Sf- cuv. muceniţă Evghenia

Prizonieri români: Cereuî „inteieclualiior" ia Dr^novo

(Snoavă)

de Torbil Trecând pe lângă căruţa rumânului poposită în marginea despre cârciumă a şoselei, ţiganul şterpeleşte o pereche de opinci nouă nouţă, atunci cumpărată de la târg şi, cu ea in sân, o ia repede la picior. Rumânul care tocmai ieşea din cârciumă, n’apucă sa se apropie bine de căruţă şi prinde de veste, mai ales văzând pe ţigan cum zorea pasul. Ii strigă, dar cioara drept răspuns s’aşteme pe fugă. Rumânul după el. Fugea ţiganul de-i sfarâiau căîcâile, dar şi rumânul nu se lăsa mai pe jos. Ţ -v — La o cotitură, un drumeţ mirat de goana ţiganului, fiindcă nu apăruse încă rumânul, strigă în urmă-i cât putu: — Stai mă ţigane mă! De ce iugi m<£? N’suzi să stai?

Iîw ţiganul de colo, fără s’o slăbească, din goană : -— Ba slai tu fir’ai că pu ţine nu.ţe_ go» oeşte aijneuea J t