerea sistemului roman de administrare a provinciilor de graniţă (relaţia guvernator – procurator financiar) şi a rolului cavalerilor în armată (anexa, nr. 9, 11, 19; sinteza asupra procuratorilor şi a altor oficiali de rang ecvestru ai Daciei romane se află sub tipar, anexa nr. 7). Aceste rezultate au beneficiat de recunoaştere internaţională şi sunt curent citate ori folosite de literatura de specialitate; unele au deschis

Buletinul Informativ al Departamentului de Cercetare Dezvoltare Inovare

chiar discuţii fructuoase între specialişti. Faptul se vede în solicitările de participare la mari lucrări de referinţă, ca volumele Reallexikon der germanischen Altertumskunde, Dictionnaire de l’Antiquité, L’ordre équestre, histoire d’une aristocratie ori Traiano ai confini dell’Impero. În acelaşi sens cităm desele invitaţii la manifestări ştiinţifice internaţionale, stagiile de profesor invitat (la universităţile din Viena, Graz, Paris şi Köln), burse prestigioase de studii (la Köln, Bordeaux şi Paris) ori participarea la proiecte internaţionale de cercetare (cu universităţile din Viena, Graz, Paris ori Londra).

Dar d-sa a abordat şi arheologia romană provincială, îndeosebi prin cercetări de lungă durată la Ulpia Traiana Sarmizegetusa (din 1984, responsabil de şantier). Programul de studiere a forului civil al oraşului, subiect de interes european, a fost îndeplinit în colaborare cu o echipă a Universităţii din Bordeaux, iar primul volum al monografiei sub află sub tipar (vezi anexa, nr. 6). Forul religios este încă în cercetare, printr-o colaborare cu Universitatea din Köln.

Trebuie remarcat că cercetarea arheologică a fost practicată aici nu doar la nivel competitiv modern, ci mai ales în permanentă legătură cu celelalte ştiinţe auxiliare ale domeniului.

Printre perspectivele de cercetare promovate de prof. Piso figurează continuarea investigaţiilor arheologice la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, dar mai ales adâncirea studierii complexe a civilizaţiei romane provinciale – îndeosebi pe baza surselor epigrafice. Această din urmă direcţie se bucură de cel mai mare interes pe plan mondial. În prezent, proiectul major căruia profesorul Piso îi acordă atenţie este republicarea modernă şi studierea exhaustivă a tuturor inscripţiilor antice din Dacia – parte din largul proiect european

(dirijat de Academia din Berlin) de reactualizare a lui Corpus Inscriptionum Latinarum. Este un domeniu de excelenţă prin care cercetarea românească prezintă importanţă în context european şi poate beneficia de amplă recunoaştere internaţională.

Anexă - Lucrări importante 1. Inscriptiones Daciae Romanae III 2 (Sarmizegetusa), Bucureşti, Ed. Academiei, 1980, 484 p. (cu I. I. Russu şi V. Wollmann) 2. Fasti provinciae Daciae I. Die senatorischen Amtsträger, Bonn, Habelt Verlag, 1993, 339 p.

3. Inscriptions d’Apulum (IDR III, 5), I-II, Paris, ed. Boccard, 2001, 580 p.

4. Das Heiligtum des Jupiter Optimus Maximus auf dem Pfaffenberg / Carnuntum. Die Inschriften, Wien, Akademie Verlag, 2003, 176 p.

5. An der Nordgrenze des Römischen Reiches.

Ausgewählte Studien (1972-2003), Stuttgart, Steiner Verlag, 2005, 527 p.

6. Le forum vetus de Sarmizegetusa, I-II, Paris – Bucureşti, 2007, 800 p. (cu R. Etienne şi Al. Diaconescu), sub tipar 7. Fasti provinciae Daciae II. Die ritterlichen Amtsträger, Bonn, 350 p., sub tipar 8. Votorum nuncupatio de Sarmizegetusa, Revue Roumaine d’Histoire 13, 5-6, 1974, p.

723-733 9. Die Laufbahn eines Ritters aus Pamphylien, Chiron 8, 1978, p. 515-527 10. Die spätrömische Inschrift von Gornea, Zeitschrift für Papyrologie und Epigraphik 42, 1981, p. 263-272 11. Maximinus Thrax und die Provinz Dakien, Zeitschrift für Papyrologie und Epigraphik 49, 1982, p. 225-238 12. Das Militärdiplom von Drobeta, Zeitschrift für Papyrologie und Epigraphik 56, 1984, p.

111-124 (cu D. Benea) 13. Les deux forums de la colonie Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Revue d’Études Anciennes 92, 3-4, 1990, p. 273-296 (cu R. Étienne şi Al. Diaconescu) 14. Die Inschriften von Pfaffenberg und der Bereich der canabae legionis, Tyche 6, 1991, p.

131-160 15. Die sozale und ethnische Zusammensetzung der Bevölkerung in Sarmizegetusa und in Apulum, Prosopographie und Sozialegeschichte, Köln – Wien – Weimar 1993, p. 315-337 16. Le territorium de Sarmizegetusa, Ephemeris Napocensis 5, 1995, p. 63-82 17. L’urbanisation des provinces danubiennes, La naissance de la ville dans l’Antiquité, Paris, 2003, p. 285-298 18. Gli Illiri ad Alburnus Maior, Dall’Adriatico al Danubio, Pisa, 2004, p. 271-307 19. Der Prätorianerprefekt Q. Marcius Turbo und seine Söhne, Zeitschrift für Papyrologie und Epigraphik 150, 2004, p. 265-280

Nr. 2 Ianuarie 2007

Spaţiul European al Cercetării Programe comunitare şi alte oportunităţi de colaborare internaţională PC7 reprezintă abrevierea pentru al Şaptelea Program Cadru de Cercetare şi Dezvoltare Tehnologică. Acesta este instrumentul principal al UE pentru finanţarea cercetării în Europa (2007-2013).

Bugetul CE pentru următorii şapte ani este de 50,5 miliarde €, iar bugetul Euratom pentru următorii cinci ani este de 2,7 miliarde €. În total, aceasta reprezintă o creştere de 41% faţă de PC6 în raport cu preţurile din 2004, şi de 63% în raport cu preţurile actuale. În cele ce urmează vă facem o scurtă prezentare a programului Cooperare.

Programului „Cooperare” are un buget de 32 miliarde de € , iar în cadrul lui se va acorda sprijin în domeniul cercetării ştiinţifice proiectelor internaţionale de cooperare pentru în cadrul Uniunii Europene şi dincolo de graniţele sale. Acest program are ca obiectiv general promovarea progresului ştiinţei şi tehnologiei. Prin susţinerea şi consolidarea cecetării în zece arii tematice, corespunzătoare principalelor domenii ale cunoaşterii, se urmăreşte dezvoltarea cercetării pentru ca aceasta să facă faţă cerinţelor europene din domeniile sociale, economice, de mediu, de sănătate publică şi industriale europene, precum şi pentru a fi capabilă să deservească interesele publice şi să susţină ţările în curs de dezvoltare.

Cele zece arii tematice din cadrul programului Cooperare sunt următoarele:

Primele apeluri la propuneri de proiecte s-au lansat la sfârşitul anului trecut. Pentru a le vizualiza şi găsi pe cele din domeniul care vă interesează urmaţi linkul: http://cordis.europa.eu/fp7/dc/index.cfm PC7 este constituit din 4 blocuri principale de activitate ce formează 4 programe specifice (Cooperare, Idei, Oameni, Capacități), plus un al cincilea program special de cercetare nucleară.

(EURTOM).

1. Sănătate Buget: 6 miliarde € (2007 - 2013) Obiectiv: ameliorarea sănătăţii cetăţenilor europeni, precum şi creşterea şi intensificarea competitivităţii şi capacităţii inovative a industriei şi afacerilor din domeniul sănătăţii la nivel european. Problemele globale de sănătate, ca de exemplu epidemiile în curs de apariţie, vor fi de asemenea analizate.

2. Alimentaţie, agricultură şi biotehnologie Buget: 1.9 miliarde € (2007 - 2013) Obiectiv: Avansarea cunoaşterii în managementul durabil, producţia şi utilizarea resurselor biologice (microbiologice, plante şi animale) va asigura baza pentru produse mai sigure, eco-eficiente şi competitive precum şi servicii pentru agricultură, pescuit, alimentaţie umană şi animală, sănătate şi industria lemnului.

Sunt anticipate contribuţii importante la implementarea politicilor şi reglementărilor actuale şi de perspectivă în sectorul sănătăţii

publice, al sănătăţii animalelor şi plantelor şi al protecţiei consumatorului. Noi surse de energie regenerabilă vor fi susţinute sub incidenţa conceptului unei bioeconomii europene bazate pe cunoaştere.

3. Tehnologiile informaţiei şi comunicaţiei Buget: 9.1 miliarde € (2007 - 2013) TIC joacă un rol important în consolidarea inovaţiei, creativităţii şi competitivităţii în toate sectoarele industriale şi de servicii. Intrăm într-o nouă fază de dezvoltare care va duce la creştere şi dezvoltare durabilă în deceniile care urmează; totuşi, această creştere va fi realizabilă numai în măsura în care investim începând de acum în cercetarea şi în inovaţia legată de următoarea generaţie de tehnologii.

4. Nano–ştiinţe, nano–tehnologii, materiale şi noi tehnologii de producţie Buget: 3.5 miliarde € (2007 - 2013) Activitatea Nanotehnologiilor, Materialelor şi a Tehnologiilor

de Producţie are o puternică relevanţă socio-economică. Nanotehnologiile aduc soluţii noi şi pot avea performanţe mărite în întregul sector de producţie, precum şi în domeniile sanitar, medical, agricultură.

5. Energie Buget: 2.3 miliarde € (2007 - 2013) Sistemele de energie se confruntă cu provocări majore. Urgenţa de a identifica şi dezvolta soluţii adecvate şi convenabile este justificată de tendinţele alarmante ale cererii globale de energie, de caracterul finit al rezervelor convenţionale de petrol şi gaze naturale, precum şi de nevoia de a ţine în frâu emisiile de gaze de seră. Aceste acţiuni vor reduce într-un mod eficient consecinţele devastatoare ale schimbărilor climatice, instabilitatea preţurilor petrolului (în special pentru sectorul transporturilor, extrem de dependent de petrol) şi instabilitatea geopolitică în regiunile furnizoare de petrol.

6. Mediu (inclusiv schimbările climatice) Buget: 1.8 miliarde € (2007 - 2013) Problemele puse de presiunile

Buletinul Informativ al Departamentului de Cercetare Dezvoltare Inovare

crescânde, naturale şi umane, asupra mediului şi a resurselor sale impun o abordare coordonată la nivel pan-european şi internaţional.

7. Transport (inclusiv aeronautică) Buget: 4.1 miliarde € (2007 - 2013) Transportul este unul din punctele forte ale Europei – sectorul de transport aerian contribuie la 2,6% din PIB –ul UE cu 3, 1 milioane de locuri de muncă, iar sectorul de transport la suprafaţă produce 11% din PIB – ul UE cu o ocupaţie a locurilor de muncă de 16 milioane de persoane. Dar transportul este de asemenea responsabil şi pentru emiterea a 25% din totalul cantităţii de CO2 emis în UE. 8. Ştiinţe socio-economice şi umaniste Buget: 610 milioane € (2007-2013) Europa se confruntă cu o serie de provocări sociale şi economice şi de aceea o mai bună înţelegere a acestora şi abordarea lor efectivă prin crearea de strategii potrivite este foarte importantă. Tradiţia îndelungată a Europei în acest domeniu de cercetare precum şi abordarea socială, economică şi culturală diferită oferă o ocazie

Cel mai uşor mod de a găsi documentaţia ce trebuie studiată pentru a răspunde la un apel de propuneri este descărcarea lor de pe www.cordis.europa.eu.

Biblografie: www.cordis.europa.eu • www.ec.europa. eu/research - Prezentare fp7- factsheets_ro

unică pentru desfăşurarea acestui tip de cercetare la nivelul Uniunii Europene.

9. Spaţiu Buget: 1.4 miliarde € (2007 - 2013) În ultimii 20 de ani, Europa a devenit un pionier în domeniul tehnologiei prin aplicaţii ca Observarea Pământului şi Galileo. Europa a investit în explorarea spaţiului prin misiuni cu costuri eficiente şi iniţiative realizate în colaborare cu Agenţia Spaţială Europeană asigurându-şi un loc strategic în acest domeniu.

10. Securitate Buget: 1.3 miliarde € (2007 - 2013) Securitatea europeană este o precondiţie pentru prosperitate şi libertate. Trebuie abordată necesitatea unei strategii de securitate comprehensive ce cuprinde atât măsuri de securitate civile cât şi de apărare.

Fiecare din aceste arii tematice are un program de lucru specific care cuprinde detalii despre tipurile de proiecte finanţate, despre direcţiile decercetare finanţate, despre programarea apelurilor la propuneri de proiecte, despre buget etc.

Pentru consultanţă, asistenţă tehnică şi informaţii suplimentare: • persoană de contact: Gabriela Crișan • tel: 0264 405300/interior 5123 • e-mail: crisangi@staff.ubbcluj.ro

Pentru exemplificare aveţi inserat mai jos modul cum arată pagina cu aceste informaţii:

Nr. 2 Ianuarie 2007

Publicații UBB

Cartea

“Materiale

oxidice

cu

structura vitroasă şi ceramică.

Posibilităţi de obţinere, unele proprietăţi şi aplicaţii” de Ioan Ardelean şi Raluca Ciceo Lucăcel apărută în anul 2006 la Presa Universitară Clujeană, abordează un domeniu de mare actualitate ştiinţifică atât din punct de vedere fundamental privind

cât

şi

materiale

aplicativ,

oxidice

cu

structura vitroasă şi ceramică.

Lucrarea este structurată în două părţi, prima dedicată materialelor oxidice

cu

structura

vitroasă,

iar a doua, ceramicelor oxidice.

Prima parte extinsă pe cinci capitole

abordează

noţiunile

Fiecare capitol este însoţit de o

tehnologia materialelor oxidice

fundamentale, obţinerea, metode

vastă bibliografie, cuprinde no-

necristaline şi ceramice, dar şi un

de studiu structurale, formatorii

ţiuni fundamentale, monografi-

argument care să convingă că

de reţea vitroasă, unele proprietăţi

ce precum şi o serie de rezultate

aceste materiale au o perspectivă

şi aplicaţii ale materialelor oxidice

proprii obţinute de autori. Cartea

deosebită prin folosirea lor în do-

cu structura vitroasă obişnuite şi

se adresează studenţilor, maste-

menii noi, de vârf, precum medici-

speciale. A doua parte conţine

ranzilor, doctoranzilor şi specia-

nă, tehnică nucleară, electronică,

şapte capitole şi prezintă noţiuni

liştilor care lucrează în domeniul

necesitând în prezent un susţinut

introductive definitorii specifice,

materialelor oxidice necristaline şi

şi sistematic efort de cercetare.

obţinerea,

ceramice.

macrostructura

şi

modelarea acesteia, proprietăţi

Prin tematica abordată lucrarea

şi aplicaţii ale ceramicilor oxidice

poate constitui un ghid pentru

industriale şi speciale.

cei interesaţi în fizica, chimia şi

Prof. Dr. Onuc Cozar

10

Buletinul Informativ al Departamentului de Cercetare Dezvoltare Inovare

Tineri cercetători Dr. Alina Simona Rusu născută în 29 iulie 1973, Satu-Mare

Dr. Alina Simona Rusu

Formată ca biolog la UBB (absolventă a Facultăţii de Biologie-Geologie în 1996 ca şef de promoţie şi absolventă a programului de master în Biocenologie în 1997), am obţinut titlul de Doctor în Ştiinţele Naturii, specializarea Comportament Animal, la Universitatea din Zurich în 2004. Orientarea mea spre studiul comportamentului animal a fost amorsată de o bursă de studii la Universitatea Liberă din Bruxelles (Tempus-Phare-JEP0716594, 1994-1995). În cursul stagiului meu la Bruxelles am avut ocazia să particip la un proiect de investigare a mecanismelor fiziologice şi comportamentale ale modului în care relaţiile sociale pot avea un rol decisiv în reproducerea unor indivizi.

Astfel, femelele dominante din specia Clethrionomys glareolus (şoarece roşu de pădure) reuşesc să elimine de la reproducere femelele subordonate, deţinând în acest fel monopolul asupra genelor masculului reproducător din grup.

Ideea importanţei relaţiilor sociale intragrupale în succesul reproductiv individual a continuat să mă preocupe şi în teza mea de doctorat ce a fost supervizată de doi specialişti internaţionali în ecologie comportamentală şi sociobiologie, Dr. Barbara Koenig şi Dr. Sven Krackow. Specia de studiu a fost şoarecele sălbatic de casă (Mus musculus domesticus).

Fascinant nu doar pentru fiziologi

şi geneticieni, cât şi pentru etologi şi sociobiologi, şoarecele de casă este o specie cu un sistem social mediat de agresivitate care a permis până în prezent inferenţe multiple asupra înţelegerii organizării sociale la multe specii de animale, inclusiv la om.

Rezultatele tezei de doctorat, concretizate în patru publicatii ISI şi peste zece participari la conferinţe internaţionale, indică existenţa a două sindroame comportamentale (behavioral syndromes) la masculii şoareci, sau două traiectorii specifice de viaţă. Este vorba de sindromul filopatric/submisiv, în care masculul tânăr decide să adopte o poziţie submisivă faţă de masculul rezident dominant, de obicei tatăl, astfel asigurându-şi rămânerea în grupul natal. Al doilea sindrom este cel agonistic/dispersiv, în care masculul tânăr provoacă la atac masculul dominant, iar dacă nu reuşeşte să îl învingă, fuga de acasă devine obligatorie, pentru că dominantul, odată atacat, este puţin probabil să se reîntoarcă la o relaţie de tolerantă faţă de atacator. Plasarea unui individ pe traiectoria finală se face întrun moment critic al dezvoltarii ontogenetice, adică la vârsta de 3 luni, ceea ce ar corespunde vârstei ieşirii din adolescenţă la om. Articolul din Journal of Comparative Psychology (Rusu & Krackow, 2005) arată că decizia unui individ de a alege o anumita traiectorie de viaţă este marcată

Nr. 2 Ianuarie 2007

nu doar de creşteri ale nivelului de agresivitate faţă de ceilalţi membri ai familiei sale, dar şi de modificări psihologice, cum ar fi nivelele de anxietate de trăsătură.

Trecând peste ideea clasică a pasivităţii comportamentale a

11

femelelor în organizarea socială a şoarecilor de casă în teza mea de doctorat am investigat, de asemenea, influenţa interacţiunilor sociale între femele în asigurarea succesului reproductiv individual şi al grupului. Investigaţia a devenit cu atât mai provocatoare cu cât se ştia că femelele de şoarece manifestă un comportament altruistic de creştere a puilor asemănător creşei la om, numit cuibăritul în comun (communal nesting).

succesul reproductiv individual şi al grupului. Astfel, femelele înrudite şi familiare formează aproape întotdeuna relaţii egalitare în care toate membrele unui grup se reproduc cu succes (grup de 2, 3 sau 4 femele). Dimpotrivă, în grupurile formate din femele neînrudite şi care nu se cunosc între ele succesul reproductiv corelează pozitiv cu poziţia în ierarhie (poziţia dominantă înseamnă, pentru o femelă, succesul reproductiv asigurat).

Investigaţiile privind rolul activ al femelelor în organizarea socială a şoarecilor de casă au stimulat suportul financiar al cercetării din partea unor instituţii specializate pe studiile de gen, cum ar fi Gender Studies Kollegium din Zurich. În timpul stagiului doctoral la Universitatea din Zurich am avut să mă îmbogăţesc profesional prin interacţiunile cu specialişti de prestigiu şi iniţiatori ai unor curente revoluţionare în ecologia comportamentală şi biologia evoluţionistă, cum ar fi: Uli Reyer (Universitatea din Zurich), Tim Clutton-Brock (Universitatea Cambridge), Robert Trivers (Universitatea Rotgers), Rosemary Grant şi Peter Grant (Universitatea Princeton).

Studiile publicate în Behavioral Ecology and Sociobiology şi Acta Ethologica au arătat că femelele de soarece formează alianţe în care familiaritatea şi gradul de înrudire genetică joacă un rol esenţial în

După un scurt stagiu postdoctoral (3 luni) la Institutul de Antropologie (Universitatea din Zurich), m-am întors în ţară în 2005 ca cercetător la Catedra de Psihologie (UBB) şi titular al cursului de Psihologie Animală. Din martie 2006 am intrat în echipa de cercetători postdoctoranzi formată la Institutul Internaţional de Studii Avansate de Psihoterapie şi Sănătate Mentală Aplicată din Cluj-Napoca (grant CEEX, director Dr. Daniel David). Întoarcerea mea la Facultatea de Psihologie mi-a oferit nu doar şansa continuării dezvoltării mele ştiinţifice în psihologie (pe care am începuto în 1997 ca studentă a acestei

facultăţi), dar şi posibilitatea extinderii ideilor mele de cercetare în sfera interdisciplinarităţii prin colaborarea cu specialişti UBB în domenii ca: psihoterapia aplicată, psihofiziologia, psihologia cognitivă, psihologia reclamei şi sociologia. Aceste colaborări s-au concretizat în câteva proiecte de cercetare ale căror rezultate au fost prezentate la câteva conferinţe naţionale şi internaţionale şi publicate ori în proces de publicare. Aşa este cazul unui proiect de psihologie evoluţionistă privind analiza strategiilor de alegere a partenerilor sexuali la specia umană din perspectiva unor teorii din etologie cum ar fi teoria investiţiei parentale şi teoriile selecţiei sexuale. Studiul nostru, realizat pe baza analizei de conţinut a reclamelor matrimoniale de pe site-uri româneşti, indică faptul că barbaţii preferă femeile mai tinere decât ei (tinereţea fiind considerată un indicator al succesului reproductiv), dar nu foarte tinere, ci între 25 şi 30 de ani.

Femeile românce preferă barbaţii din categoriile de vârstă de peste 35 de ani, aşa-numiţii “deţinători de resurse”, în mod asemănător cu strategiile de alegere a partenerilor sexuali la animale. Rezultatele studiului nostru de psihologie evolutionista au fost prezentate la Conferinţa Natională de Psihologie organizată la Cluj în 2006 şi au fost amplu mediatizate în presa locală şi naţională.

Atmosfera creativă şi dinamică existentă la Catedra de Psihologie m-au determinat să particip la competiţie pentru un grant CEEX de reintegrare a cercetătorilor romani, grant pe care l-am obţinut în 2005. Obiectivele majore ale acestui grant de cercetare vizează, în primul rând, continuarea investigaţiilor privind mecanismele fiziologice ale celor două sindroame comportamentale descrise în teza mea de doctorat,

12

iar în al doilea rând, aplicarea paradigmelor din etologie în identificarea şi managementul stresului animalelor în condiţii de captivitate, în special al celor din grădinile zoologice. În cadrul primului obiectiv al proiectului sunt în proces de investigare corelatele fiziologice ale deciziei unui individ de a urma una din traiectoriile descrise în teza de doctorat (filopatric/submisiv şi agonistic/dispersiv) sau de a face tranziţia de la o traiectorie la alta. Pe lângă hormonii de stres, aceste corelate fiziologice implică şi Proteinele Urinare Majore (PUM) care sunt produşi excretaţi în urina fiecărui soarece, mai frecvent la masculi decât la femele. Până în prezent s-a descoperit că PUM joacă un rol esenţial în recunoaşterea individuală în procesul de comunicare chimică (PUM funcţionează ca o amprentă chimică unică a fiecărui individ).

Totuşi, nimic nu se ştie încă despre potenţiala implicare a PUM în transmiterea de informaţie despre unele trăsături de tip lifehistory (cu implicaţii nu doar în supravieţuirea individuală, ci şi în succesul reproductiv), cum ar fi alegerea acelei traiectorii de viaţă care oferă avantaje maxime într-un anumit context ecologic şi social. Pentru analiza biochimica a PUM am continuat colaborarea începută în timpul stagiului doctoral cu laboratorul de biochimie comportamentală a Grupului de Studiu al Biodiversităţii, Universitatea Charles din Praga (Prof. Dr. Pavel Stopka).

Cu obiectivul al doilea al proiectului am deschis portile unei ştiinţe aflată la începuturi la noi în ţară, ingineria comportamentală.

Ingineria comportamentală care are ca principal instrument îmbogăţirea comportamentală (behavioral enrichment), deci modificarea ştiinţifică a condiţiilor

Buletinul Informativ al Departamentului de Cercetare Dezvoltare Inovare

de captivitate şi semi-captivitate ale animalelor din perspectiva asigurării optimului ecologic, social şi psiho-fiziologic. Urmând modelul celorlaltor state membre ale Uniunii Europene, una dintre căile de aducere la standarde EU a grădinilor zoologice din România o reprezintă colaborarea lor cu instituţiile de cercetare din ţară, în special cu cele ce au ca domenii de investigare comportamentul animal şi conservarea biodiversității. În cadrul grantului CEEX de reintegrare am început o colaborare intensă cu Grădina Zoologică din Turda. Aici, împreună cu câţiva studenţi pe care îi supervizez în proiectele lor de licenţă, am realizat observaţii comportamentale şi intervenţii de îmbogăţire comportamentală care au avut un efect semnificativ asupra scăderii stresului fiziologic şi comportamental la speciile ţintă (vulpile roşii, lupii europeni şi râşii). Elaborarea procedurii de intervenţie comportamentală în Grădina Zoologică Turda s-a făcut dupa modelul procedurilor aprobate de EAZA (Asociaţia Europeană a Grădinilor Zoologice şi Acvariilor). Pentru a mă familiariza cu aceste proceduri, în 2005 am participat la un training în analiza non-invazivă a hormonilor de stres la mamiferele din grădinile zoologice, organizat de IZW Berlin (Prof. Martin Denhard).

Un alt domeniu care imi oferă posibilităţi de definire a mea ca cercetator etolog la Facultatea de Psihologie este Terapia Asistata de Animale (TAA), o zonă de cercetare interdisciplinară foarte tânără, în special în Europa. Legătura omanimal a devenit în ultimii ani tot mai investigată ştiinţific din perspectiva avantajelor aduse dezvoltării psiho-fiziologice şi sociale umane şi animale. În octombrie 2006 am obţinut certificatul de absolvire al cursului Animal Assisted Therapy (oferit de

Center of Animal Assited Therapy, University of North Texas) şi Pet Partners Team Training (oferit de Delta Society – The HumanAnimal Health Connection).

Aceste formări de specialitate mi-au permis iniţierea unor studii interdisciplinare impreună cu studenţii de la facultăţile de Psihologie şi Biologie-Geologie pe diverse teme ca: anxietatea de separare la câini, efectul terapeutic al jocului în interacţiunea ompisică, efectul “torsului” de pisică asupra depresiei la om, strategiile de persuasiune utilizate în reclamele de tip animale de companie (anunţuri vânzare/ cumpărare versus anunţuri donaţii/adopţii), monitorizarea stresului în timpul interacţiunii câine-veterinar etc. În România este încă o nevoie acută de educaţie ecologică în general, dar în special în ceea ce priveşte atitudinea omului fată de animalele de companie, în condiţii de captivitate şi speciile sălbatice. Această nevoie ar putea fi în mare parte acoperită de o expunere mediatică mai intensă a rezultatelor cercetarii ştiinţifice din domeniile amintite mai sus. În analiza şi interpretarea datelor din studiile menţionate mai sus, precum şi în evaluarea valorii aplicative a acestora, colaborez nu doar cu colegii de la Catedra de Psihologie, ci şi cu sociologi, fenomenologi, antropologi şi specialişti consacraţi în TAA. La fel ca cercetători tineri reîntorşi în ţară după stagii de cercetare în străinătate, consider interdisciplinaritatea un mod de viaţă. Şi, la fel ca alţi cercetători tineri reîntorşi sau pe cale de reîntoarcere în România, îmi văd viitorul într-un sistem academic ceva mai puţin birocratic, mai flexibil spre modernizare şi spre promovarea calităţii şi creativităţii ştiinţifice.

Nr. 2 Ianuarie 2007

13

PERSONALITĂȚI MARCANTE Acad. Prof. Dr. Ionel Haiduc - Pasiune și Știință “Ca domeniu distinct, chimia supramoleculară organometalică nu a existat până la publicarea cărţii Supramolecular Organometallic Chemistry, autori Ionel Haiduc şi Frank Edelmann”. În prefaţa sa, “părintele chimiei supramoleculare” Jean-Merie Lehn [premiul Nobel 1987, n. n.] îi felicita pe autori pentru că “au purtat flacăra Chimiei Supramoleculare în încă un domeniu”. S-ar fi putut adăuga că acesta este un domeniu pe care autorii l-au făurit ei înşişi prin demult-aşteptata fuziune a două ramuri ale chimiei”.

Revista Crystal Growth & Design (vol. 2, pag. 79, 2002) publicata de American Chemical Society, recenzia cartea Haiduc-Edelmann, Supramolecular Organometallic Chemistry (Preluat din www.acad.ro/cv2006/IHaiduc-cv2006.doc)

Licenţiat în chimie în 1959 al Universităţii “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, doctor în chimie în 1964 (“candidat în ştiinţe”) al Institutului de Tehnologie Chimică Fină “M.V. Lomonosov”, Moscova, URSS cu o teză condusă de academicianul K. A. Andrianov (Chimia polimerilor anorganici şi silico-organici), cu studii postdoctorale în SUA, academicianul Ionel Haiduc este considerat unul dintre cei mari specialişti români în domeniile chimiei anorganice, chimia compuşilor organometalici, compuşi biologic activi ai metalelor, nomenclatură şi sistematizare în chimia anorganică, chimie supramoleculară.

Apreciat de comunitatea ştiinţifică internaţională pentru cele peste 300 de articole în reviste internaţionale cu peste 3000 de citări în literatura de specialitate, cele 8 cărţi (dintre care 2 traduse în limbile poloneză şi greacă), coautor la peste 25 de cărţi, peste

14

20 de articole despre politica ştiinţei şi managementul cercetării ştiinţifice, evidenţiem aici bursele, titlurile şi onorurile obţinute: Bursa Fulbright (1966 - USA); Premiul “G. Spacu” al Academiei Române (1974); Membru corespondent al Academiei Române (1990); Membru titular al Academiei Române (1991); Bursa de cercetare Humboldt (Universitatea din Magdeburg, Germania - 1997); Profesura Gauss, Academia de Ştiinţe din Göttingen, Germania (1998 -1999); Medalia “Pro Colaboratione”, Academia Ungară de Ştiinţe, Filiala Debrecen (1999); Diploma de Onoare a Prezidiului Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova (1999); Cetăţean de Onoare al Municipiului ClujNapoca (1999); Ordinul “Steaua României” în rang de Mare Ofiţer, acordat de Preşedintele României (2000); Membru de Onoare al Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova (2002); Academia Europaea (London), membru ales (2002); Doctor Honoris Causa al Universităţii Tehnice “Gheorghe Assachi”, Iaşi; (2004); Premiul Societăţii de Chimie din România, pentru întreaga activitate (2004); Doctor Honoris Causa al Universităţii Politehnica Timişoara; (2004); Diploma de onoare PRO SCIENTIA, acordată de CNCSIS, Ministerul Educaţiei şi Cercetării; (2004); Universitatea “BabeşBolyai”, Diploma pentru excelenţă în cercetare (2004); Gesellschaft Deutscher Chemiker (Societatea Chimiştilor Germani), Premiul “Costin Nenitzescu-Walter Criegee Vorlesungen” (2005); Universitatea “Babeş-Bolyai”, Diploma pentru excelenţă în cercetare (2005); Premiul pentru ştiinţele exacte al revistei “Cuvântul” (Bucuresti) (2005).

Ca visiting professor a predat cursuri la: Instituto de Quimica,

Buletinul Informativ al Departamentului de Cercetare Dezvoltare Inovare

Universidad Nacional Autonoma de Mexico, Mexic; Instituto de Quimica, Universidade Federal de Sao Carlos, Brazilia; Chemisches Institut, Universität Magdeburg, Magdeburg, Germania; University of Santiago de Compostela, Santiago de Compostela, Spania; Anorganisch Chemisches Institut, Göttingen Universität, Germania; Instituto de Quimica, Universidade Federal de Sao Carlos, Brazilia; Department of Chemistry, University of Texas at El Paso, El Paso, Texas, SUA; Univ. South Carolina, Columbia, SC, SUA, National University of Singapore, Singapore; Chemistry Department, University of Georgia, Athens, Georgia, USA; University of Santiago de Compostela, Spania; a fost consultant la Department of Chemistry, University of Texas at El Paso, El Paso, Texas, SUA şi invited speaker la University of South Carolina, Department of Chemistry.

Calităţile sale de manager l-au adus în postura de a ocupa anumite funcţii publice: Decan al Facultăţii de Chimie, Prorector, apoi Rector la Universitatea “Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca, Preşedinte, Filiala Cluj a Academiei Romane, Preşedinte, Colegiul Consultativ al ANSTI, Vicepreşedinte, Institutul Cultural Român, Bucureşti, iar în prezent Preşedinte al Academiei Române.

Relevanţa ştiinţifică internaţională este evidenţiată prin calitatea de membru în diferite comitete de peste hotare: International Council of Main Group Chemistry, Alliance of Universities for Democracy (Board of Directors), dar şi expert UNESCO, Consulting Mission in the Republic of Moldova, membru în panelul de experţi pentru evaluarea Programelor

COST de chimie, fizică, materiale, Comisia Europeană, Bruxelles, expert evaluator, vicepreşedinte al Comisiei de Chimie, Acţiunile Marie Curie, Comisia Europeană , Bruxelles, dar şi membru în colective de redacţie a unor reviste cu relevanţă internaţională: Synthesis and Reactivity in Inorganic and Metalorganic Chemistry (New York), Main-Group Metal Chemistry (London-Tel Aviv), Metal-Based Drugs (London), Science and Engineering Ethics (Guildford, UK), Revue Roumaine de Chimie (Bucuresti), Revista de Chimie (Bucureşti), Progress in Catalysis (Bucureşti), Studia Universitatis “Babeş-Bolyai” Chemia.

Personalitate complexă a vieţii ştiinţifice clujene, dar nu numai, a reuşit să îmbine activitatea de cercetare ştiinţifică cu cea de actor social prin implicarea în o serie de proiecte de mediu dintre care mentionăm blocarea proiectului de exploatare a aurului la Roşia Montană. Omul de ştiinţă este susţinut în acest demers de iubitorul de natură. Şi pentru a completa portretul Profesorului Ionel Haiduc amintim că întrunul din interviurile domniei sale vorbea despre o pasiune mai veche: “……colecţionez timbre cu tematică de chimie şi pot spune că toată istoria chimiei poate fi ilustrată cu timbre. Cred că printre conferinţele mele, cea despre istoria chimiei ilustrată filatelic a avut poate mai mult succes decât unele pe teme de specialitate.”

Aurora Bencic

Doresc să mulţumesc doamnei decan profesor Luminiţa Silaghi-Dumitrescu şi domnului profesor Ioan Silaghi Dumitrescu pentru sprijinul acordat în realizarea acestui portret.

Nr. 2 Ianuarie 2007

15

POLITICA DE DEZVOLTARE REGIONALĂ Programul IMPACT şi POS-CCE-componenta CDI I. Programul IMPACT 1. Principii de lucru în cadrul programului IMPACT Programul IMPACT stimulează dezvoltarea de propuneri de proiecte viabile de cercetaredezvoltare şi inovare, care vor răspunde obiectivelor Strategiei Lisabona a Uniunii Europene şi vor contribui la întărirea procesului de convergenţă şi la reducerea disparităţilor regionale, în scopul asigurării absorbţiei fondurilor structurale alocate componentelor de cercetare, dezvoltare tehnologică şi inovare.

Programul IMPACT lansează apeluri pentru cereri de finanţare , pentru a spijini consolidarea unor propuneri de proiecte care vor putea fi propuse la competiţiile POS - Creşterea Competitivităţii Economice, componenta de CDI, adresate ofertanţilor de proiecte din comunitatea ştiinţifică şi din mediul economic.

Beneficiarii programului IMPACT sunt beneficiarii de proiecte, persoane juridice române, legal constituite, care pregătesc propuneri de proiecte pentru POS - Creşterea Competitivităţii Economice, componenta de CDI şi solicită în acest scop servicii de consultanţă specializată.

Sprijinul din partea programului IMPACT constă în oferirea unor servicii de consultanţă pentru

realizarea unor documente ce vor fi anexate aplicaţiei pentru fondurile structurale şi, eventual, a unor servicii de asistenţă tehnică specializată pentru completarea profesională a formularului de aplicaţie pentru POS- Creşterea Competitivităţii Economice, componenta de CDI. Serviciile de specialitate oferite în cadrul programului IMPACT beneficiarilor de proiecte vor fi realizate de firme specializate de consultanţă, furnizori de servicii, agreaţi de ANCS. În cadrul programului IMPACT se va sprijini consolidarea aplicaţiilor pentru POS-CCE/ CDI prin finanţarea serviciilor de consultanţă specializată şi asistenţă tehnică necesare fundamentării aplicaţiilor.

Propunerile de proiecte se depun la locul, termenele şi în condiţiile stabilite prin pachetul de informaţii şi prin anunţurile Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică – ANCS privind competiţiile IMPACT, care se publică pe pagina www.mct.ro.

2. Categorii de proiecte şi activităţi care pot fi finanţate în cadrul programului Programul cuprinde următoarele categorii de proiecte: A. proiecte prin care se vor finanţa studii de fezabilitate sau com-

ponente ale acestora destinate pregătirii unor aplicaţii tip proiect de investiţii pentru infrastructura de cercetare-dezvoltare şi infrastructura de inovare.

B. proiecte prin care se va oferi consultanţă de specialitate pentru realizarea unor documentaţii necesare pregătirii: - aplicaţiilor tip proiecte de cercetare - dezvoltare în parteneriat instituţii de cercetare - agenţi economici prin care se va fundamenta impactul rezultatelor acestora în economie şi - aplicaţiilor tip proiecte de inovare pentru întreprinderi prin care se va fundamenta contribuţia acestora la creşterea competitivităţii economice.

Aceste documentaţii pot fi: plan de afaceri, studii de piaţă, studii de impact, analize economice, etc.

3. Selectarea beneficiarilor de proiecte Competiţia pentru beneficiarii de proiecte funcţioneză pe principiul apelului deschis. Depunerea aplicaţiilor de către beneficiari se poate face oricând începând cu data de 15 august 2006. Data finală a închiederii apelului se va anunţa oficial cu cel puţin trei luni înainte. De trei ori pe an se vor organiza sesiuni de evaluare a propunerilor de proiecte şi de contractare. Cele trei termene de începere a evaluării sunt:

16

15 ianuarie, 15 iunie şi 15 septembrie pe toată durata derulării programului. Se vor lua în considerare la evaluare propunerile complete depuse înainte de data începerii evaluării.

4. Condiţii de participare pentru beneficiarii de proiecte - persoane juridice române legal constituite ce desfăşoară activităţi de cercetare sau - agenţi economici (persoane juridice române legal constituite) care achiziţionează rezultate sau activităţi de cercetare-dezvoltare în vederea valorificării acestora în produse, tehnologii sau servicii cerute de piaţă.

Sunt excluse de la competiţia pentru beneficiarii de proiecte instituţiile care se află sau s-au aflat pe lista furnizorilor de servicii selectaţi.

5. Modul de finanţare Durata unui proiect este de la 1 lună la maximum 3 luni. Durata contractelor ce se vor încheia cu furnizorii de servicii nu poate depăşi 4 luni.

Sprijinul financiar acordat de la bugetul programului pentru un proiect din categoria A va fi de maximum 100.000 lei, iar

Buletinul Informativ al Departamentului de Cercetare Dezvoltare Inovare

pentru proiectele din categoria B de maximum 40.000 lei. În mod excepţional, în cazul unor proiecte de infrastructură de dimensiuni mari pentru instituţiile publice sau al unor proiecte de mare anvergură, plafoanele menţionate pot fi depăşite.

6. Transmiterea cererilor de finanţare pentru beneficiarii de proiecte Cererea de finanţare IMPACT va fi transmisă electronic, prin înregistrare pe pagina http:// www.mct.ro/ancs_web/index. php?action=view&idcat=28 ÎNREGISTRARE PROPUNERI BENEFICIARI. Înregistrarea electronică este permisă începând cu data de 15 august 2006.

Data înregistrării electronice a cererii de finanţare IMPACT este considerată data depunerii propunerii. O propunere se poate înregistra numai o singură dată. În cazul înregistrării reuşite propunătorul va primi automat un număr de înregistrare a propunerii.

Numai dacă înregistrarea electronică a propunerii eşuează în mod repetat, cererea de finanţare IMPACT in format electronic (fişier

doc sau pdf ) poate fi transmisă şi pe e-mail pe adresa structurale@ mct.ro.

Documentele însoţitoare se depun pe suport hârtie, conform unei programări ce se va comunica ulterior înregistrării cererii de finanţare, prin curier la Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică, din str. Mendeleev nr.2125, CP 010362, sector 1, Bucureşti.

Responsabilitatea depunerii în termenul stabilit revine, în totalitate, ofertantului.

7. Punct de contact Informaţii pot fi obţinute astfel: MINISTER: - pe pagina www.mct.ro – PROGRAME - STRUCTURALE privind depunerea propunerilor de proiecte, desfăşurarea competiţiei şi calendarul competiţional; pe pagina http://www. mct.ro/ancs_web/index. php?action=view&idcat=28 ÎNREGISTRARE PROPUNERI BENEFICIARI pentru depunerea în format electronic a propunerilor de proiecte.

UBB: persoană de contact Gabriela CRIŞAN, tel: 0264 405300/int 5123, e-mail: crisangi@staff.ubbcluj.ro

II. Programul operaţional sectorial - Creşterea Competivităţii Economice, componenta Cercetare-Cezvoltre-Inovare (POS-CCE-componenta CDI) Obiectivul general al programului este creşterea productivitatii intreprinderilor romanesti pentru reducerea decalajelor faţă de productivitatea medie la nivelul UE. Masurile intreprinse in acest scop vor genera până în 2015 o crestere medie anuală a productivitatii de cca. 5,5 % si vor permite României sa atinga un nivel de aproximativ 55% din media UE. Obiectiv specific Creşterea capacităţii de C-D şi stimularea inovării prin dezvoltarea

cooperării dintre instituţiile de CD şi sectorul productiv.

Pentru atingerea obiectivului specific stabilit, se vor sprijini urmatoarele domenii majore de interventie şi următoarele operaţiuni indicative: 1. D1 – Cercetarea în parteneriat intre universităţi / institute de cercetare-dezvoltare şi intreprinderi (industrie) în vederea obţinerii de rezultate aplicabile - O1.1. Sprijinirea proiectelor

in parteneriat in C-D intre intreprinderi si institutii de cercetare/universitati.

- O1.2. Sprijinirea proiectelor complexe de C-D care vor atrage specialişti din străinătate.

2. D2 - Investiţii în infrastructura de CDI - O2.1. Dezvoltarea infrastructurii CD existente si crearea de noi infrastructuri CD (laboratoare, centre de excelenţă) - O2.1. Dezvoltarea de poli de excelenţă

Nr. 2 Ianuarie 2007

- O2.3. Dezvoltarea unor reţele de centre CD, coordonate la nivel naţional şi racordate la reţele europene şi internaţionale de profil (GRID, GEANT).

3. D3 – Accesul întreprinderilor, in special IMM, la activitati de CDI - O3.1. Sprijin pentru microîntreprinderi şi spin-off-uri noi şi de high-tech - O3.2. Dezvoltarea infrastructurii de CD a întreprinderilor, cu

17

asigurarea de noi locuri de muncă pentru CD - O3.3. Promovarea inovării în cadrul firmelor.

Fiecare din aceste domenii de intervenţie şi fiecare operaţiune specifică au obiective, criterii de eligibilitate, tipuri de activităţi finanţate, tipuri de proiete şi valori maxime de finanţare per proiect etc. diferite.

În numărele viitoare ne propunem să prezentăm pe larg aceste aspecte.

Biblografie: MEdC – Anexa la decizia nr.

9309/02.08.2006 - Programul IMPACT – Pachet de Informaţii 2006 MEC – Programul Operational Sectorial “Cresterea Competitivitatii Economice”- Program Complement - Proiect – Septembrie 2006

PLANUL NAŢIONAL DE CERCETARE, DEZVOLTARE ŞI INOVARE Planul Naţional de Cercetare, Dezvoltare şi Inovare, numit în continuare PNCDI, reprezintă principalul instrument prin care Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică (ANCS) implementează Strategia Naţională de Cercetare, Dezvoltare, Inovare1. În conceperea actualului Plan, PNCDI II, s-a avut în vedere rolul sistemului naţional de cercetare-dezvoltare-inovare, care este acela de a dezvolta ştiinţa şi tehnologia pentru creşterea competitivităţii, îmbunătăţirea calităţii sociale şi sporirea cunoaşterii cu potenţial de valorificare şi lărgire a orizontului de acţiune.

Obiectivele strategice ale sistemului naţional de CDI urmărite prin PNCDI sunt următoarele: 1. Crearea de cunoaştere, respectiv obţinerea unor rezultate ştiinţifice şi tehnologice de vârf, competitive pe plan global, în scopul creşterii vizibilităţii internaţionale a cercetării româneşti şi a transferării ulterioare a rezultatelor în practica socio-economică.

2. Creşterea competitivităţii economiei româneşti prin inovare cu impact la nivelul agenţilor economici şi transferul cunoştinţelor în practica economică.

3. Creşterea calităţii sociale, respectiv dezvoltarea de soluţii tehnice şi ştiinţifice care susţin dezvoltarea umană şi socială.

Astfel, sistemul CDI va reprezenta motorul dezvoltării mediului cunoaşterii din România, fiind capabil să susţină performanţa prin inovare în toate domeniile ce contribuie la asigurarea bunăstării cetăţenilor şi totodată să atingă excelenţa ştiinţifică recunoscută pe plan internaţional. Pentru a răspunde acestei provocări, sistemul CDI va fi caracterizat prin deschidere, în primul rând către firmele româneşti, apoi către mediul ştiinţific internaţional, nevoile societăţii şi sistemul educaţional.

Programele Planului Naţional de CDI În stabilirea programelor din cadrul PNCDI sa avut în vedere faptul că trebuie întreprinse cu prioritate acţiuni concrete pentru creşterea

numărului de cercetători, îmbunătăţirea performanţelor acestora şi creşterea atractivităţii carierei în cercetare.

Programele componente ale PNCDI (a) Resurse umane pentru creşterea numărului de cercetători, îmbunătăţirea performanţelor acestora şi creşterea atractivităţii carierei în cercetare; (b) Capacităţi pentru a permite cercetătorilor să lucreze utilizând aparatură performantă, să beneficieze de managementul adecvat şi să menţină o relaţie permanentă cu nevoile socio-economice; (c) Idei2 pentru dezvoltarea cunoaşterii, având in vedere importanţa cercetării fundamentale şi faptul că ea asigură o bază solidă cercetării aplicative şi dezvoltării tehnologice, atât prin idei, cât şi prin capacitatea de formare a personalului cu calificare înaltă necesar acestor activităţi; (d) Parteneriate în domeniile prioritare, cel mai amplu program al PNCDI, pentru crearea condiţiilor pentru o mai bună colaborare între diferitele entităţi de CDI, agenţi economici şi/ sau unităţi ale administraţiei publice pentru a oferi soluţii la probleme identificate4 în cadrul următoarelor direcţii de cercetare: (i) Tehnologia Informaţiei şi Comunicaţii; (ii) Energie; (iii) Mediu (iv) Sanatate (v) Agricultura, siguranta si securitate alimentara (vi) Biotehnologii (vii) Materiale, procese şi produse inovative (viii) Spatiu si securitate (ix) Cercetare socio-economică şi umanistă (e) Inovare pentru susţinerea proiectelor de cercetare pre-competitivă iniţiate de întreprinderi şi realizate în colaborare cu universităţi şi instituţii cu profil de cercetare-dezvoltare, precum şi dezvoltarea infrastructurii de inovare; (f ) Susţinerea performanţei instituţionale, pentru a permite, prin mecanisme bazate pe competiţie, entităţilor de cercetare performante, publice sau non-profit, să-şi imple-

menteze strategiile proprii de dezvoltare în acord cu Strategia Naţională de CDI. În următoarele numere ale Buletinului Cercetării vor fi prezentate detaliat, pe rând, programele componenete ale PNCDI II, proiectul de Hotărâre pentru aprobarea planului naţional de cercetare-dezvoltare şi inovare II poate fi consultat la adresa: http://www.mct.ro/ancs_web/img/files_up/ 1167834774HG_PNCDI%20II%20decembrie2 8+1.doc

Strategia Naţională de Cercetare, Dezvoltare şi Inovare 2007-2013 constituie cadrul de acţiune în domeniile de cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică şi inovare pentru perioada 2007 2013. Implementarea acestei strategii se va face prin instrumente specifice, dintre care, cele mai importante sunt Planul Naţional de Cercetare Dezvoltare şi Inovare 2007-2013, finanţat din fonduri naţionale, şi Programul Operaţional Sectorial „Creşterea Competitivităţii Economice” – Axa Prioritară 2 CDI, susţinut din fondurile structurale.

Prin strategia CDI pentru perioada 2007-2013 România îşi propune să atingă media europeană pentru indicatorii de bază ce descriu structura şi performanţa sistemului de cercetare, dezvoltare şi inovare, creând premisele focalizării în viitor pe domenii de nişă, acolo unde România va avea masa critică şi performanţele unui lider. În acelaşi timp strategia îşi propune să susţină dezvoltarea socioeconomică a României cu sanşă reală de a crea o economie bazată pe cunoaştere, competitivă la nivel global.

1

Pentru acest program nu sunt stabilite domenii prioritare, accentul fiind pus pe excelenţă şi vizibilitate internaţională, pe cercetarea la frontiera cunoaşterii.

2

Strategia este esenţa unui dialog având ca temă rolul ştiinţei în societate, purtat în cadrul primului exerciţiu naţional de foresight în ştiinţă şi tehnologie, exerciţiu sistematic, colaborativ şi prospectiv, desfăşurat la iniţiativa ANCS, desfăşurat în perioada septembrie 2005 – mai 2006. Pentru detalii, a se vedea documentul privind Strategia la adresele: www.mct.ro/.../1166102298HG%20STRATEGIE_ 13dec-COMPLETA.doc?PHPSESSID=6225cdbbf2575 893aebe9b233efb1b25, http://www.strategie-cdi.ro 3

18

Buletinul Informativ al Departamentului de Cercetare Dezvoltare Inovare

ManagEUr An interactive approach of learning european projects management in BabeČ™-Bolyai University Mihaela Lutas, Adriana Tiron Tudor

Newsletter January 2006

Babes Bolyai University is partner within a Leonardo da Vinci project aimed in developing an e-learning platform in European projects. ManagEUr (European Project Manager) is a pilot project which is funded by the EU Leonardo da Vinci Programme under contract number HU/B/03/F/PP-170028.

It develops an e-learning platform addressed to companies, universities, NGO’s and other actors performing under the framework of the European projects and addresses to the current needs of collaborative EU projects whose characteristics are different from those of generic projects.

ManagEUr addresses needs originating in two current developments. The first one is the global

change of education systems fuelled by the advent of learning. E-learning is a key approach enabling the satisfaction of the globally increasing demand for education, and within it. ManagEUr develops an e-learning platform for the special job role of EU project manager in the domain of project management.

The second development concerns the participation of the new EU member states in the EU programmes. These countries have already been partners in many EU programmers for a couple of years. According to the experiences however, their participation was limited. When organizations from these countries did participate, while their role was

often significant from the content point of view, it was marginal as far as the management of the projects was concerned.

By consequent, the provision of very targeted training and of eworking solutions addresses a very important need.

The project is based on former IST projects IST-2000-28162 TEAMWORK (2001 - 2002) and IST-200029651 MediaISF (2001 - 2002) which developed best practices for the management of e-working based smart organizations.

This included best practices for e-working spaces to manage EU projects from different programmes online. Trials have been performed since 2002 in 59 organizations from 13 countries in Europe, involving above 40 different projects.

The ManagEUr Project uses this knowledge to develop a skill card for an efficient EU project man-

Nr. 2 Ianuarie 2007

ager including a training package and an online accessible skills portal which can be accessed by all European projects online.

The distinctive features of Manager are: – Focus on the exploitation of Information Society Technologies • TEAMWORK • Capability Advisor Platform – Leveraging results and experiences from EU projects • Exploitation of IST platforms developed in EU projects • Exploitation of EU project results • Example pool used in exercises for transforming knowledge into skills.

– Focus on state-of-the-art quality of content • Teamwork concepts • Project management methodologies • European skills standards – Focus on the development of skills in addition to the transfer of knowledge •Skills units approach as opposed to knowledge areas in PMBOK® • Exercises based on example pool from concrete EU projects – Focus on the target audience • Tailoring guidelines in trainer notes • Knowledge delivery, skills transfer and acquisition processes For developing the skill set of a European Innovation Manager we base on the skills definition proposed by the DTI (Department of Trade and Industry) in the UK for the NVQ (National Vocational Qualification) standards. These models have been re-used and slightly modified by other countries when they started employing skill cards, and so we also base our work on these models.

A skills definition contains the following items: Domain: An occupational category, e.g. childcare, first level management or software engineering.

Job Role: A certain profession that

19

covers part of the domain knowledge. E.g. domain = management, job role = innovation manager.

covers all performance criteria listed for the learning element in the skills card.

Unit (UK standards): A list of certain activities that have to be carried out in the workplace.

It is the top-level skill in the UK qualification standard hierarchy and each unit consists of a number of elements.

Element (UK standards): Description of one distinct aspect of the work performed by a worker, either a specific task that the worker has to do or a specific way of working. Each element consists of a number of performance criteria.

Performance criterion (UK standards): Description of the minimum level of performance a participant must demonstrate in order to be assessed as competent. A performance criterion may have different relevant contexts.

Evidence: Proof of competence.

The skills card has been defined based on European Studies performed at more than 259 organizations in Europe.

In ManagEUr we have identified 5 skills units and 25 learning elements for an EU project manager.

These skills are available for online browsing and for online skills selfassessment. For each learning element ManagEUr develops a training module. The training module

The training modules are as follows: Contract Management and Planning Contract management and planning unit consists of 5 learning elements: Planning, Measurement of Objectives, Conflict Management, Exploitation and Integration, Contract Management, and Risk Management In element Planning, the student must show competencies regarding the capabilities of: bbuilding international consortia for EU projects for putting into practice project ideas; building the contractual framework for EU projects towards the EU bodies;structuring the work into work packages with defined effort per partner, detail planning the results of each work package in form of deliverables and estimate exact effort and cost data which match the funding criteria of the specific EC programme In element Measurement of Objectives the student must be able to define project objectives for all four dimensions of a project (project scope/functionality, quality, resources, and timing).

The student must know how to measure the level of achievement

20

of the project objectives. He/she must be able to define project milestones associated with meaningful and measurable intermediate objectives and how to adjust project objectives based on measured project progress

In Exploitation and Integration element, the student must be able to identify the different aspects of a business plan, which is the basis for an exploitation plan.

She/he must understand how to assess the market potential of an innovative service or product.

Through the use of a practical example, the student must be able to identify and differentiate the investment and running costs of a service. She/he must be able to identify the key actors to involve in a project in order to establish a credible exploitation plan and what tasks need to be included in a project plan to collect the necessary information for an exploitation plan.

In Risk Management element, the student must be able to identify the main risks which the project may have to face. She/he must be able to analyse the impact of the risks identified and to define measures to cope with the risk.

Risk management is particularly important in EC project, where in addition to the technological and business risks; there is always an inherent project management risk due to the multi-partner, multi-national and multi-cultural nature of the project.

One risk that exists on all EU projects is related to conflict. Conflict

Buletinul Informativ al Departamentului de Cercetare Dezvoltare Inovare

may arise at different levels: conflict between the project and the project owner/sponsor; conflict between the project and the users; conflict with a subcontractor; conflict within the project team.

The student must know how conflicts can be prevented, what organizational and procedural measures can be taken to deal with conflicts and what is the specific role of the project manager in preventing and dealing with conflicts.

In Contract Management element element the student must show competences regarding all aspects concerning the management of the contract between the project consortium and the EC, represented by the European Commission. This concerns the establishment, the amendment and the closure of the contract.

In this element the student must show competencies on how to plan, implement and made follow up of the three different kinds of meetings.

In Quality Planning element the student must show competencies how to establish the quality objectives and quality management processes necessary to deliver results in accordance with project requirements.

In Quality Control & Assurance element the student must show competencies regarding how the processes should be implemented and how the processes should be continually improved.

In Deliverable Control and Integration element the student must show competencies regarding how to manage the integration, version, and quality control of sub-deliverables into a deliverable based on professional procedures to deliver high quality results.

In Internal Review element the student must be able to review internally the project objectives for all four dimensions of a project (project scope/functionality, quality, resources, and timing).

Quality Management and Financial Reporting Quality management unit consists of 5 learning elements: Quality Planning, Quality Control & Assurance, Deliverable Control and Integration, Internal Review and External Review.

The student must know how to measure the level of achievement of the project objectives. He/ she must be able to control the achievement of project milestones associated with meaningful and measurable intermediate objectives and how

Nr. 2 Ianuarie 2007

to adjust project objectives based on measured project progress.

In this element the student must also be able to deal with the measurement of objectives, deliverable control, subdeliverable control, and corrective actions including non-conformance reports.

Also from a technical point of view, the student must be able to deal with test plans, take test measures, handle configuration control matters as well as status reports.

The student must also be able to deal with team working structure and processes. The student must be able to deal with the peer review process.

In External Review element, the student must be able to identify and manage external review process requirements.

The student must know how to manage internal workflows in order to prepare external reviews deal with external reviewers and auditors and deal with procedural measures in preparation of audits and reviews.

Financial reporting unit consists of 4 elements: Introduction to Financial Reporting, Financial Statement Reporting, Effort Reporting and Control and Financial Audit.

In Introduction to Financial Reporting element the students learn about general financial issues of EU grants. The general grant principles of the EU Financial Regulations and its Implementation Rules are

21

presented through the FP6 implementation as a base practice.

In Financial Statement Reporting element the students learn about general financial statement reporting issues of EU grants through FP6 and Leonardo da Vinci practices.

In Effort Reporting and Control element the student must show competencies regarding how multinational consortia shall set up internal control procedures for managing financial reporting.

In Financial Audit element the student must be able to deal with all the aspects related to financial audit, i.e.

E-Working and Team Management E-Working and Team Management unit consists of 2 elements: Deliverable Team Management and Social Team Factors, Cultural Aspects.

In Deliverable Team Management element the students learn about competencies regarding how to set up teams for EU projects based on roles, competencies, and communication models.

In Social Team Factors, Cultural Aspects element the student must show competencies regarding cultural diversity in a multinational team. She/he must be able to interpret Hofstede’s 5 dimensions and to interrelate specific attitudes of team members to their different cultural backgrounds.

22

Buletinul Informativ al Departamentului de Cercetare Dezvoltare Inovare

The UBB ManagEUr partners Dr Andras Gabor, Dr Miklos Biro miklos.biro@informatika.bke.hu Role of Corvinus University Project Director, Integration of the Skill Card Integration and Development of Course Materials Field Test Courses in Europe Dr Richard Messnarz rmess@iscn.com Role of ISCN Technical Manager, Integration of the Skill Card Skill Portal Provider E-Working System Provider (based on IST-2000-29651 MediaISF) Integration and Development of Course Materials Field Test Courses in Europe Janos Ivanyos ivanyos@memolux.hu Role of Memolux Integration of the Skill Card E-Working System Provider (based on IST-2000-29651 MediaISF) Integration and Development of Course Materials Field Test Courses in Europe Mag. Andrea Fenz fenz@aps.tugraz.at Role of APS Integration of the Skill Card Integration and Development of Course Materials Field Test Courses Dr Gabor Klimko Role of MTA ITF Integration of the Skill Card Integration and Development of Course Materials Review of Materials Gonzalo Velasco gonzalo@funge.uva.es Role of FGUVA Integration of the Skill Card Integration and Development of Course Materials Field Test Courses Jens Christensen pli-jpc@mail.dk Role of PLI Integration of the Skill Card Integration and Development of Course Materials Field Test Courses Dr Romana Vajde Horvat romana.vajde@uni-mb.si Role of University of Maribor Integration of the Skill Card, Field Test Courses Integration and Development of Course Materials

Nr. 2 Ianuarie 2007

23

Redactor şef Prof. dr. Ioan Bucur Colectiv de redacţie Aurora Bencic, Gabriela Iudita Crişan, Nicolae Marina, Augusta Sabău Colectiv consultativ Prof. dr. Paul Şerban Agachi, Conf. dr. Daniel David, Prof. dr. Vasile Leb Prof. dr. Zoltan Neda, Prof. dr. Cătălin Popescu, Prof. dr. Octavian Popescu Prof. dr. Magdalena Vorzsak, Lect. dr. Korina Zamfir

Cluj-Napoca, Universității 7-9, cam. 204, 201 Tel: 0264-405300, int. 5110, 5114, 5123 Te l : 0 2 6 4 - 4 0 5 3 7 4 , Fa x : 0 2 6 4 - 5 9 1 9 0 6 e -mail: cercetare@staff.ubbcluj.ro